Cît rău îţi e, patria mea, cînd Ghimpu-şi bate joc de ea?

Autor: Mihai CONŢIU

Prin urmare, aşa cum era şi firesc, dată fiind proporţionalitatea reprezentării parlamentare, preşedintele Nicolae Timofti, săptămîna trecută, a desemnat candidatura lui Vlad Filat la funcţia de premier. Alta era dacă PCRM decidea, totuşi, să participe la negocieri. Într-o astfel de realitate, toţi ceilalţi actori politici ar fi fost puşi într-o situaţie extrem de inedită. Conform practicii democratice, exersată îndelung pe continentul European, comuniştii, avînd cel mai numeros partid parlamentar, trebuiau luaţi în consideraţie, mai ales că nesăbuinţa liberalilor lui Ghimpu deschisese această perspectivă.

Într-un ASTFEL de context, 

protagoniştii alcătuirii unui nou Guvern ar fi fost PCRM şi PLDM, o situaţie pe care cred că ar fi acceptat-o şi europenii. Asta s-ar fi putut întîmpla şi în condiţiile în care PCRM nu ar fi vrut să participe efectiv la guvernare, ci, practic, ar fi susţinut în Parlament, fără încheierea vreunui Acord de alianţă, un Guvern minoritar al PLDM. Pentru că PCRM-ul lui Voronin, nu-i aşa, îşi iubesc nespus ţara şi sînt cei mai înfocaţi statalişti?!

Sub aspect tactic, comuniştii au greşit că n-au mers pe această cale. Electoral nu aveau ce pierde, pentru că nu se asociau cu exercitarea efectivă a Programul de guvernare, cu transpunerea lui în practică şi cu eventualele eşecuri. Ei se puteau erija într-o forţă politică echidistantă, care vrea să dea o şansă naţiunii prin a nu o mobiliza la alegeri anticipate nedorite.

În această ordine de idei, electoral vorbind, în cazul unui eşec al noului Guvern Filat, comuniştii aveau şansa să le spună alegătorilor că chiar au făcut tot ceea ce era posibil ca să dea o şansă democratică unui Executiv cu care nu s-au asociat efectiv, iar asta din respect democratic faţă de segmentul de populaţie care a votat PLDM. Reamintim: recent, PCRM-ul lui Voronin şi-a reconfrimat opţiunea pro-europeană. Faceţi mişcări, iubiţi statalişti!

Dacă ar fi admis votarea unui posibil Guvern PLDM minoritar, comuniştii îşi justificau cu un alt pozitivism votarea demiterii Guvernului AIE, iar asta pentru că acum ar fi votat un alt Guvern şi pe care îl silesc efectiv să-şi asume răspunderea în faţa naţiunii.

O altă eroare tactică a PCRM ţine de imaginea externă a acestui partid. În condiţiile expuse mai sus, comuniştii s-ar fi reabilitat decisiv în faţa unui Occident favorabil lui Vlad Filat, IAR ASTA PE FONDUL COMPROMITERII TOTALE A PD ŞI PL ÎN FAŢA EUROPENILOR. Vladimir Voronin este destul de abil şi înţelege de unde vin „gazîli”, dar şi de unde vin banii pentru ele.

Nu cu „revoluţiile” anunţate de comunişti se ajunge la Putere sau aşa poate fi  erodată aceasta, ci prin abilităţi extrase din cele sugerate mai sus. Un 7 Aprilie 2009 a fost permis doar o singură dată, ca experiment decisiv, pentru R. Moldova.

AIE a fost o promisiune care s-a dovedit a fi penibilă şi distructivă în special prin componenţa sa. Prin comportamentul de pînă acum, prin aceea că PCRM nu admite să se adapteze unor cerinţe democratice mai subtile, se conturează ideea că doreşte să preia Putere doar spre a se răzbuna. Aşa ceva nu mai permite nimeni în Europa.

PCRM, oricît de mult şi-ar dori să se izoleze de UE dacă ar reveni la Putere, oricîte acorduri, asocieri şi angajamente ar denunţa, trebuie să nu uite că R. Moldova nu este Belarusul lui Lukaşenco, unde există stabilitate şi confort social. Acestea-s temerile UE! Acesta-i motivul pentru care nu li se va permite comuniştilor să ajungă la Putere în condiţiile dorite de ei!

Negocieri ca pe ghimpi expiraţi

Cred că toată lumea ar trebui să fie de acord prin faptul că abia de acum au început adevăratele negocieri. În fond ce se negociază pentru formarea şi, mai ales, votarea în Parlament a noului Guvern?

