Recent, scriitorul nostru bălţean de origine bucovineano-herţeană, a împlinit 70 de ani. Considerăm că e de datoria noastră, a celor care îi cunoaştem şi apreciem opera pe parcurs de decenii să publicăm acest micuţ bilanţ de creaţie. O spunem din capul locului: scriitorul Gh. Calamanciuc a fost un ins cu draci. Fiind român şi în paşaportul sovietic, a refuzat să-şi publice primele cărţi de poezie cu litere ruseşti şi cu poeme elogioase despre partid, Lenin şi internaţionalismul proletar (asta era condiţia!), aşteptînd vremuri mai bune. A avut de aşteptat peste treizeci de ani, răstimp în care a scris pentru sertar. În primul an cînd am revenit la crinii latini, a editat trei cărţi. Avea 53 de ani…

În ultimii ani, cu mai multe volume noi şi-a îmbogăţit poliţa de cărţi Gheorghe Calamanciuc, prietenul meu din tinereţe: Editura Tipo Moldova din Iaşi, în cadrul colecţiei OPERA OMNIA, i-a scos de sub tipar două volume solide, elegante – Teatru pentru copii şi romanul Donjuan, proscrisul, care încheie trilogia epică despre donjuan, ce i-a adus autorului numai surprize plăcute: primul roman, Donjuan de mucava, a fost declarat în Topul Bibliotecii Naţionale cea mai citită carte a anului 2011, iar al doilea roman, Donjuan, în derivă, s-a învrednicit de „premiul pentru roman” în cadrul Salonului Internaţional de Carte, ediţia 2012, ambele volume fiind şi nominalizate pentru premiu de către juriul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A treia carte ce-a ieşit tot la Tipo Moldova e volumul selectiv de poeme, Toamnele risipei lui Adam. Urmează apoi Femeie a tîrziului, poeme de dragoste(Editerra Prim, Chişinău),o selecţie riguroasă din cele şapte volume de poezie, editate în ultimii şaptesprezece ani, după care, săptămîna trecută, cartea de poezie, Sexul cuvintelor (Editura „eLiteratura”, Bucureşti).

Cu volumul Teatru pentru copii, dramaturgul experimentat, Gheorghe Calamanciuc, aduce o breşă, aşteptată, credem, de toţi oamenii teatrului, în materie de lucrări dramatice destinate copiilor. Pe lîngă cele cinci piese inedite, ce au luat premii şi la concursurile republicane de dramaturgie, autorul inserează în volum patru dramatizări în versuri, realizate pe parcursul a zece ani, a basmelor celebre: „Luceafărul” şi „Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu, „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă (dramatizarea s-a jucat pe cîteva scene din România) şi „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”, după versiunea culeasă şi publicată de Petre Ispirescu. Volumul s-a învrednicit de Premiul Bibliotecii Naţionale pentru Copii, în cadrul Salonului Internaţional pentru Copii şi Tineret, ediţia 2014.

Acum vă fac un anunţ care nu urmăreşte să vă şocheze, dar care merită cu tot dinadinsul să fie reţinut: şi cu romanul Donjuan, proscrisul ce încheie trilogia despre care vorbeam, Gheorghe Calamanciuc sfidează, şi o face fără sforăituri teribiliste de deschizător de drumuri, tiparele tradiţionale – cuminţi, „tămăduitoare” de suferinţe, în care noi, românii, ne complacem de secole, zic, tipare adormitoare ca discurs epic, care nu mai interesează, nu mai mişcă pe nimeni într-o lume care vrea să fie înţeleasă, acceptată mai altfel.

Ion BORODAC,
profesor de limba şi literatura română la Gimnaziul Cobani, Glodeni.