POATE NE ALEGEM SI NOI CU UN PUPIC DE LA DL JUNCKER!

Spectacol mirobolant la parlament şi Cotroceni cînd s-au aniversat 60 de ani de la lansarea proiectului european şi 10 ani de la asocierea României la acesta, devenit între timp Uniunea Europeană. Dl Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, un fel de prim-ministru al UE, l-a pupat pe frunte pe dl Traian Băsescu, preşedinte al României la momentul intrării în UE, şi nu mai puţin călduros a fost cu dl Adrian Năstase, prim-ministru în vremea încheierii negocierilor de aderare. Prescure peste colac, domnii Traian Băsescu şi Adrian Năstase s-au întreţinut tot călduros, de s-au întrebat ziariştii bătrîni dacă această convorbire amicală între călău şi victimă nu inaugurează cumva vreo nouă eră în politica românească, desigur, spre binele popular şi de dragul solidarităţii pentru cauza europeană. Mai ales că adormitoare fraze frumoase au venit de la dl Iohannis, preşedinte al României actuale, dar şi al aceleia fără MCV şi admisă în spaţiul Schengen, dacă ne luăm după promisiunile dlui Juncker.

Mirobolant spectacol! Se prea poate însă ca preaînalţii străini şi români să nu fi fost tocmai în clar cu ceea ce sărbătoreau. La 60 de ani de la lansarea probabil a celui mai frumos proiect din istoria omenirii, ca popoare ce se înfruntaseră de veacuri să pună în comun, pe bază de liber consimţămînt, idei şi resurse spre un bine mai prosper al tuturora, acest proiect s-a articulat concret într-un imperiu de tip vechi, organizat în cea mai clasică matrice centru-periferie! Chestia asta cu mai multe viteze este nimic altceva decît faţeta „political correctness“, adică pentru fraieri, a actualei organizări centru-periferie! Dacă la aceasta crede că au aspirat un Schumann sau un Monet, şi nu la o cooperare între egali, atunci dl Juncker are acum a se bucura de realizările UE, căci s-a obţinut stăpînirea pentru cei puternici din Vest şi vasalitatea pentru cei slabi din Est sau viteza auto pentru cei dintîi şi viteza căruţei pentru cei din urmă.

Dacă dl Năstase a crezut cumva că România îşi va găsi mîntuirea în UE, indiferent cum avea să ajungă acolo, numai să fie acolo, nu are, după rezultatele concrete realizate de România în UE, de ce să joace aria reconcilierii de dragul UE. Dacă dl Băsescu a crezut cumva că face vreun bine României înregimentînd-o, pe vremea sa, în mod aproape caraghios în UE, ar fi nimerit s-o sucească aşa cum o face astăzi cu justiţia, constatînd că au fost alţii pe la Bruxelles sau Berlin mai şireţi sau mai puternici decît dînsul, care s-au folosit de domnia sa pentru a îngropa de fapt România, în schimbul unui pupic pe frunte. Mai simple sînt lucrurile în ceea ce-l priveşte pe dl Iohannis: unde spune dna Merkel, merge şi dl Iohannis! Personal, cred că dl Iohannis n-are angoase că resursele româneşti de petrol şi gaze nu mai aparţin României, că băncile din România nu sînt româneşti sau că pădurile şi pămînturile agricole trec cu viteză în mîna străinilor.

Toate acestea sînt în legătură, de vrem, de nu vrem, cu apartenenţa României la UE, dacă nu cumva decurg pur şi simplu din ea. Bilanţul aderării la UE este pentru România un dezastru naţional, pentru că înseamnă dispariţia în sine a României, aceea bună sau rea!, înlocuirea economiei naţionale cu o combinaţie bizară între o economie străină, ce deţine controlul, şi o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi, pierderea proprietăţii româneşti asupra ţării, românii devenind chiriaşi pe pămînturile strămoşeşti, transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE, lichidarea deciziei naţionale în plan politic, depopularea ţării, tragedia bejeniei naţionale! Cît despre mitologia fondurile europene: ei ne dau anual vreo 4 miliarde de euro din cele peste 40 miliarde de euro pe care tot anual ni le iau din economie, îndeosebi prin repatrierea fără fiscalizare a 80-90% din profiturile pe care companiile, în special vest-europene, le realizează efectiv în România.

Ce s-a sărbătorit zilele trecute la parlament şi Cotroceni? S-a făcut cumva haz de necaz, cum fac românii la durere?! Sau s-a depăşit faza aceasta şi s-a intrat în faza „political correctness“, varianta UE: cîntăm Oda Bucuriei la dezastrul naţional?! Poate aşa ne alegem şi noi cu un pupic de la dl Juncker!

Ilie ŞERBĂNESCU

Articol preluat din Cotidianul.ro

Socialmai mult
20.11.17 - 18:30
20.11.17 - 18:20
20.11.17 - 18:17
20.11.17 - 18:15
20.11.17 - 18:04
20.11.17 - 15:23
20.11.17 - 15:21
20.11.17 - 15:19
19.11.17 - 21:57
19.11.17 - 18:47
19.11.17 - 14:33
18.11.17 - 15:00
17.11.17 - 14:31
17.11.17 - 14:30
17.11.17 - 13:22
17.11.17 - 12:10
16.11.17 - 16:22
16.11.17 - 16:21
16.11.17 - 16:10
16.11.17 - 16:08