Întrucît ne aflăm pe ultima sută de metri pentru a se mai putea obţine ceva pentru R. Moldova de la summit-ul de la Vilnius, Filat este obligat să rămînă încadrat în acelaşi tipar al consecvenţei.

El nu poate merge la Vilnius în aceeaşi postură în care era pînă la demiterea Guvernului. Aici este vorba despre ne-funcţionalitatea Cabinetului condus de el din cauza obstrucţiei întîmpinate din partea miniştrilor, care, mai întîi, se subordonau şefilor lor de partid şi, mai apoi, formal, premierului.

Aceste lucruri se văd, se cunosc la nivelul Consiliului Europei  şi Uniunii Europene. Tocmai de aceea Filat are nevoie de un Cabinet de Miniştri care să i se subordoneze necondiţionat, dar de a cărui funcţionalitate să-şi asume responsabilitatea necondiţionat.

Cu alte cuvinte, miniştri desemnaţi în Guvern de alte partide „se transferă la serviciu” şi uită de partidele lor, iar asta în condiţiile în care, anticipativ, cei care-i desemnează cunosc deja programul guvernamental. Cam asta trebuie să negocieze Filat, altminteri... alegeri anticipate, căci alte variante nu sunt!

 PL, Ghimpu şi Chirtoacă NU MAI EXISTĂ!

Că Mihai Ghimpu este paranoic – nu mai este nici un secret pentru nimeni! Acest lucru a ieşit în evidenţă arunci cînd, fatidic, a pus în corelaţie data denunţării de către Vlad Filat a Acordului AIE cu condamnarea la deportare a fratelui său, Gheorghe Ghimpu, şi cu moartea acestuia. A fost Gheorghe Ghimpu un erou? Eu, personal, nu cred, iar asta şi pentru că m-am documentat minuţios, iar aici este vorba despre motivele ascunse ale „deportării” sale, dar şi despre ulterioara lui „evoluţie” profesională.

Cît priveşte pe Mihai Ghimpu..., să fim serioşi atunci cînd oscilează între cei 20 sau 24-25 de ani de luptă! El şi-a transformat această presupusă luptă într-un fel de profesie pe care, dacă ar mai avea putere, ar înscri-o în nomenclatorul profesiunilor, aşa cum „fraţii Brega” au născocit meseria de „activist civic”, o treabă cu care se ocupă doar gospodinele din SUA care au soţi cu bani.

Vineri, 12 Aprilie, am asistat la parastasul unei clone politice. Au decedat, efectiv, Partidul Liberal şi liderul acestuia, Mihai Ghimpu. Asta-i soarta tuturor nulităţilor! Din necesitate, nu din narcisism, aşa cum observ la Constantin Tănase sau Ghimpu, sunt nevoit să mă autocitez. Scriam că, pe vremea interimatului la funcţia de şef de stat a lui Mihai Ghimpu, acest amărît rudimentar a ajuns la apogeul tuturor împlinirilor acestei familii-farsă, fireşte că din perspectiva „idealurilor naţionale” trîmbiţate ca dintr-o casă de nebuni sau dintr-un bordel cu virgine proaspăt achiziţionate.

Din anul 2009, n-am pregetat să-i critic pe toţi cei care au admis să se subordoneze acestei clone politice, acestui ţărănoi urît mirositor. Am mai scris-o şi o repet: În noaptea de 5 spre 6 Aprilie 2009, în jurul orelor 1,30, aflîndu-mă la sediu PCRM spre a urmări derulare ultimilor ştiri despre rezultatele votării de atunci, preşedintele Vladimir Voronin a binevoit să mă abordeze, în curte, şi să discutăm.

Atunci, jur cu mîna pe inimă!, i-am spus preşedintelui Voronin că cel mai mare dezastru pentru R. Moldova ar însemna ajungerea lui Mihai Ghimpu la Putere. Preşedintele Voronin, însă, avea altă convingere, spunîndu-mi că pericolul este „oligofrenul Urechean”. N-am fost de acord. Ce a urmat? Apoi se ştie: Ghimpu a ajuns la Primărie, apoi într-un „scăpat” moment s-a prăvălit în Parlament, a devenit şi preşedinte fără să aibă nici un pic de minte!

