PLUGARU DIN TEREBNA EDINETULUI SI STEJARUL CODRULUI MOLDAV

După cum am promis cititorilor ziarului Moldova Suverană, continuăm cu prezentarea întru veşnica pomenire a fraţilor Plugaru din Terebna Edineţului. Anume aici, acum şi pentru prima dată, sau în acest articol se va povesti despre cine a fost omul bun din ţara noastră cu numele de botez Sergiu, de paşaport Serghei şi numele de familie Plugaru.

După cum am menţionat în articolul anterior despre sericicultorul învăţat Ion Plugaru, în perioada interbelică în Terebna din Edineţ a locuit o familie de ţărani cu numele Gheorghe şi Maria Plugaru. Ei au avut 4 copii: 3 băieţi şi o fată. Mama copiilor a murit foarte tînără, numai la 34 de ani, lăsîndu-i orfani pe cel mai mare de 14 şi pe cel mai mic de 5 ani. Tatăl lor nu a avut o soartă mai uşoară, fiind trimis „la pereselenie” în Irkutsk. Toţi copiii l-au urmat. În anul „ridicării” Plugarilor, Serghei, cel mai mare şi Ivan, următorul fecior, erau studenţi în anul doi la facultatea de ştiinţe ale naturii de la Institutul Pedagogic din Chişinău. În Irkutsk ambii feciori au continuat studiile la facultatea de pedo-biologie pe care au absolvit-o în 1952. De aici încolo se va povesti numai despre Serghei Plugaru.

Primele 7 clase din 1931-1938 le-a făcut la şcoala medie incompletă din satul lui Terebna. Din motive neindicate în autobiografie, întrerupe învăţătura şi o continuă în 1940-1941 la şcoala medie din Feteşti, tot din raionul Edineţ. De ce anume în Feteşti nu se indică, dar pe hartă satele „stau faţă-n faţă”, doar că fiecare la marginea sa de raion. În 1941-1944, la fel, ca şi fratele mai mic Ion nu a învăţat la şcoală. În 1945-1947 şi-a continuat studiile la şcoala medie nr. 4 din Chişinău. Astfel a absolvit şcoala generală c-am „bătrîn”, la 23 de ani, şi din acest motiv s-a înscris la facultate odată cu fratele său Ivan. Conform ordinului ministerului educaţiei superioare al URSS, a fost transferat în anul trei de studii la facultatea de pedo-biologie a Universităţii „A.A. Jdanov”, pe care a absolvit-o în 1952 cu menţiune (s otliciem).

Serghei Plugaru menţionează în autobiografie că a fost recomandat de consiliul facultăţii pentru a activa în secţia de biologie a AŞ a URSS, filiala Siberia orientală. În octombrie 1957, împreună cu fratele său, revine la baştină şi se angajează în laboratorul de zoologie a nevertebratelor de la Institutul de Biologie al RSS Moldoveneşti, filiala AŞ a URSS. Şef de laborator atunci era acad. Iacov Prinţ. Nu cunoaştem cine i-a invitat sau i-a anunţat pe fraţii Plugaru despre deschiderea laboratorului de nevertebrate la Chişinău. Am vrea să credem că a fost Iacov Prinţ, dar sigur, bine şi frumos a fost că cei doi moldoveni imediat s-au încadrat în cercetarea fundamentală entomologică. Ca dovadă ambii Plugari în 1964 au susţin tezele de doctorat, Ivan în domeniul sericiculturii la Kiev, Serghei în domeniu entomologiei la Chişinău (entomofauna stejarului bătrîn din codrul nostru cel moldav). Au urmat toate avansările în posturi şi cercetări ştiinţifice entomologice: articole clasice şi enciclopedice, aprecieri profesionale – premii băneşti, diplome de onoare, felicitări jubiliare şi toate celelalte „academice” pentru un savant de talie mare cum era S. Plugaru. Doar sănătatea l-a dus în eroare, fiindcă prea devreme a părăsit această lume, doar la 57 de ani.

În urma sa Serghei Plugaru a lăsat atîtea proiecte entomologice nerealizate, inclusiv o teză de habilitat, vîrstă atît de potrivită pentru acest grad ştiinţific la care se afla, şi cel mai important: rezultate ştiinţifice acumulate în cei 24 de ani de investigaţii a entomofaunei stejarului din pădurile republicii şi alte insecte care i-au trecut prin calea lui de savant.

Spre final aş menţiona că pomenindu-l pe entomologul Plugaru în ziarul Moldova Suverană, om de ştiinţă de cea mai înaltă calitate, încercăm să completăm golul din istoria entomologiei, academiei şi în primul rînd a ştiinţei noastre. Şi încă o mică curiozitate: satul Terebna apare în hrisoavele istorice cu peste 580 de ani în urmă, dar un om originar din acest sat, trecut din viaţă mai puţin de 40 de ani în urmă, să se prăpădească fără ştiinţă - nu-i omeneşte şi nici creştineşte. Plugarii au rămas necunoscuţi pentru sat, raion şi ţară. Păcat, şi din acest motiv noi am pus umărul să-i scoatem din  anonimat, ca să-i ştim pe fraţii Plugaru alături într-o eventuală carte, aşa cum poate sînt „ei în ceruri”, iar noi entomologi, ca pe colegii care îşi merită locul lor în patrimoniul ştiinţific naţional.

Asea M. TIMUŞ, IZ AŞM

Socialmai mult
15.12.17 - 17:52
15.12.17 - 17:51
15.12.17 - 16:40
15.12.17 - 16:10
15.12.17 - 13:11
15.12.17 - 12:46
14.12.17 - 17:38
14.12.17 - 17:23
14.12.17 - 17:22
14.12.17 - 17:19
14.12.17 - 16:45
14.12.17 - 12:21
14.12.17 - 10:37
14.12.17 - 10:34
13.12.17 - 18:01
13.12.17 - 17:39
13.12.17 - 14:22
13.12.17 - 12:28
13.12.17 - 12:26
13.12.17 - 12:22