PROBLEME NATIONALE BELARUSE ”DUPA LUKASENKO”

Nici ”dictatori luminați”, nici societate civilă și democrații autentice

Este clar că, raportîndu-ne la mai multe ”repere istorice similare”, soarta lui Aleksandr Lukașenko se agravează condamnabil, pe zi ce trece, prin măsurile cele mai dure pe care le ia spre a rămîne la Putere. Tot ceea ce se întîmplă acum în Belarus, trebuie s-o recunoaștem, este ”o emulație revoluționară” occidentală. De ani de zile, lui Lukașenko i s-a atribuit calificativul de ”ultim dictator din Europa”, dar ce fel de dictator a fost? Acum, cînd zilele de atotputernic îi pot fi numărate, mai devreme sau mai tîrziu, cu reticențele de rigoare dictate de imprevizibile schimbări geostrategice, nu cred că este lipsit de însemnătate să ne întrebăm dacă Lukașenko a fost sau nu un dictator luminat.

Realitățile concrete din Belarus, care mi-au fost narate de foarte mulți prieteni de bună credință care au vizitat această Țară, ne arată că avem de-a face cu singurul Stat autocratic din fosta URSS în care dezvoltarea economică, industrializarea și civilizarea au fost la ordinea zilei, au fost priorități naționale. Toți cei care au vizitat ”Belarus a lui Lukașenko” au comparat această Țară cu Germania. La fel și nivelul de civilizație al belorușilor!

Lukașenko, în comparație cu Țările Baltice, nu și-a putut permite ”dezmăț diplomatic” în raport cu Federația Rusă, dar a avut grijă ca Țara lui să fie doar a Lui și a belarușilor. ”Problema lui” e aceea că nu a permis ca Belarus să devină Țară captivă a condiționărilor FMI și a Corectitudinii Politice occidentale. Acestea, cred, sînt elemente esențiale pentru care ”Lukașenko nu poate fi iertat de Occident”. La fel a pățit-o și Ceaușescu, în România!

Care sînt problemele insurmontabile pentru belaruși dacă îl vor înlătura pe Lukașenko de la Putere? Sînt multe! În primul rînd, legislativ, ”în spirit european”, belorușii vor trebui să admită Corectitudinea Politică mai presus decît religia, iar asta prin prevederi constituționale. În al doilea rînd, dar fundamental, Statul Belarus, ca să mă refer doar la exemplele cunoscute de mine, România și Republica Moldova, va fi obligat să se ”democratizeze” prin privatizarea tuturor activelor Statului, după modelele Țărilor amintite mai sus. Își imaginează cineva că, în Belarus, nu există o nomenclatură dornică să acapareze toate bunurile Statului, după modelul României și al Republicii Moldova? Greu de crezut!

Astfel, mai apoi, în Belarus, o să existe o majoritate de nostalgici bine motivați! Nu nostalgici după imperiul sovietic, ci după ”dictatura luminată” a lui Lukașenko. Bănuiesc, de fapt sînt sigur că societatea civilă protestatară din Belarus nu a fost suficient de instruită civic de către occidentalii care o susțin pentru a face față unei democrații radicale adusă peste noapte într-un așternut oricum curat. Uitați-vă numai cum în Moldova, imediat după 1991, s-a privatizat cam tot ceea ce era de privatizat de către mafia politică, cum Țara a devenit ”datornică de serviciu” a finanțelor internaționale, cum Occidentul spală practic milioane de euro sau dolari prin ONG-urile ”elitiste, ermetice și politizate la comandă” care îi tot democratizează pe moldoveni, deși, în fond, rolul lor e să șteargă memoria moldoveanului care, pînă la apariția lor, era structurată pe valori cum sînt cinstea, dreptatea, loialitatea, buna înțelegere etc.!

A recurs la abuzuri Lukașenko? Inevitabil! A păstrat Lukașenko o Țară curată și bine administrată? Da! A fost și este Lukașenko un dictator luminat? Pare-se că da, dar să vedem ce se va întîmpla după…!

Mihai CONȚIU