Ce ne face unionistul cu mîna lui, se numeşte lucru manual pervers

Spre deosebire de „conţinuturile electorale” ale scrutinelor de pînă acum, cel din 20.X.2019 conţine şi „spectrul moştenirii uzurpatorului Plahotniuc”. Începînd cu 2007, anul nefericit în care Primăria Chişinăului a fost cîştigată de nepriceputul şi coruptul în devenire Dorin Chirtoacă, „afaceriştii unionişti moldo-români” au trăit cu iluzia că Chişinăul este o anexă a Bucureştiului, un cartier mai îndepărtat al Capitalei României. De atunci şi pînă în prezent, aceştia consideră Chişinăul o „redută românească de rezistenţă împotriva mîinii ruseşti din căpăţîna lui Ghimpu”. Cu alte cuvinte, indiferent de voinţa majoritară a chişinăuienilor, orice primar al Chişinăului „trebuie” să fie agreat de Bucureşti. Din aceste considerente, ultimele două alegeri cîştigate de Chirtoacă au fost influenţate de „mîna unionistă românească” băgată adînc în fundurile şi gîtlejurile înfometate ale unor decidenţi din suburbiile Capitalei.

Dîndu-şi seama că a mers pe mîna unor unionişti de ocazie şi corupţi prea independenţi de corupţii de la Bucureşti – Ghimpu şi Chirtoacă -, Bucureştiul i-a abandonat în favoarea unei complicităţi cu deja preaputernicul Vladimir Plahotniuc. Întreaga listă a moldovenilor unionişti plătiţi de serviciile secrete româneşti o putem vedea la televiziunile particulare ale lui Plahotniuc şi pe masa contabililor holdingului. Mercenarii asudă pe micile ecrane nu pentru idealul unirii, ci pentru bani! Mafioţii politici bucureşteni şi-au imaginat că şi-au găsit un mafiot pe măsura lor, nu unul mai versat decît ei. Chiar dacă Plahotniuc, într-un final firesc, a trebuit să fugă ca un şobolan, iar ei, mafioţii politici români, supravieţuiesc în libertate, tot uzurpatorul fugar a fost victorios în faţa celor de la Bucureşti. Vorba aia, Plahotniuc i-a tras în piept pe „rafinaţii” de la Bucureşti de nu se văd.

Cînd spun „victorios”, mă refer la aceea că Plahotniuc nu doar că a demascat mizeria din spatele mişcării unioniste prin însăşi asocierea subordonată cu mafia politico-financiară condusă de el, dar, imediat după fugă, a mai fost şi nevoit „să dea cu subsemnatul”… „cuiva” despre mulţi demnitari români care s-au bucurat de privilegii din partea lui – bani, oportunităţi de afaceri, spălări de bani din ajutoarele financiare ori împrumuturile româneşti, dame de companie etc. Fireşte că această finalitate umilitoare pentru aroganţa lui de mafiot local nu şi-a putut-o anticipa!

Guvernanţii PSD de la Bucureşti l-au susţinut pe „unionistul” Plahotniuc nu doar pentru că a coagulat sub ordinele sale „unionismul”, ci pentru că a avut certitudinea şi satisfacţia că Plahotniuc va transforma (şi pentru ei!) Republica Moldova într-un paradis fiscal necontrolat de nimeni, dar protejat de Justiţia şi Procuratura acestei ţări. Tradiţional, unionismul a rămas în continuare o funcţie de acoperire. Acum, unionismul din Republica Moldova a rămas orfan după fuga fostului „părinte protector”. Cu toate acestea, el, „unionismul”, mic şi al dracului, vrea să demonstreze că nu-i orfan, numai că este reprezentat de atîţi inşi cu pretenţii de lider încît, dacă nu eşti informat, nu mai poţi şti din ce mame şi taţi vine fiecare.

