POVESTE CU CLOSETE DE LA CAUSENI

Aşa o întîmplare. O situaţie care la prima vedere ar părea nesemnificativă, uzuală, dar dacă stai şi cumpăneşti mai bine, atunci vezi că e importantă şi mult mai profundă decît ar părea. Înainte de Paşti, autorităţile oraşului meu de baştină, Căuşeni, au făcut localnicilor un cadou de-a dreptul util şi multaşteptat. În urma unor contracte şi înţelegeri cu un agent economic, în localitate au fost instalate mai multe cabine de WC-uri publice. Acestea au fost amplasate în diferite sectoare ale oraşului, mare parte în centru, urmînd ca în ajunul Paştilor Blajinilor cîteva cabine să fie instalate şi în preajma celor trei cimitire locale. Întreprinderea le-a amplasat, iar Primăria îşi asumă cheltuielile pentru întreţinere. În total în oraş sînt planificate zece cabine, spre bucuria citadinilor, dar mai ales celor veniţi cu treabă în centrul raional: „Nici la Chişinău n-au aşa!”. O comoditate care ar trebui să fie un lucru normal pentru orice localitate, deşi se întîmplă mai rar. S-ar părea că odată cu aceasta frumosul gest al administraţiei s-a consumat, rămînînd să servească în continuare căuşenenii şi oaspeţii „tîrgului”. Numai că nu, n-a fost să fie aşa. Şi în zilele cînd o parte din populaţie sărbătorea Paştele, o serie de indivizi, probabil cu sufletul mai departe de solemnitatea Învierii, a început să distrugă noile achiziţii.

Nici o săptămînă n-au stat cabinele de WC că au şi fost furate lavoarele, tomberoanele, hîrtia igienică. Ceea ce nu s-a putut căra, a fost rupt, distrus, murdărit - numai întreg şi curat să nu fie.

Primarul oraşului Căuşeni, Grigore Repeşciuc, încearcă să fie optimist şi dă asigurări că nu va renunţa la idee, că nu va închide proiectul, că va instala camere video, că va cere organelor de menţinere a ordinii publice să intensifice paza pe vreme de noapte, dar se vede că cu greu îşi ţine nervii. „N-am să înţeleg niciodată logica acestor oameni. Ce-i cu ei? Facerea de rău, spiritul distructiv le este în sînge? E vreo acutizare de primăvară? În martie au vandalizat parcul central din oraş, pe care cu eforturi comune împreună cu oamenii l-am adus în ordine. Acum asta. Dar e un lucru în primul rînd pentru oameni. Oare chiar e mai frumos să umbli pe vine, pe sub garduri, cu brusturele şi ciocălăul? Atîtea planuri profanate…Dacă nu mă ajută, măcar să nu mă încurce”, susţine cu amărăciune edilul căuşenean.

Pe mine, ca pe locuitor de rînd al acestui oraş, de asemenea, mă deranjează ceea ce s-a întîmplat, iar în această ordine de fapte, mi-am amintit de celebra frază a profesorului Preobrajenski din nuvela „Inimă de cîine” după Mihail Bulgakov: „Ce este decăderea? O babă cu bîta? O vidmă care a spart geamuri şi a furat becuri?(...) Dacă eu, intrînd în veceu, aş începe, pardon de expresie, să mă piş alături de scaunul closetului şi acelaşi lucru l-ar face Zina şi Daria Petrovna, atunci în veceu ar începe ruina, dezorganizarea. Prin urmare, decăderea nu e în closete, ci în capete”, afirma înţeleptul profesor.

Mai departe parafrazez: Revoluţiile, schimbarea trebuie făcute în capete, din care trebuie „eliminate halucinaţiile” după care de făcut ordine sau cel puţin de menţinut ordinea făcută de alţii. Mai întîi de toate în încăperea unde stai. Altă cale nu-i! Un lucru cam greu, mai ales pentru „oamenii, care întîrziind în dezvoltare faţă de europeni cu vreo 200 de ani, pînă în prezent încă nu prea au deprins cu fermitate să-şi încheie pantalonii”.

Ani buni ne despart de epoca lui Bulgakov şi din cîte se vede, astăzi rămîn actuale aceleaşi priorităţi expuse de Preobrajenski. Numai în perioada sărbătorilor pascale trecute la Căuşeni au fost distruse cinci cabine de closete. În Scuarul Cehov din capitală au fost sfărîmate toate băncile, unele din acestea fiind dezmembrate, iar elementele de fontă (!) au fost furate. Sînt doar cîteva cazuri despre care cunosc cu exactitate, dar sigur că nu este vorba de exemple singulare. Şi ar mai fi ceva. Aceste „eroisme” s-au făcut în locuri populate, nu în inimă de codru des. Totodată, ele nu pot fi făcute în linişte absolută şi mai este nevoie şi de timp. Chiar să nu fi observat, auzit nimeni ce se întîmplă, oare indiferenţa ne-a infectat fără remediu? Chiar trebuie instalate camere video şi în latrine ca să fie ordine acolo unde trăim?!

A doua zi, după ce a fost depistat actul de vandalism de la Căuşeni, un localnic a comentat cu un fel de durere, dar acidă: „Despre ce fel de Europă poate fi vorba, oameni buni! Dacă noi încă n-am coborît din copaci şi nu ne-am despăducheat, dacă mai avem de scos glod de sub unghii şi să învăţăm să mergem la toaletă!” Or, sînt nevoită să confirm, deşi tare mi-ar plăcea să-mi văd odată ţara scoasă la un liman civilizat din acest cerc vicios al inculturii şi ignoranţei. Numai că în acest concurs de împrejurări, mă tem că pe bune întîrziem în dezvoltare faţă de europeni cu 200 de ani, cum afirma profesorul Preobrajenski. Iar pentru a-i ajunge din urmă trebuie cel puţin să ieşim din tufari pentru a merge frumos la un WC public.

Lilia GRUBÎI

Socialmai mult
15.12.17 - 19:38
15.12.17 - 19:37
15.12.17 - 19:35
15.12.17 - 17:52
15.12.17 - 17:51
15.12.17 - 16:40
15.12.17 - 16:10
15.12.17 - 13:11
15.12.17 - 12:46
14.12.17 - 17:38
14.12.17 - 17:23
14.12.17 - 17:22
14.12.17 - 17:19
14.12.17 - 16:45
14.12.17 - 12:21
14.12.17 - 10:37
14.12.17 - 10:34
13.12.17 - 18:01
13.12.17 - 17:39
13.12.17 - 14:22