Tentative disperate, cinice şi diversioniste pentru o ultimă mare înşelare a Occidentului

Autor: Mihai CONŢIU

Actualii guvernanţi şi majoritatea parlamentară ştiu prea bine că sînt ilegitimi şi nu reprezintă măcar majoritatea simplă a cetăţenilor acestei ţări. Acest lucru îl ştie şi Occidentul. Dar din neştiute raţiuni geopolitice sau geostrategice, occidentalii au admis „legitimitatea” unui Guvern învestit hoţeşte, în miez de noapte. Acest Guvern, în Parlament, anterior învestirii, nu şi-a prezentat un program de guvernare care să fie supus dezbaterilor, întregul „ceremonial parlamentar” desfăşurîndu-se pe parcursul a circa 30 de minute. E drept că europenii au fost ceva mai reţinuţi. Exces de zel în susţinerea Guvernului Pavel Filip au demonstrat româno-americanii, invocîndu-se generic şi obsedant „pericolul rusesc” pentru RM.

Astfel, cu susţinere occidentală, RM este condusă „oficial” de Mafia de Stat condusă de Vladimir Plahotniuc. Cine-i de vină – moldovenii majoritari care vor alegeri anticipate, cei care nu-i mai vor la Putere pe actualii guvernanţi, sau acel Occident care l-a acceptat pe Plahotniuc drept partener de negocieri, fie direct sau indirect – prin cei subordonaţi lui şi numiţi de el în funcţii oficiale?

O dată moldovenii au fost şi sînt umiliţi de un oligarh şi un politician pe care-l urăsc efectiv în proporţie de peste 90%, iar a doua oară au fost trădaţi de occidentalii care i-au dat undă verde ca să conducă RM într-un stil dictatorial-mafiot nemaiîntîlnit în Europa. Voinţa poporului? Nicidecum! Sigur că UE, SUA şi FMI ştiu că angajamentele Guvernului Filip sînt „doar realizări pe hîrtie”, nu şi în practică. Acum Guvernul României este dispus să livreze prima tranşă de împrumut pentru RM. Poate că asta este înţelegerea făcută cu FMI! Poate că asta este înţelegerea făcută cu actualii guvernanţi ca să aibă bani de pensii şi salarii, spre a nu ieşi lumea în stradă ca să ceară şi alegeri anticipate în Toamnă! Poate că structurile mafiote ale fostului Guvern român Ponta au încă suficiente pîrghii care să fi grăbit acordarea primei tranşe de împrumut! Două lucruri sînt sigure: a) aceşti bani nu vor mai fi furaţi de guvernanţii moldoveni pentru că este lesne de înţeles că va exista o supraveghere românească sigură. Altceva ar fi fost dacă premierul român ar fi fost acelaşi complice al lui Plahotniuc – Victor Ponta!; b) acordarea acestei prime tranşe de împrumut ca fi „un trofeu electoral” cu care actualii guvernanţi vor defila în campania electorală în favoarea candidatului lor la Preşedinţie.

Culmea impertinenţei: şi-a asumat rolul de reformator al clasei politice!

Într-un soi de adresare a sa către popor, pe pagina sa electronică oficială, Plahotniuc se erijează într-un arbitru şi un analist absolut unic şi „avizat” al întregii clase politice moldoveneşti din ultimii 25 de ani. Într-o Republică Moldovenească a Absurdului, era imposibil ca absurdul să nu atingă cele mai înalte şi inimaginabile culmi prin această intervenţie a lui Plahotniuc. Am ajuns ca cel mai detestat politician din RM, cel mai cumplit oligarh care are averi inimaginabile fără să fi inventat nimic, dar care şi-a privatizat absolut orice – de la bunuri mobile şi imobile pînă la absolut toate instituţiile statului –, un om care, cel puţin oficial, nu deţine absolut nici o demnitate în stat spre a face un astfel de demers, un om care se apără de proprii săi cetăţeni cu gărzi de corp asemenea preşedintelui SUA să se autopropună ca fiind unicul salvator al ţării şi reformator al întregului sistem politic şi instituţional!