Sub paravanul unui unionism „patriotic”, „de simţire românească” şi „total dezinteresat sub aspect pecuniar”, în ultimii 28 de ani, acest curent nu doar că a fost unul bazat strict pe profit financiar obscur, cu protecţia serviciilor secrete româneşti, dar a fost un pretext de creare a unei „nomenclaturi unioniste”, după tipul celei sovietice sau ceauşiste din România. Numai că mai agresivă, dispreţuitoare şi dornică de parvenire grabnică şi cu orice preţ. Uitaţi-vă la faţa lui Octavian Ţîcu cum îi urăşte şi îi dispreţuieşte el pe toţi cei care, chipurile, nu „simt româneşte”. „Nu eşti unionist, eşti mancurt şi prost”, îţi spune Ţîcu, îţi spun ei, în timp ce, cu cinism, fac paradă de valori şi principii europene!

Din cei o mie de ani de puşcărie pe care îi merită Plahotniuc, s-ar cuveni să-i scădem o sută pentru modul în care, voluntar sau involuntar, a făcut cu putinţă ca să vedem adevărata mască a unionismului – una mafiotă estompată de cîntece patriotice româneşti, cu „arsenalele” limba română şi istoria românilor, una naivă compusă de către o oarecare mulţime ignorantă, una a parveniţilor moldoveni din „gaşca unionistă a elitelor intelectuale” şi cea a securiştilor români din umbră care le-au controlat pe toate, cei care, în egală măsură, au făcut rău şi României, dar cel mai mare dezastru l-au produs Republicii Moldova!

Ultimele, dar nu chiar ultimele, rămăşiţe politice unioniste

Fiind grav afectaţi de fuga lui Plahotniuc care a lăsat în urma lui destule „cete unioniste” care-şi cunosc doar tatăl, nu şi mama, bătrînii securişti români şi politicienii mafioţi de la Bucureşti s-au reorientat electoral cu repeziciune, numai că nu cu aceeaşi eficienţă de pe „vremurile electorale” cînd defilau cu Chirtoacă. Una din marile dezamăgiri ale agenţilor români, după cum afirmam într-un alt articol, a fost aceea că n-au putut să-l „capaciteze” şi pe Andrei Năstase aşa cum au făcut-o cu Chirtoacă odinioară. Pentru ei, însă, partida nu-i pierdută. Analizînd cu atenţie realităţile vizibile, am ajuns la concluzia că pentru „capacitarea” lui Năstase au fost scoase din joc forţele politice unioniste „tradiţionale” şi cel puţin două segmente ale serviciilor secrete româneşti care „au păstorit” dintotdeauna „Dosarul Basarabia”. Pentru operaţiunea de „racolare a lui Năstase, fără ca el să ştie că deja a fost racolat (există aşa ceva, credeţi-mă!), se pare că a fost activată o altă elită a serviciilor secrete – cea care face scut în jurul Preşedintelui Klaus Iohannis.

După alegerile din 20 Octombrie, se vor cristaliza mai multe tendinţe:

Reorientarea agenţilor români în context electoral „unionist tradiţional” a fost îndreptată spre „subiectul politic ţintă” Octavian Ţîcu. Cu profilul lui psihologic vulnerabil, chiar şi unui agent aflat într-o primă misiune i-ar fi floare la ureche ca să-l „capaciteze”. Spun asta deoarece în Ţîcu, printre altele, descoperim narcisism, labilităţi estetice şi morale, absconse tulburări disociative, de conversie (dedublarea personalităţii) în care „tipul intelectual” vrea să triumfe în faţa „tipului rudimentar mai puternic” etc.

