O provocare permanentă pentru orice guvernare

În rîndurile ce urmează, nu intenţionez să ofensez nici pe departe pe „cineva dintre cei mulţi”. Constat doar nişte realităţi dureroase. Adevărul, deci, nu este o insultă. Una este cînd o ţară săracă are nevoie de asistenţă financiară externă, alta-i cînd cetăţenii sînt transformaţi în cerşetori de favoruri ai partidelor ajunse la guvernare ori în Parlament. Oricît de săracă ar fi o ţară, Puterea e obligată să-şi alimenteze cetăţenii cu demnitate. În Republica Moldova, onoarea şi demnitatea s-au transformat din virtuţi în cuvinte de ocară. În plan general, moldovenii au ajuns la convingerea că e o normalitate ca partidele să le ofere bani ori produse de tot felul în campaniile electorale, să primească ajutoare de tot felul de la europeni, români, ruşi ori americani, să le construiască străinii drumuri, spitale, şcoli etc. fără ca ei să devină şi mai activi. S-au învăţat să aştepte pomeni pentru că au deja convingerea că le merită, că toţi ceilalţi sînt obligaţi să le dea totul la de-a gata pentru că sînt săraci, fără să le tracă prin minte să-şi pună osul la muncă.

Prin satele moldoveneşti, generic vorbind, trîndăvia, lucrul făcut de mîntuială şi alcoolismul cronic nu mai sînt de mult o ruşine, ci o normalitate acceptată de toţi. Fac aceste afirmaţii în deplină cunoştinţă de cauză. La ţară e o problemă să reuşeşti să angajezi un zilier, contra unei sume bunicele, la munca pe cîmp, strînsul recoltei etc. Asta se întîmplă în condiţiile în care există oameni care nu au de lucru şi au şi nevoie de bani. N-o fac pentru că vor doar angajamente pentru o oră sau două prin ograda cuiva contra unei anumite sume de bani şi a unei sticle cu rachiu ori vin, plus ţigările.

Există şi prin oraşe armate întregi de vînători de comisioane, adică de pomeni. Flagelul este cu atît mai îngrijorător cu cît aceste contingente sînt populate masiv cu oameni cu studii superioare, nu doar analfabeţi funcţionali. Televiziunile, mass-media în general, de exemplu, au abordat „fenomenul Ilan Şor” doar ca titlu de senzaţie. Îndobitocirea populaţiei a cunoscut apogeul din clipa în care susţinătorii lui din Orhei au început să clameze că nu contează că Şor a fost unul din cei care au furat miliardul atîta timp cît le dă şi lor cîte ceva. Înţelege cineva că acest fenomen trebuia de mult să intre sub lupa politicienilor responsabili, a cercetătorilor, sociologilor de la Academie şi a celor din universităţi? Nu a ajuns un subiect major de dezbatere publică pentru că cei care aveau obligaţia să semnaleze că e vorba despre un pericol social naţional au fost în solda Sistemului criminal al lui Plahotniuc. Anume Plahotniuc este cel care a reuşit să ducă pînă pe culmile nebuniei îndobitocirea unei însemnate mase de oameni.

„Peştele de la cap se împuţeşte”, spune o vorbă din popor şi este valabilă şi în cazul celor abordate pînă acum. „Interlopizarea” şi, să-i zic şi aşa!, amoralizarea multor moldoveni a plecat de Sus, de la cei cocoţaţi în vîrful Puterii încă din 1991. Încă de atunci moldoveanul a fost deprins cu „normalitatea ajutoarelor sociale din străinătate”. Moldoveanului i s-a inoculat, în subconştient, nu mobilizarea excesivă la muncă, fie şi insuficient retribuibilă, ori provocarea spiritului de inventivitate, ci curiozitatea, visul şi aşteptarea febrilă a ajutoarelor materiale venite din exterior. Astfel, guvernanţii i-au transformat pe oamenii de rînd în roboţi electorali captivi, dependenţi de mitele lor electorale. În clipa de faţă, foarte mulţi moldoveni te iau la palme sau îţi dau cu bîta în cap dacă le spui cît de josnici şi imorali sînt doar pentru că au acceptat să primească mite electorale de tot felul de la inşi ca Plahotniuc, Şori ori Usatîi.

Această stare de fapt trebuie să fie o provocare permanentă pentru actualul Guvern şi pentru cele ce vor urma. Semne că alianţa PSRM-ACUM îşi asumă această provocare sînt. Depinde cît de constanţi şi neiertători vor fi. Siguranţa cetăţeanului garantează şi siguranţa Statului. Cînd scriu despre „siguranţa cetăţeanului”, nu mă refer doar la securizarea lui fizică, ci şi la fortificare moralităţii lui, a conştiinţei sale civice, a onoarei şi demnităţii grav alterate! Pentru ca „vindecarea socială” să fie cît mai grabnică, este recomandabil ca absolut toţi moldovenii, ori de cîte ori au prilejul, să-i privească şi asculte măcar pe deputaţii PDM, ai lui Şor şi pe cei trei independenţi din actualul Parlament! Să vadă şi să înţeleagă, în sfîrşit, moldovenii cum arată cancerul politic nimicitor de vieţi şi neam!

Mihai CONŢIU