„Populismul, falsitatea şi incompetenţa au îmbolnăvit clasa politică. Eu încă am avantajul că pot să privesc cu un ochi din afară la ce se întîmplă în politică: nu avem dezbateri de idei, ci manifestarea unor frustrări şi lupte de orgoliu, între oamenii de rînd şi politicieni există o prăpastie adîncă…”, are impertinenţa să spună Plahotniuc. „El priveşte din afară”, iar în paralel cu privitul, pe lîngă acapararea de noi şi noi averi, a decapitat PLDM şi a decimat PCRM prin cumpărarea masivă a deputaţilor acestor partide; şi-a creat partide satelit, aşa cum este cel al lui Iurie Leancă, PL condus de Mihai Ghimpu, dar şi altele despre care vom mai vorbi; numeşte în funcţii de preşedinte al Parlamentului, premier, guvernator al BNM, miniştri şi şefi la absolut toate instituţiile importante ale ţării doar oameni loiali lui şi supraveghează aplicarea unei justiţii naţionale selective, dar are tupeul şi cinismul să acuze clasa politică controlată tot de el de populism, falsitate şi incompetenţă!

Asta înseamnă că noi, „proştii”, trebuie să înţelegem că doar el este salvatorul şi purificatorul naţiunii.

„După 25 de ani de independenţă, sistemul actual de partide şi-a atins limitele, e depăşit, nu mai corespunde nici aşteptărilor populaţiei, nici nevoilor de dezvoltare a ţării.” „…îmi doresc ca reforma clasei politice să o începem chiar cu PDM, să dăm primul exemplu de partid care a fost capabil să se modernizeze punînd la bază ceea ce vor oamenii de la politicieni, să spargă acest model învechit de a face politică, după care funcţionează toate formaţiunile politice din Moldova. Noi avem cea mai mare şansă să reuşim, pentru că avem echipă bună, solidară, bine organizată, structuri teritoriale puternice”,mai notează Plahotniuc.

După cum vedeţi, el crede că modelul de reformă politică poate fi oferit de PDM, adică tocmai partidul criminal aflat în proprietatea sa exclusivă. PDM este un partid care conduce ţara, deşi la alegerile din 2014 a intrat în Parlament cu doar 19 deputaţi. Este un partid care a patronat absolut toate marile jafuri din sistemul bancar şi cel de asigurări, care a acoperit crima din Pădurea Domnească, care îşi aruncă oponenţii politici după gratii spre a-i face vinovaţi de propriile crime şi restul nelegiuirilor naţionale.

Fără s-o spună direct, atunci cînd vorbeşte despre modernizare, în spatele acestor afirmaţii stă dorinţa oligarhului de a impune schimbări în Codul Electoral, ca să se treacă la sistemul electoral mixt, prin care 50 sau 70 de deputaţi să fie aleşi uninominal, iar restul să fie aleşi pe liste de partid. Deja se ştie ce haos a produs acest experiment în România. RM nu-i suficient de matură politic pentru un astfel de sistem. Cînd spun asta, mă gîndesc şi la aceea că lui Plahotniuc i-ar fi mai uşor să-şi impună şi să-şi finanţeze o majoritate credibilă de deputaţi aleşi astfel, aducînd şi în viitor Parlamentul în subordinea sa.

Plahotniuc se laudă că PDM are „o echipă bună, solidară, bine organizată, structuri teritoriale puternice”, crezînd că noi uităm că această „echipă solidară” a fost cumpărată sau şantajată cu dosare penale fabricate la comandă ca să treacă de partea acestui partid. Mai mult de jumătate din fracţiunea Partidului Comuniştilor a fost adusă la putere de către Plahotniuc prin jocuri de culise. Atunci clasa politică nu trebuia reformată?

„Clasa politică are nevoie să treacă printr-o transformare care să meargă în paralel cu reforma instituţională.” „Ceea ce cred că lipseşte tuturor partidelor din Moldova este adaptarea la agenda reală a oamenilor”, mai spune oligarhul în adresarea sa către poporul exploatat la sînge de el în ultimii şase ani. El vorbeşte de transformarea clasei politice în paralel cu reforma instituţională fără să priceapă că nu sîntem atît de proşti încît să nu fim revoltaţi. Păi cum să se reformeze clasa politică în paralel cu reforma instituţională cînd aceasta nu se reformează deloc, cînd, în sfidare faţă de UE, absolut toate instituţiile statului sînt sub subordinea sa şi nici nu concepe să renunţe la controlul lui personal asupra lor? De ce a fost eliberat Ilan Şor?

