Încet, încet, cel de-Al Doilea Război Mondial trece în rîndul războaielor aproape uitate de omenire și devine subiect istoric. Totuși cînd dintr-o întîmplare spontană afli că ai avut un soldat din neamul tău mort în acel război, de existența căruia nici nu ai știut, războiul revine în conștiință și provoacă regrete adînci.

Asta mi s-a întîmplat în 27 august curent cu ocazia adunării neamului întreg, pe cît se poate de întreg, la înmormîntarea unui unchi. Anii trec, pruncii cresc, maturii îmbătrînesc și unii din noi nu ne mai recunoaștem, de aceea la o astfel de adunare tristă au loc și evenimente bune – revederea, iar uneori și cunoașterea noilor rude.

Tanti Lenuța-Catincuța Daniță din Săsenii Călărașului este una din acele rude de care nu am știut, dar de mine ea numai pe la 4-5 ani. Bucuroase că ne-am reîntîlnit au început amintirile. De la ea am aflat mai multe despre neamul patern și pe această cale vreau să-i mulțumesc. Dar povestea unui bărbat din neamul nostru m-a mișcat atît de mult, încît vreau să povestesc prin intermediul ziarului Moldova Suverană la toată Țara, fiindcă se referă la Săseni, alții ca ei și pînă la urmă la fiecare dintre noi.

Așadar, despre bunicul de pe taică-meu știam numai că este din Săseni și a murit în timpul foametei. Atît. Din certificatul de naștere am aflat că se numea Eremia. Gata. În timp, s-au c-am trecut din viață toți cei care mai puteau povesti de străbunii mei. Dar iată că apare tanti Catinca și-mi povestește că bunicu meu a mai avut două surori, Olga și Sofia, moarte de bătrînețe. Că bunicu Eremia a avut și un frate – Alexandru sau Sănduță cum îl dezmierda tot satul. Doar că Alexandru a murit pe front.

S-au început mirările, întrebările și precizările, dar amintiri prea puține fiindcă, Alexandru a fost primul soț al mamei lui tanti Catinca. Cînd l-au luat la concentrare și apoi la război – într-o vară, pe căldură mare – ei aveau 6 copii. Doamne și ferește pe fiecare din noi! Aflînd că Sănduță a murit pe front, mama ei s-a recăsătorit și a mai avut alți 4 copii, una dintre care este tanti Catinca Daniță din povestea mea cu o frumoasă vîrstă de 70 de ani. Mulți înainte tanti Catincă. Ea a ascultat poveștile mamei despre primul ei soț „care vorbea numai cu dragoste, respect și mare jale pentru el, că a fost un om tare cuminte”. Întrebînd cum a chemat-o pe soacra mamei ei (străbunica mea), cu care a locuit într-o ogradă pînă la moartea „babei”, tanti Catinca – a uitat. Clar că nu mai știa nici cum l-a chemat pe socrul mamei ei (străbunicul meu). Dar și-a amintit că sînt doamne care ar mai putea ține minte. În 10 minte se știa că pe „babă” a chemat-o Panaghia, dar săsănenii din preajma noastră au „tras cu urechea” la cele discutate de noi și imediat au venit în ajutor.

Dintr-o vorbă în alta cineva a scăpat ca printre altele că mama Catincăi a primit pensie pentru copiii orfani de pe tata Alexandru. Doar atît am spus la ceea ce mi-a sclipit în minte: dacă a primit pensie, înseamnă că a murit pe frontul sovietic și atunci știu unde să-l caut. Abia așteptam să ajung la bibliotecă să-mi confirm cele povestite de ei despre fratele bunicului meu, Alexandru Timuș din Săseni.

Cineva s-a dat cu părerea că mai este în Săseni moș Colea Costov, de 91 de ani, încă cu bună ținere de minte și vorbă clară, care a fost și vecin cu bunicu meu, Eremia, și el ar mai putea adăuga despre una, despre alta. Aici mi-a sărit ideea că, dacă nu merg azi să-l cunosc și intervievez, atunci sigur voi regreta mereu. Îl conving pe fratele meu să mă ducă cu mașina pînă sub pădure sau la „capătul geografiei”, vorba lui Tudor Bozu care m-a însoțit. Ajung la casa Costov, îl trezesc pe Moș Colea din somnul de amiază, mă prezint cine sînt și ce caut în casa lui pe nepoftite și după toate scuzele de rigoare, încep a-l întreba. Multe și mărunte am aflat, dar cîteva merită aici de înșirat.

În Săseni a fost numai o familie de Timuș și ei au venit, hopa, din Bravicea, adică din satul meu natal. Doamne, și eu care credeam că invers, tăticu meu a venit la Bravicea din Săseni, și… că familia este de origine săsănească. Cel mai important a spus Moș Colea, că familia lor a avut casă, chiar o ține minte, lîngă podul de peste rîpa din Dolina. Această informație face parte din alt studiu al meu. Mulțumesc, Moș Colea, mult de tot. Tot el a numit-o pe „babă”, nu Panaghia, dar Puchilina, sau corect Pulcheria. Numele străbunicii mele duce la alt neam și poveste, despre care nu voi vorbi aici, fiindcă din acest moment revenim la bărbații din Săseni căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cei care citesc povestea, sper că au înțeles de ce am început cu neamurile mele, fiindcă altfel nu se leagă pomenirea militarilor din Săseni căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cu această ocazie anunț că la Chișinău s-a publicat o carte în 7 volume întitulată „Cartea Memoriei”,în care se găsescnumele militarilor din sate și orașe căzuți în acel Război Mondial. Din Săseni au murit 63 de bărbați din 36 de familii: Corobcă (8), Cemîrtan (5), Răilean (4), Zaharia (4), cîte doi din Aga, Botnari, Bozu, Cebotari, Costaș, Godoroja, Lebădă, Sîrbu și cîte unu din Bolea, Bocu, Costov, Chirica, Cojocaru, Daniță, Dochițan, Grosu, Hariton, Iacovlev, Iliniuc, Lozovan, Mușet, Nazaria, Neamțu, Pădurari, Prodan, Puiu, Rusu, Stratan, Timuș, Turculeț, Țarină și Voloșin.

Datele personale ale militarului conțin: patrimonicul, nașterea și decesul, numărul unității militare (la care se cunoaște) și țara în care a murit. Din datele lui Alexandru Timuș, am aflat numele străbunicului meu, care s-a numit Teodor, totodată cînd și unde a murit: 17 martie 1945 în Germania.

Din respect pentru toți cu familia Timuș, suplimentez că în Al Doilea Război Mondial au murit în total 28 de bărbați cu această familie din satele: Arionești (5), Molovata Nouă (5), Baraboi (4), cîte doi din Visoca, Molovata, Ghetlova, Văsieni și cîte unu din Pivniceni, Zastînca, Crăsnășeni, Budești, Dîșcova și Săseni. Deportați o singură familie din Onișcani (Călărași): părinții și doi feciori.

Stimate cititor, atît de mult contează aceste cîteva informații, fiindcă poți reface o istorie a unei ramuri din neamul tău. Și așa voi face. Cu ajutorul lui tanti Catinca Daniță și Moș Colea Costov din Săseni, am coborît mai adînc în genealogia neamului meu patern. Urmează să aflu numele de familie a străbunicii mele Pulcheria înainte de căsătoria ei cu Sănduță Timuș și atunci mă voi înălța de bucurie stabilind cea de-a noua ramură din trunchiul Timușeștilor din Bravicea.

Asea M. TIMUŞ, UASM