În doar câțiva ani, Rusia, dintr-un jucător de mîna a doua în Orientul apropiat s-a transformat în forța dominantă, capabilă să se opună tentativelor Occidentului de a influența regiunea. Acest lucru s-a întîmplat, în mare parte, din cauza haosului apărut în urma așa-zisei ”primăveri arabe”, inspirate de SUA.

Cauzele principale care au determinat Rusia să se implice în Orientul apropiat au fost consecințele ”primăverii arabe”, care a răsturnat situația în întreaga regiune. Aceste consecințe l-au convins pe Putin de faptul că Rusia a făcut o greșeală atunci cînd a plecat din Orientul apropiat, pe care l-a moștenit încă de la Uniunea Sovietică. În plus, Putin tinde să restabilească autoritatea Rusiei pe plan internațional, folosindu-se, în particular, de greșelile Statelor Unite. Aceste particularități îi permit Moscovei să creeze noi zone de influență.

S-ar părea că tactica Kremlinului este de a-și lărgi influența, atît în interiorul țărilor Orientului apropiat, cît și pe plan regional. Manevrele politice complicate au ridicat autoritatea Moscovei în calitate de mediator diplomatic.

După implicarea reușită în Siria, implicare ce s-a terminat cu o victorie militară de proporții pentru Moscova și aliații săi, precum și cu distrugerea taberei pro- americane, astăzi ar fi foarte dificil să decizi ceva în Siria fără a apela la Kremlin sau acționînd împotriva lui. Rusia va participa la adoptarea tuturor deciziilor în privința Siriei și astfel își va legitima prezența în Marea Mediterană.

În ceea ce privește Libia, Moscova a reușit să-l susțină pe aliatul său principal din regiune și, astfel, să-și creeze o nouă zonă de influență. Spre deosebire de Siria, tactica Moscovei în Libia nu presupune angajamentul ca generalul Khalifa Haftar să fie președinte, ci colaborarea cu comunitatea internațională pentru stabilizarea situației din regiune.

De asemenea, Rusia a început să joace un rol activ în Yemen, evoluînd în calitate de mediator și partener activ în procesele politice. Iar în Irak Rusia joacă un rol foarte important în procesul de înarmare a armatei, pentru a lupta contra grupării Stat Islamic. Este încă o manifestare a politicii externe a Moscovei pe plan regional și internațional, pentru a evita presiunile și șantajul Occidentului.

În prezent Rusia semnalează întregii lumi faptul că și-a recăpătat rolul de jucător-cheie în regiune și că a devenit acea forţă ce nu poate fi ignorată. Moscova nu s-a limitat doar să revină în regiune, ci are scopuri precise, știe cum să le atingă, avînd pentru aceasta toate resursele necesare. Președintele Putin stabilește noi reguli de joc în Orientul apropiat, schimbă sistemul regional. Țările pro-americane din Golful Persic au înțeles că vor trebui să țină cont şi de interesele Rusiei.

După Al Chourouk, Tunis