Ce vor schimba alegerile din Ucraina?

Furtuna dezlănţuită de SIIL (Statul Islamic în Irak şi Levant) pe arena internaţională, a dat la o parte multe probleme stringente, importante, inclusiv criza ucraineană.

Doar cu cîteva săptămîni în urmă, lumea era extrem de agitată de această chestiune. Ucraina naviga în derivă spre un sîngeros război civil, iar acutizarea relaţiilor încordate dintre Rusia şi Occident trezea temeri privind revenirea la războiul rece. Deşi în luna trecută situaţia s-a aplanat oarecum graţie înţelegerii de încetare a focului, la care s-a ajuns cu susţinerea forţelor externe, totuşi problema a rămas nesoluţionată, iar criza n-a fost depăşită.

Acum, alegerile parlamentare desfăşurate în Ucraina iarăşi au concentrat toată atenţia asupra acestei ţări. Cauza unui asemenea interes, probabil, constă în faptul că rezultatele scrutinului vor influenţa criza ucraineană şi, prin urmare, situaţia de pe arena mondială. La ora actuală întrebarea este doar: ce fel de influenţă va fi aceasta?

Privirile sînt îndreptate spre Occident

În general, opţiunile ucrainenilor sînt în favoarea partidelor politice ce susţin vectorul european şi în special a blocului condus de preşedintele Piotr Poroşenko, ales în luna mai a anului curent. Potrivit celor spuse de însuşi Petro Poroşenko, orientarea prooccidentală a fost sprijinită de trei pătrimi din electorat. Opoziţia, plasată pe segmentul prorus şi care-l susţine pe preşedintele răsturnat Victor Ianukovici, a rămas în minoritate.

Sensul şi semnificaţia acestor alegeri constau în faptul că majoritatea cetăţenilor ucraineni şi-au îndreptat privirile spre Europa sau, dacă luăm lucrurile în plan mai extins, spre Occident. Aceasta a fost voia poporului, or, legînd rezultatele scrutinului de provocările din Vest despre care vorbesc ruşii înseamnă să nu vezi fapte evidente.

De facto, scindare

În acelaşi timp, alegerile au demonstrat că de fapt Ucraina a fost dezbinată. O parte din ţară, Crimeea, s-a desprins, aderînd la Federaţia Rusă. Regiunile din estul ţării sînt controlate de separatiştii proruşi, din care cauză populaţia de aici n-a putut participa la scrutin.

Or, în pofida înţelegerii de încetare a focului despre care s-a menţionat mai sus, conflictul nu este consumat. Preşedintele Poroşenko şi grupurile politice care-l susţin au participat la alegeri cu programe electorale orientate spre obţinerea unui compromis cu separatiştii. Fără îndoială că acesta va fi şi scopul noului Guvern de la Kiev.

Dar care va fi acest compromis? Separatiştii vor renunţa la independenţă? Vor accepta regimul de loialitate Kievului, dacă li se vor oferi anumite drepturi de autonomie? Şi care va fi poziţia Moscovei în acest caz?

Plus de toate, în ce măsură va fi gata noul Guvern să le acorde separatiştilor autonomie? Vor accepta oare adepţii Rusiei intenţia Cabinetului lui Poroşenko de-a adera la Uniunea Europeană, NATO?

La răscruce de drumuri

Factologic, principala cauză a declanşării crizei în Ucraina reiese din eforturile conducerii de la Kiev de-a semna acordul cu UE şi integrarea europeană. Numai că aceste procese au depăşit hotarele Ucrainei, iar după presiunile şi amestecul Rusiei s-a creat o criză internaţională.

Împreună cu împuternicirile şi curajul acumulate şi bazate pe rezultatele recentelor alegeri, Poroşenko indiscutabil că va dori să continue politica de apropiere de Occident. Bineînţeles că dreptul acesta îi aparţine, însă, probabil, mai întîi trebuie de răspuns la întrebarea dacă această cale conduce spre soluţionarea problemei sau, dimpotrivă, la escaladarea conflictului?

Sursă: „Milliyet” (Turcia)