Recentul referendum din Chişinău mi-a amintit de fabula următoare. Într-un sat obişnuit, moldovenesc a fost învăluită de flăcările incendiului casa unui gospodar.

- Pojar! – bate alarma un consătean. – Săriţi, oameni buni, să-l stingem!

Cîţiva inşi adunaţi în jurul lui dau a lehamite din mînă:

- Lasă să ardă, că-i a unui stîngist oriental!

În următoarea zi focul mistuie altă casă.

- Pojar! – bate alarma un consătean. – Săriţi, oameni buni, în ajutor gospodarului!

Cei adunaţi dau a lehamite din mînă:

- Lasă să ardă, că-i a democratului unionist europenist!

Dacă s-ar fi abătut încoace un vînt năprasnic în prima sau a doua zi, n-are importanţă din care parte – de la asfinţit ori de la răsărit, putea să sufere satul întreg.

Chişinăul nu-i un sat, desigur, şi nu-i divizat strict în două părţi: orientală şi europeană. Într-o casă cu mai multe etaje trăiesc la sigur reprezentanţii a nu mai puţin de cinci-şase partide opuse. Şi dacă se aprinde casa, arde casa tuturor! Cu ce se vor alege locatarii? Cu o teribilă tragedie!

Şi Republica Moldova e o casă comună pentru toţi cetăţenii ei. Deseori se apelează la acest adevăr, în deosebi în ajunul unor scrutine. Dar vedeţi ce se face acum? În timp ce unii vor să stingă focul dezmăţului în capitală, alţii stau într-o parte, hlizîndu-se şi dînd a lehamite geostrategică din mînă.

Această confruntare lipsită de raţiune predomină şi în casa noastră comună – Republica Moldova. Răuvoitorii ţării vor să extindă flăcările mocninde ale pojarului antinaţional unionist, iar noi, alegătorii, nu numai cei din Chişinău, dar şi din satele republicii, nu ne dăm sama că la alegeri votăm urmările, că rămînem pînă la alte alegeri cu borta covrigului promis de acei cărora nu le pasă din care parte va fi aprinsă casa noastră comună, datorită şi indiferenţei, pe care au demonstrat-o şi locuitorii capitalei în cadrul referendumului pentru ca să continue să se plîngă, ca şi pînă la referendum, asupra lipsei de spirit gospodăresc în capitală. Doar referendumul putea să fie validat, dacă ieşeau la votare măcar jumătate din proprietarii mijloacelor de transport, care mereu se plîng că sînt întreţinute prost străzile capitalei şi locurile de parcare.

Se plîng chişinăuienii că n-are cine să-i asculte şi cine să le facă dreptate.

Păi, plînge-te pe mintea şi raţiunea ta, indiferentule şi geostrategule!

Tudor CHIFIAC