De ce administraţia acestei clădiri trebuie partajată mereu politic?

Dintotdeauna, pentru că era subordonată Cancelariei de Stat, administratorii/directorii Casei Presei au fost instalaţi în funcţii pe criterii de subordonare politică faţă de cei aflaţi la Putere. Orice Guvern şi-a numit un administrator de încredere pentru că, tradiţional, acesta înmîna lunar, fireşte că ilegal, plicuri cu minimum cinci mii de lei pentru ştabii de la Cancelaria de Stat. În plus, din veniturile din chirii ale Casei Presei, partidul de guvernămînt le asigura unor clienţi politici nişte salarii considerabile deoarece ei constituiau aşa-zisul Consiliu de Administraţie. Fireşte că acest Consiliu era fictiv pentru că acest edificiu care închiriază încăperi nici pomeneală să aibă nevoie de aşa ceva.

Mai apoi, vă spuneam la vremea respectivă, Vlad Filat, împreună cu Victor Bodiu şi Eduard Bănăruc intenţionau să Privatizeze Casa Presei şi Tipografia Universul. Anume în acea perioadă, din banii Casei Presei, s-a început construirea încă a unui etaj, ca ei să privatizeze clădirea extinsă cum şi-o doreau, dar nu cu banii lor. După venirea lui Plahotniuc în fruntea bucatelor Puterii, în semn de preţuire pentru supuşenia dovedită, lui Pavel Filip i s-a permis, prin interpuşi, să privatizeze Casa Presei şi Tipografia, parţial şi pentru scurt timp reuşind să pună mîna pe ceva. Ca şi Filat cu etajul suplimentar, executanţii supuşi ai lui Plahotniuc de la Casa Presei au schimbat absolut toate geamurile cu din cele de termopan. Tot din banii Casei Presei pe care au vrut s-o privatizeze „în costum de firmă”. După schimbarea geamurilor, imediat au majorat chiria.

După fuga iepurească a lui Plahotniuc, afacerile cu privatizările s-au stopat la Casa Presei. Clădirea centrală/administrativă a Tipografiei se pare că este încă într-o situaţie ceţoasă, însă interpuşii lui Filip tot s-au ales cu ceva – un spaţiu imens de pe teritoriul Tipografiei, cu deschidere spre strada 31 August, pe care se lucrează în draci ca să ridice un spaţiu comercial de 4 sau 5 etaje. Ca şi la hotelui Codru, de altfel. Ei spun că e vorba despre o construcţie provizorie, adică detaşabilă, dar mint, pentru că, după cum afirmă arhitecţii, fundaţia turnată este pentru un bloc de cel puţin 10 etaje. Oare interpuşii lui Filip au căzut la pace cu actualii guvernanţi în privinţa acestui teren pe care se construieşte complexul comercial? La fel şi cu Ilan Şor care administrează prin Skype marele şantier de pe 31 August colţ cu Maria Cebotari?

Mai mare ruşinea – Casa Presei fără chioşc de vînzare a presei!

După ce actualii guvernanţi au anulat privatizarea parţială a Casei Presei, vrînd să ne facă să înţelegem că au deschidere şi înţelegere faţă de presă, au scăzut un pic plafonul chiriilor. O scădere reechilibrată de creşterea preţului la energia electrică.

Cu toate acestea, presa continuă să fie tot o oaie neagră în Casa Presei. În primul rînd, noua administraţie se pare că nici nu are de gînd ca vreodată să reînfiinţeze, în holul de la intrare, chioşcul de vînzare a presei, obiectelor de papetărie şi alte mărunţişuri vandabile, chioşcul care a fost desfiinţat de Filat tocmai spre a depersonaliza Casa Presei, a o separa de ideea de ziare ca să privatizeze clădirea.

Mai mare ruşinea – Casa Presei fără chioşc de vînzare a presei! Asta o spun toţi cei care intră în holul acestei clădiri în speranţa că găsesc un chioşc de la care să cumpere un ziar. Celor care m-au întrebat, şi nu sînt puţini, le-am sugerat să-l întrebe pe administrator, nu pe mine.

Orice administrator nou numit la Casa Presei are pretenţia să vină cu cîte o nouă reglementare administrativă ca noi, în special gazetarii, să simţim că există un ŞEF de care trebuie să ţinem seamă. Aşa este şi noul administrator al noii guvernări, pe care nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu cum îl cheamă, dar care dă semne că nu prea înghite presa şi jurnaliştii. Sediul Redacţiei noastre se află într-un fel de fundătură, o nişă cu patru mici birouri ale noastre şi alt birou mai mare separat în trei secţiuni/birouri improvizate în care activează 3-4 persoane. Fireşte că există şi un mic hol de trecere între birourile de pe o parte şi cealaltă parte. Pe acest hol, pentru că spaţiul o permite, aveam amplasat un raft cu cărţi, căci sîntem Redacţie, nu cîrciumă sau Sexy Shop, precum şi cîteva mici fotolii amplasate de o parte şi de alta. Prezenţa acestor piese de mobilier nu bloca şi nu stînjenea absolut deloc circulaţia pe hol. De altfel, micile fotolii erau utile celor care ne vizitează şi uneori sînt nevoiţi să ne aştepte pe vreunul dintre noi.

Cu toate acestea, în urmă cu cîteva zile, administratorul „politic” al Casei Presei, ca un veritabil estet exigent al designului interior, a dat dispoziţie şi ne-a somat să eliberăm holul de aceste piese de mobilier, că el nu suportă aşa ceva, deşi drumul lui spre propriu birou nu e prin spaţiul nostru izolat. Acum nu ştiu dacă o fi vrut vreo şpagă pentru asta ori o fi vrut să-i plătim chirie şi pentru spaţiul ocupat de nişte mici fotolii pentru vizitatori…! Interesant este altceva – directorul Casei Presei e deranjat de ceva care nu deranjează pe nimeni decît în absenţa aşa-zisului deranj, dar nu este deranjat de absenţa clanţelor şi încuietorilor de la uşile holurilor de trecere; nu este deranjat de uşile de lemn mizerabile rămase de pe vremea lui Ilf şi Petrov, pe care nu se sinchiseşte să le schimbe; nu este deranjat de multe, multe alte lucruri care deranjează doar pe alţii, inclusiv economisirea liftului, care la ora 18,00 este oprit, deşi în Redacţii munca este nenormată, nu are un orar strict, iar unele îşi au sediul la etaje superioare mai greu de urcat de către unii redactori mai vîrstnici! În plus, directorul respectiv ar trebui să ştie că noi, cei de la Moldova Suverană, păstrăm în spaţiul nostru strîmt şi arhiva fostului ziar al guvernului pentru că arhivele statului nu dispun de spaţiu. Praful îl respirăm noi, nu noul director politic care stă tocmai la un kilometru distanţă! Am înlăturat totuşi dulapul şi fotoliile. Credeţi cumva că s-a vopsit peretele despărţitor sau a fost vopsită vreo uşă? Mofturi! Guvernul Pavel Filip cel puţin ne-a lăsat în pace.

Oare care partid de la guvernare şi-a partajat Casa Presei şi şi-a numit propriul director, care este „un veritabil estet exigent al designului interior”, şi pentru ce servicii aduse partidului a fost răsplătit cu acest loc de muncă?

Mihai CONŢIU