Predarea sau moartea este alternativa pe care le-o oferă separatiştii pro-ruşi locuitorilor din Ilovaisk, un oraş asediat de peste o săptămînă, în provincia Doneţk, în Estul Ucrainei, potrivit unor rebeli, relatează AFP într-un reportaj.

Singura ieşire pentru persoanele asediate este predarea, pe care o refuză, afirmă "Batia", dintr-un tranşeu, referindu-se la Ilovaisk, din care loialişti ucraineni duc o luptă disperată.

"Oricine va flutura steagul alb şi se va preda nu va fi împuşcat, ci va fi făcut prizonier", declară "Clasic", camaradul său, un miner în vîrstă de 57 de ani, la Troiţko-Harţizk, în apropierea frontului. "Ordinul ofiţerilor", spune el.

O coloană de fum se ridică de partea separatistă a frontului, indicînd bombardamente efectuate din poziţii loialiste din oraş şi din zona învecinată. La capătul unui drum, ieşind dintre saci cu nisip cu care-şi protejează poziţia, puşti ale unor lunetişti separatişti sunt îndreptate către oraş, care în 2001 avea aproximativ 17.200 de locuitori.

Dar după mai bine de o săptămînă de asediu, zîmbetul afişat şi pumnii ridicaţi în semn de victorie de către rebeli aduşi de pe front la bordul unor vehicule traduc o certitudine a victoriei, în contrapartidă cu disperarea Ucrainei loialiste.

Aproximativ 1.000 de manifestanţi s-au adunat Joi la Kiev, în faţa sediului Ministerului ucrainean al Apărării, cerînd ca voluntarii din batalioanele Donbas, Azov şi Dnipro să fie ajutaţi de forţele armate, care continuă să bată în retragere în Estul ţării.

Armata ucraineană a anunţat că a dat curs solicitării. "Nu este adevărat", a afirmat miercuri, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, şeful Batalionului Donbas, Semen Semencenko, rănit în explozia unui obuz în timp ce trupele sale intrau în Ilovaisk, pe 19 August, şi evacuat înainte de încercuire.

Este dificil să se afle ce se întîmplă în acest mic oraş, un nod feroviar aflat în mijlocul Donbasului.

Îmbarcat împreună cu Batalionul Donbas, fotograful ucrainean de război Maksim Dandiuk a provocat emoţie compatrioţilor săi loialişti prin mesaje de disperare postate pe Facebook. "Nu au primit, încă, nici un ajutor. Se trage în ei cu (rachete de tip) Grad şi mortiere", scrie el.

Într-o înregistrare video difuzată miercuri pe YouTube, sunt surprinşi combatanţi tineri, aflaţi în bătaia puştii unor "lunetişti", într-o şcoală în care se odihneau. Încearcă să iasă în coloane, în spatele unui vehicul blindat, îi sfidează pe inamicii aflaţi în apropiere, la care strigă, după care bat în retragere.

- Fără milă!

Kievul consideră înfrîngerile militare pe care le-a suferit recent în Estul ţării dovada unei "invazii ruseşti".

Poate că la asedierea oraşului Ilovaisk participă ruşi. Însă la Troiţko-Harţizk nu există urmă de combatanţi ruşi în această trupă de rebeli locali, pe cît de zdrenţuiţi pe atît de radioşi, în pofida tirurilor de arme automate din apropiere. Şi nu există nici urmă de milă.

"Trag în civili", spune "Batia", după care arată către rachete care nu au explodat înfipte în pămînt în mijlocul adăposturilor din apropiere.

În opinia lui "Clasic", "aceşti mercenari ar trebui să fie ucişi", "oricine poartă uniforma neagră" a voluntarilor din Donbas, aceşti "nazişti" şi "fascişti". După el, în afară de voluntari ucraineni, în Ilovaisk sunt şi mercenari polonezi.

"Este patria noastră, pămîntul nostru. Ei avenit la noi", spune "Komar" ("Ţînţar"), în vîrstă de 33 de ani, care nu crede în refuzul pînă la capăt al predării. "Ofiţerii sunt cei care spun asta. Militarii vor să trăiască. Puţin cîte puţin vor înţelege că trebuie să se predea. Sunt bărbaţi tineri. Majoritatea mamelor lor nici nu ştiu că ei sunt acolo", este el de părere.

Căderea oraşului Ilovaisk este "o problemă de zile", "cercul s-a închis", crede "Batia". Iar potrivit lui "Clasic", ritmul bombardamentelor cu armament greu efectuate de pe teritoriul Ilovaisk a încetinit, un posibil indiciu al faptului că a mai rămas puţină muniţie.

"Komar" nu are nicio îndoială. "Ucrainenii sunt la capăt. Vom termina treaba", spune el. Cît timp va lua? "Maximum o săptămînă. Depinde de ceea ce vor decide comandanţii noştri", apreciază el.

Valentin Vidu