Dar care adaptare la agenda reală a oamenilor? În 2009-2010, „agenda reală a oamenilor” a fost integrarea europeană, pe care ei au compromis-o prin sfidarea UE, prin jefuirea ţării, a bugetului de stat, a împrumuturilor primite de la FMI, a împrumuturilor şi granturilor europene etc. La alegerile din 2014, s-a demonstrat că „agenda reală a oamenilor” a fost opţiunea politică de Stînga, cîştigătorul real fiind Igor Dodon, iar acum această „agenda reală a oamenilor” s-a cam extins la nivelul întregii ţări.

Îndepărtarea moldovenilor majoritari de opţiunea proeuropeană şi coagularea lor în jurul ideii de stat naţional moldovenesc independent şi bine consolidat s-a produs şi din pricinile arătate mai sus, dar şi din ceea ce se întîmplă actualmente în UE – ieşirea Marii Britanii din Uniune prin votul majoritar al englezilor, criza din Turcia, spaima faţă de valul de refugiaţi şi de terorism etc. Problemele care sînt ridicate de Ungaria, Italia, Austria legate de cotele de imigranţi impuse de Bruxelles.

Printre altele, această intervenţie cinică a lui Plahotniuc mai ascunde şi o serie de alte îngrijorări sau preocupări. În primul rînd, se teme de propria sa soartă. Arestarea abuzivă a lui Filat şi judecarea lui în condiţii de confidenţialitate pentru alte fapte decît cele pentru care a fost incriminat în Parlament pare a fi începutul sau declanşarea a ceea ce se numeşte Principiul Dominoului. Prima piesă căzută a fost Filat, iar ultima trebuie să fie el, unicul responsabil a tot ceea ce s-a întîmplat rău în această ţară. Încet, încet, se pare că organismele internaţionale de anchetă strîng probe şi-i întocmesc dosare penale care-l vor trimite după gratii, mai devreme sau mai tîrziu.

Plahotniuc se mai teme că Dodon va cîştiga Preşedinţia şi va produce şi alegeri anticipate care-l vor mătura definitiv din peisajul politic şi de afaceri din RM. Teama lui este cu atît mai mare cu cît este posibil ca Occidentul să intervină drastic şi să nu-i permită falsificarea alegerilor. Plahotniuc este suficient de abil ca să înţeleagă că Dodon nu doar că este preferatul alegătorilor majoritari, dar, în actualele „condiţii regionale”, liderul socialiştilor poate fi convenabil şi ruşilor, europenilor şi americanilor, probabil mai puţin românilor obsedaţi de himera unionistă. De parcă, dacă eşti român eşti obligatoriu de dreapta, european şi integrator al moldovenilor.

Pe de altă parte, prin acest mesaj prefăcut, Plahotniuc crede că poate reintra în graţiile occidentalilor care ştiu deja ce pericol reprezintă pentru RM şi pentru stabilitatea politică regională şi nu numai. Acesta este şi motivul pentru care el şi-a sincronizat acest mesaj cu apelul făcut de premierul Filip către societate.

Absurdul acestui mesaj al lui Plahotniuc este ilustrat şi de aceea că tocmai el îi acuză pe politicieni că nu coboară în mijlocul oamenilor şi nevoilor acestora, de parcă el ar face-o. Cînd iese în stradă, după cum bine se ştie, este păzit, aşa cum aminteam, de parcă ar fi preşedintele SUA. Obişnuit să trăiască asemenea unei cîrtiţe, el nu are curajul să iasă singur în faţa oamenilor, să accepte să fie intervievat de orice ziarist doreşte, să răspundă direct la orice întrebare adresată de oricine, el preferînd că-şi aranjeze singur interviurile cu ziariştii săi de încredere.

