PLAFONAREA PRETURILOR LA PRODUSELE PETROLIERE, PROCEDEU PENTRU DEZINFORMAREA POPULATIEI

SergiuTofilat, consilier prezidențial, susținea zilele trecute la un canal privat de televiziune că unica cale pentru stabilizarea prețurilor la produsele petroliere în țara noastră o constituie plafonarea prețurilor. Nimic nou. Fiindcă, am mai trăit vremuri cînd prețurile la hidrocarburi erau plafonate, dar și în acele perioade de dependență de cotațiiile pentru produsele petroliere principale, preţurile de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere şi a gazului lichefiat se stabileau şi se modificau pornind de la consumul şi cheltuielile aferente comercializării produselor respective, de cele mai multe ori acestea fiind în creștere. Și apoi Tofilat mai declară că măsura respectivă poate fi una cu caracter temporar. Este o eroare totală.

Poate că acesta nu cunoaște faptul că unica măsură cu caracter temporar este cea prevăzută de Legea concurenței nr.183/2012, care la art. 3 prevede direct că pentru sectoarele economice în care concurenţa este restrînsă sau nu există, precum şi în împrejurări excepţionale, cum ar fi: situaţiile de criză, dezechilibrul major dintre cerere şi ofertă, Guvernul este în drept să dispună şi/sau să aplice măsuri cu caracter temporar pentru a împiedica sau chiar pentru a bloca creşterea excesivă a preţurilor.

Aceste măsuri sînt adoptate prin hotărîre de Guvern pe o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru perioade de cel mult 3 luni, atîta timp cît persistă împrejurările care au justificat adoptarea hotărîrii Guvernului. Pentru constatarea tuturor circumstanțelor ce ar demonstra că în sectorul produselor petroliere a avut loc restrîngerea semnificativă a concurenței, precum și prezența împrejurărilor excepţionale urma să fie notificat Consiliul Concurenței și în baza examinării materialelor, Guvernul era în drept să emită o asemenea hotărîre.

Consider că notificarea trebuia făcută de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. Aceasta deoarece, potrivit art. 8 din Legea nr. 174 din 21.09.2017 cu privire la energetică și art. 6 din Legea nr. 461 din 30.07.2001 privind piaţa produselor petroliere și reglementarea de stat a pieţei produselor petroliere, doar respectiva autoritate este responsabilă de promovarea politicii unitare a statului pe piaţa produselor petroliere prin licenţierea, reglementarea şi controlul activităţii participanţilor la această piaţă. Cu atît mai mult cu cît pentru atingerea acestor scopuri, ANRE trebuie să colaboreze cu organul central de specialitate, inclusiv cu Consiliul Concurenţei, în special prin furnizarea reciprocă de informaţii necesare aplicării prevederilor legislaţiei concurenţei.

Faptul că se propune, iar plafonarea prețurilor la produsele petroliere trebuie privită drept o măsură care țintește justificarea creșterilor la produsele petroliere care se produc la momentul de față este în fapt o inducere în eroare a consumatorilor de produse petroliere. Aceasta demonstrează cu prisosință conlucrarea defectuoasă dintre Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică și Consiliul Concurenței, fapt ce denotă haosul de pe piața produselor petroliere a țării și, în ultimă instanță, scumpirea combustibililor.

Vlad LOGHIN