Revenind la cei pe care acum Ghimpu îi consideră trădători, mă pufneşte rîsul! În discurs, Ghimpu îl copiază pe Voronin sută la sută. Diferenţa însă este colosală: Pe Voronin, chiar dacă şi 10-15 deputaţi îl părăsesc, Voronin şi PCRM rămîn ceea ce sunt, dar PL, părăsit fiind, deocamdată, de 5-7 deputaţi, redevine acelaşi partid obscur care fost dintotdeauna! Cei care l-au părăsit pe Ghimpu nu cred că au făcut-o atît pentru evitarea alegerilor anticipate, nedorite de nimeni, cît au făcut-o din oboseala pe care le-a produs-o absolutismul Prostului Satului.

Chirtoacă, neacceptînd oferta reformatorilor din PL, ofertă vocalizată de ani mulţi de cei sătui de primitivismul lui Ghimpu, nu numai că-şi trădează impotenţa politică, dar ne confirmă că afacerile necurate bilaterale, Chirtoacă-Ghimpu, sunt o realitate care nu-i permite să deschidă gura în faţa primitivului său unchi. Vă daţi seama cîţi bani sunt la mijloc?

Ghimpu şi FSB-ul rusesc

Ghimpu nu pregetă să-i acuze pe Filat şi pe cei care au părăsit partidul lui de buzunar ca fiind „coordonaţi” de FSB-ul rusesc. Aici se impune o precizare: Nu FSB, ca urmaş al fostului KGB, se ocupă de afaceri externe, ci SVR, iar Ghimpu ştie asta!

Ghimpu, la incultura lui, ţinîndu-se seamă de faptul că a absolvit o facultate de Drept prin corespondenţă în vreo 14 ani, avînd un frate deportat politic, a fost, într-o vreme, şi judecător în RSSM a URSS. Păi, domnii mei, se ştie că pentru ocuparea unei astfel de funcţii era nevoie neapărat de acordul fostului KGB. S-o fi dezis sau nu cumva Mihai Ghimpu de acţiunile fratelui său Gheorghe?

Deşi, pînă la urmă, şi acesta o fi fost reabilitat în ascensiunea profesională!

NU FSB „l-a lucrat pe Ghimpu”, ci românii care l-au susţinut şi s-au săturat de el, numai că, deşi o ştie, nu are curajul s-o recunoască! A cîştigat prea mult din asta, din „ideea naţională”, iar susţinătorii lui români s-au scîrbit şi Plahotniuc, în schimb, a ştiut cum să-l transforme în Jujucă căţel tărcat de la guvernare înţărcat!

Ca şi Iurie Roşca, Ghimpu a fost trădat de aceiaşi „fraţi români”, numai că nu are curajul s-o recunoască, de aici şi povestea cu FSB-ul! Ca om înzestrat cu ceva spirit de observaţie, sunt relativ oripilat atunci cînd văd graba unora de a-l compara pe Ghimpu cu Iurie Roşca. Roşca ştie carte, însă, pentru Ghimpu, carte înseamnă doar carnetul de muncă!

UN NIMIC care nu mai sperie pe nimeni

Cea mai mare realizare din ultimii ani a fost înlăturarea recentă a şantajistului Ghimpu de la masa negocierilor. Succesul aparţine celor care l-au părăsit, nicidecum celor pe care mintea lui paranoică îşi imaginează că i-ar fi cumpărat. Acum, Ghimpu nu mai există, este un neica nimeni! Oare alde Constantin Tănase sau „analistul” Igor Boţan n-ar trebui să le crape obrazul de ruşine că i-au lustruit lui Ghimpu atît de mult o imagine de „om cinstit, drept, înţelept-excentric”?

Ghimpu a ajuns în halul în care nu mai poate emite nici o pretenţie deoarece nimeni nu mai are ce negocia cu el. M-a umflat rîsul cînd, Sîmbătă, 13 Aprilie, PL a emis comunicatul prin care spunea că nu mai acordă sprijin politic unor miniştri în exerciţiu desemnaţi de acest partid! Despre ce susţinere este vorba? A cui? Păi despre ce susţinere sau nesusţinere politică mai poate vorbi la un boschetar politic?

Acum, cu lejeritate, chiar şi Igor Dodon îl poate saluta pe Ghimpu cu formula „Salut colega, te-am adus unde ţi-am promis! Suntem unul mai minoritari decît alţii!” Aşadar, Prostului Satului i s-a luat caşcavalul despre care tocmai el spune că l-a dat altora!

„Ce mult te-am iubit, Paraschivo!”

