PLUGARII DIN TEREBNA EDINETULUI

Gîndesc şi regret mult, cînd aflu că în ţara noastră se nasc oameni care pînă la moarte, fac atîtea lucruri frumoase pentru meleag, dar în bătaia istoriei… ei dispar ca roua din amurg şi … pe nedrept, sînt sortiţi uitării. Anume despre un om al meleagului, cu un nume atît de măreţ – Plugaru, vreau să povestesc respectuosului „cetitor” de ziar, ca să-l pomenim şi noi, nu ca la biserică doar „pe un colţ de hîrtie”, dar pentru vecie prin intermediul ziarului Moldova Suverană.

Povestea porneşte de la dăscălia mea de entomolog, care mă obligă să cunosc mai mult decît banala otrăvire a insectelor dăunătoare plantelor pe care le cultivăm. Şi aşa, în tot sensul cuvîntului, m-am încărcat ca o albină cu poveşti reale despre unul, despre altul, pînă am ajuns la viermele de mătase, sericicultura şi oamenii care au cultivat-o nu numai în săraie, şuri şi cămări, dar şi în laboratoare academice. În actualul colectiv al entomologilor ţării, numele Plugaru, mai corect fraţii Plugaru, este cunoscut, dar numai la nivel de „vorbe la o cafea”. Cum drag îmi este fiecare om ce a pus umărul la dezvoltarea acestor domenii, am hotărît să scot din anonimat fraţii Plugaru din Terebna Edineţului.

Înainte de a povesti, însă, despre Plugari, îmi permit să mă vaicăr pentru că în wikidepia este scris despre Terebna doar o propoziţie, iar în rusă cîteva. Informaţia de la care m-a apucat văicăreala se află la sfîrşit: personalităţile satului – Weinshenker Itzik Nukhimovich (1914-1978) – jurnalist uruguayan. Se poate oare aşa ceva? Sigur că da! Dar numai dacă alături de jurnalist, să fie şi entomologii noştri moldoveni, care au avut soarta şi succesul profesional prezentat, acum şi aici, de Moldova Suverană.

Din autobiografiile Plugarilor, aflăm că soţii Gheorghe şi Maria Plugaru din Terebna Edineţului au avut 4 copii: 3 feciori – Sergiu, Ion, Mihail, şi fiica – Iulia. Ca şi o curiozitate tristă: mama copiilor a murit în 1938, iar vădăoiul cu 4 copii în 1949 a fost trimis „la pereselenie” în Irkutsk. Cu ce şi în faţa cui o greşit ţăranul Plugaru din Terebna Edineţului de-o fost „ridicat”, va rămîne un mister. Ca să scăpăm de tristeţe şi să intrăm în mîndrie pentru concetăţenii noştri, începem povestea feciorului lui Gheorghe Plugaru – Ion, iar despre Sergiu în altă poveste.

Ion Plugaru s-a născut în 27 septembrie 1927 şi a învăţat 7 clase în Terebna. În timpul războiului sau în 1941-1944, scrie Ion în autobiografie, că nu a învăţat nicăieri. După eliberare a învăţat în şcoala nr.4 din Chişinău, absolvind-o în 1947 şi în acel an s-a înscris la Institutul Pedagogic, unde a studiat 2 ani. În 1949, în legătură cu „pereselenia” s-a transferat şi el cu fratele, la Institutul din Irkutsk, facultatea de pedo-biologie. Motivul transferării nu-l cunoaştem şi cred că nu va fi posibil de aflat, dar presupunem că: fie l-au însoţit binevol pe tatăl deja de 48 de ani cu doi copii minori, fie că studenţii de la pedagogie au fost forţaţi să se transfere şi ei. Dar de aici şi mai departe numai succese profesionale au avut primii doi feciorii ai lui Gheorghe Plugaru şi anume: au absolvit facultatea în 1952 şi au fost imediat angajaţi în cîmpul muncii. Ivan în calitate de inginer silvo-patolog superior şi Serghei (urmează în alt articol). Şi… numai cum s-a deschis Institutul de Biologie al RSS Moldovenească, ca filială a Academiei de Ştiinţe a URSS, ambii Plugari din Terebna Edineţului, au fost printre primii care s-au şi transferat din Irkutsk la Chişinău.

Din octombrie 1957 pînă la moartea lui în iulie 1997, sau aproape 40 de ani „rotuzi”, Ion Plugaru a avut o carieră profesională lăudabilă şi care merită a fi ştiută de mai multă lume bună: de la cercetător ştiinţific inferior pînă la şef al unui laborator academic cu două mandate încheiate cu brio. Un aspect din viaţa sericicultorului „învăţat”, care confirmă spusa filosofului că „nimic nu e întîmplător în viaţa unui om”. Aşa s-a întîmplat şi lui: a început facultatea pentru a deveni învăţător de ştiinţe ale naturii, dar a devenit sericicultor, şi nu oricare dar din cei mai renumiţi pe timpurile sale în republică şi URSS. Soarta a „cotit” spre entomologie, mai corect spre sericicultură în Irkutsk, cînd în paralel cu patologia plantelor de pădure, s-a ocupat de fluturele „sibirskii şelkopread” (Dendrolimus sibiricus). Ion Plugaru, revenind în ţară, posibil că şeful de laborator pe atunci, Iacov Prinţ, intenţionat la corectat: „ne nado sibirskii, nado tutovîi”. Avea omul nevoie să fie cercetat anume acest fluture şi nu altul. De aici încolo Ion Plugaru a cercetat numai viermele-de-mătase, a inclus-o şi pe consoarta sa, Raisa Plugaru, în „mătasea” dată şi pînă a trece în rîndul celor drepţi a publicat peste 80 de articole ştiinţifice despre insecta dată şi sericicultura din ţară, autor în toate ediţiile enciclopediei moldoveneşti, a publicat cărţi şi dicţionare în acest domeniu.

Biografia terebneanului Ion Plugaru va fi publicată într-un articol academic, dar prima „pomenire” a lui în Moldova Suverană va sta la loc de cinste în „referinţe bibliografice”. Totodată satul Terebna şi raionul Edineţ vor afla despre moldoveanul lor şi al nostru, încercat de soartă în tot felul, dar vorba omului înţelept care… „nu s-a lăsat bătut” niciodată. De aceea merită a fi cunoscută şi inclusă în lista onorabilă, întitulată atît de măreţ: Personalităţile satului, raionului, ţării… Ion Plugaru, doctor în sericicultură, grad ştiinţific obţinut în 1964 la Academia din Kiev, şef de laborator academic şi tot aşa înainte. Dumnezeu să-l odihnească şi noi să-l pomenim.

Asea M. TIMUŞ, IZ AŞM

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
01.03.24 - 00:40
09.03.24 - 11:42