„Evadarea-neevadarea” preacurvească a lui Ţîcu din Bocul ACUM spre a deveni candidat la funcţia de primar al Chişinăului din partea Partidului Unităţii Naţionale (PUN) este cea mai obscenă „operaţiune unionistă”. PUN, condus executiv de către Anatol Şalaru, cu ex-preşedintele român Traian Băsescu pe post de „patriarh politic şi moral”, este un excrement politic al lui Plahotniuc. Cînd această realitate a devenit prea evidentă, Băsescu s-a retras strategic un pic în spate. După fuga lui Plahotniuc, PUN a început să-şi umfle „muşchii unionişti” de parcă Plahotniuc ar fi fost o abstracţie în existenţa sa! În acest context de „prefaceri”, Partidul Mişcarea Populară (PMP) din România, condusă executiv de către ucraineano-moldo-românul Eugen Tomac, cu Băsescu pe post de „înger politic păzitor”, şi-a anunţat deplina susţinere a lui Octavian Ţîcu, de parcă umbra lui Plahotniuc n-ar mai plana strategic asupra lor! Asta înseamnă, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor scăpaţi de mahmureală, că Ţîcu, fără s-o ştie în esenţă, este sprijinit de către vechea gardă politică şi securistă care „administrează” unionismul aici de vreo 28 de ani!

Vă asigur că aici este vorba şi de bani! Foarte mulţi bani! Plahotniuc a fugit, dar în urma lui au rămas multe miliarde de lei „operaţionale”. Există chiar şi „oportunităţi de afaceri funcţionale” fondate de către „unii români” aici cu permisiunea lui Plahotniuc! Vă daţi seama că aceşti oameni nu vor să-şi piardă afacerile după fuga stăpînului protector? Dacă Ion Ceban nu va cîştiga alegerile din primul tur de scrutin şi va ajunge să se confrunte cu Andrei Năstase, îi invit pe cei interesaţi să urmărească următoarele piruete politice ale lui Octavian Ţîcu, în context electoral, dar şi în calitate de, pe mai departe, „deputat independent” căpuşă! Asta ca să vedeţi cum stă cu onoarea acest boxer „intelectual”!

„Umbrele unioniste” ale lui Plahotniuc le mai distingem, de asemenea, aşternute şi deasupra altora. Ne vom „rezema” la doar cîţiva, chiar dacă nu sînt relevanţi, ci doar figuranţi electoralicare, deşi fără şanse, au milioane de lei la dispoziţie ca să le risipească, în loc să le doneze unor nevoiaşi. Cine şi de ce le dă aceşti bani? Ratatul politic penal Chirtoacă, lăsat orfan de serviciile româneşti, candidează ca „unionist” la postul de primar al Chişinăului fără ca cineva din România să i-o mai ceară. Plahotniuc ştie de ce! O face, bineînţeles, pentru „fraierii” de aici! În aceeaşi situaţie pare a fi Valeriu Munteanu, preşedintele uni partid cu denumirea bizară de „Uniunea Salvați Basarabia”. Care Basarabie? Cea de Sud, din Ucraina? Plahotniuc ştie de ce! De Vitalia Pavlicenco, de care românii s-au lămurit de mult, şi al ei minuscul PNL chiar nu merită să ne răcim gura. Plahotniuc ştie de ce!

Vom avea puţintică răbdare cu Vladimir Ţurcanu, ajuns peste noapte candidat figurant pentru postul de primar din partea Partidului Popular Românesc, recenta lui „proprietate politică”. Denumirea partidului ori este o „linguşeală politică” pe lîngă decidenţii români, spre a fi luat în seamă, asta dacă nu cumva a şi fost „capacitat” de către „bătrînii agenţi unionişti” de la Bucureşti încă de pe vremurile lui Timofti şi Plahotniuc, ori tot un „avorton politic” indirect şi strict al lui Plahotniuc. Plahotniuc ştie de ce?

Mă opresc aici cu enumerarea ultimelor rămăşiţe politice unioniste de astăzi ale lui Plahotniuc şi ale agenţilor români, chiar dacă mai sînt şi altele. Ele sînt ultimele doar astăzi, iar asta pentru că vor continua să apară mereu altele, pentru că nici un cîine nu fuge de bună voie de la uşa unei măcelării. Ca o paranteză, întreb: George Simion este cumva în concediu „unionist”?

Mihai CONŢIU