„Tăcutul incoerent” Filip cînd nu tace

Sîntem aproape siguri că premierul Filip, unul din numeroşii subalterni ai oligarhului, şi-a coordonat matematic apelul pe care l-a făcut societăţii cu mesajul lui Plahotniuc. Crezînd că şi astfel vor mai amăgi în continuare UE, că o va convinge că Puterea lui Plahotniuc chiar doreşte să urmeze calea europeană ratată sau compromisă tot politicienii din subordinea oligarhului, în apelul său, printre altele, Filip mai spune:

„Vin cu această adresare publică la şase luni de cînd mi-am asumat mandatul de Prim-ministru şi după cinci luni în care am realizat Foaia de parcurs pentru reforme pro-europene în Republica Moldova.” „…sînt ferm convins că e nevoie de o solidaritate mult mai largă pentru a garanta succesul vectorului european în Republica Moldova. De aceea, fac apel către toată societatea, cetăţenii obişnuiţi, activiştii civici, partidele de orice culoare, uniunile de creaţie, asociaţiile profesionale şi de alte profiluri, comunităţile locale – să ne solidarizăm cu toţii, cei pe care ne uneşte un scop suprem, construcţia Moldovei europene!” „…consider că avem nevoie de o idee naţională, care să ne unească pe toţi…” „…ne propunem ca la capătul acestui drum în dreptul Republicii Moldova să fie scris ”stat membru al Uniunii Europene.”

Acest apel suprarealist al lui Filip îşi are ca model Declaraţia de la Snagov din 21 Iunie 1995, semnată de către liderii partidelor parlamentare din România, prin care este atestat acordul forţelor politice faţă de strategia naţională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană. Problema lui Filip, implicit a lui Plahotniuc, dar şi a RM este aceea că RM nu este nici pe departe România anilor 1995. România de atunci nu era un stat captivat de un singur om cum este RM de Plahotniuc. Chiar dacă era condusă preşedintele comunist Ion Iliescu, Opoziţia era puternică, iar voinţa politică de integrare europeană era unanimă pentru că nu fusese compromisă de oameni ca Plahotniuc, Marian Lupu sau Mihai Ghimpu.

Practic, prin Filip, Plahotniuc cere întregii ţări să i se subordoneze în ideea unei integrări europene compromise tot de el. Cu inconştienţă şi cinism, ne spune că este nevoie de o „idee naţională” fără să aibă habar despre e este vorba. Pentru ei, „ideea naţională” este consolidarea şi perpetuarea statului mafiot în subordinea lui Plahotniuc. Cine cere o solidaritate mult mai largă? Un premier învestit mafiotic, în miez de noapte şi la ordinul lui Plahotniuc, şeful său din umbră! Despre ce „idee naţională” şi „RM, stat membru al Uniunii Europene” poate fi vorba atîta timp cît Plahotniuc nu renunţă la controlul absolut asupra Guvernului, Parlamentului, Preşedinţiei, Justiţiei, Procuraturii, CNA, mass-media naţională etc.? Prin acest apel, actuala guvernare aflată sub călcîiul lui Plahotniuc vrea să arate UE că anume ea este cea care are cea mai mare voinţă politică de integrare europeană, iar dacă celelalte partide nu i se vor alia înseamnă că sînt antieuropene. Sigur că Plahotniuc are o sumedenie de aşa-zise asociaţii civice de buzunar care, chipurile, vor emite mesaje de solidarizare, numai că totul va fi virtual, de ochii lumii, căci realitatea este cu mult mai dureroasă. În ceea ce-l priveşte, se pare că şi prin aceasta Plahotniuc doreşte un moratoriu al Occidentului în ceea ce priveşte viitorul său politic şi penal.

În realitate, dincolo de orice idee proeuropeană, RM are nevoie să scape de actuala clasă politică, în primul rînd de Plahotniuc. Dar nici lui Plahotniuc nu-i convine o integrare europeană reală, ci doar declarativă. Nu are cum să-şi dorească acest lucru deoarece RM nu poate fi şi europeană, dar şi proprietatea exclusivă a lui Plahotniuc. Oligarhul se află într-o situaţie extrem de complexă. Păstrînd ţara aşa cum este, îi convine căci el o conduce. Dacă vrea să se înscrie pe parcursul proeuropean, pierde totul şi nici nu prea are unde să se ascundă. Tot din aceleaşi motive nu se poate orienta nici spre Uniunea Vamală. Să nu uităm că actuala guvernare în sine, de fapt oligarhul, are capacităţi de rezistenţă foarte mari deoarece din banii bugetari şi din cei furaţi îşi plăteşte o uriaşă armată de slugi credincioase. Vă daţi seama cît puroi va ieşi la iveală cînd lui Plahotniuc îi va veni sorocul? Veţi vedea!