Mitocanul este mitocan nu doar cînd intră în aşternutul nevestei lui, ci, mai ales, cînd iese de acolo! De Ghimpu, mai lipseşte să divorţeze şi nevasta lui, numai că n-o s-o facă! Ce moldoveancă îşi părăseşte nebunul despre care ştie cîte milioane şi-a ascuns în roţile Mercedes-ului şi în beciurile de la Coloniţa?

Vineri, 12 Aprilie, invitat fiind la „Publika TV!”, „accidentul genetic Ghimpu” a făcut o prostie mai mare decît prostia din insuficienţa creierilor lui încă „ne-autopsiaţi”! Aproape că i-a cerut doamnei Ana Guţu să-i restituie cadoul pe care i l-a făcut cu prilejul zilei de naştere! Ca să-i înţelegeţi mitocănia, plasăm, în varianta video, piesa „Ce mult te-am iubit, Paraschivo” a interpretului român Mihai Mărginenu.

El spunea: „Am stimat-o ca pe o doamnă.” Băi, nene mitocanule, dar în cîte feluri stimezi tu femeile? Ca pe o doamnă, ca pe o Dina, ca pe o puştoaică rodată din discotecă, ca pe o curvă? Du-te-n cei 20, 24, 25 de ani de luptă cu tine însuţi! Măgarule!

Cît de corupt este Ghimpu  

Iată-l cum clămpăneşte: „Pe Marinuţa să-l luăm. L-am adus, i-am propus funcţia de ministru, eu l-am făcut general, l-am pedepsit pentru nişte lucruri urîte şi murdare, dar l-am iertat. Ministrul Mediului: L-am adus de la Cimişlia, el n-avea nimic absolut cu mediul, el lucra la Cimişlia cu muştele. Vacarciuc a vrut să fie ministrul Tineretului. El îi bun de ridicat, dar ca ministru, nu-l poţi compara cu Octavian Țâcu, eu n-am venit aici să ridicăm greutăţi. Apropo, Vacarciuc prima zi a venit. Voi ştiţi să mergeţi numai pe la subsoluri, pe la bar”, a spus Mihai Ghimpu. „El îi bun numai de bancuri şi de băut”, a mai adăugat Mihai Ghimpu cu referire la Vadim Vacarciuc. Deputatul Vadim Cojocaru a fost acuzat de Mihai Ghimpu că ar veni la sediul partidului pentru „cafea cu coniac” şi este „şaltai-baltai”.

În tot acest timp, Ghimpu vorbea despre responsabilitatea asumată de partidul lui faţă de alegători. Păi, vedeţi cît minte această şandrama politică? Dacă aceşti demnitari erau aşa cum spune el, atunci de ce nu i-a eliminat din funcţii din respect faţă de alegători?

Fiind prost ca „pietrele gînditoare”, Ghimpu recunoaşte că şi-a trădat alegătorii acceptînd în diferit posturi oameni îndoielnici. Adevărul este altul: Acest scamator s-a rugat, în dreapta şi-n stînga, de toţi cei care doreau să se înscrie pe listele lui de partid. Succesul lui Chitoacă de la Primărie l-a prins cu partidul lui într-un subsol în care doar Corina Fusu Cur de Fier cu Picioare de Oţel mai intra. Măcar este bine că i-au demonstrat că este o... batistă de unică folosinţă!

Mai mult decît atît, Prostul Satului, acuzîndu-l, fără probe, pe Filat de corupţie, recunoaşte că funcţiile ministeriale sunt CAŞCAVAL pentru cei care le ocupă. Ce altceva poate însemna spusele lui Ghimpu că oamenii numiţi de el în post „au avut caşcaval”? La acuzele pe care i le aduce fără probe, vă daţi seama că Filat l-ar nimici dacă l-ar da în judecată?

Ghimpu, cea mai ruşinoasă întruchipare a anti-europenismului

„Bine acoperit fiind”, el a contribuit la subminarea parcursului european al R. Moldova cu mult mai mult decît cei care au votat demiterea Guvernului Filat.

Da, este adevărat că Ghimpu are complexe serioase faţă de integrarea europeană a ţării, iar asta din cauza trecutului său ceţos, a carenţelor intelectuale, educaţionale şi politice, a falsei sale lupte „de renaştere naţională”, că este „inestetic de luxos” din perspectiva imaginii unui revoluţionar etc., dar aici este vorba despre viitorul ţării despre care el minte că îi pasă! Acestea şi multe altele l-au transformat într-un adversar animalic al lui Filat din cauză că acesta este susţinut de către europeni! Invidie primitivă, de peşteră!

Ca o paranteză, pentru că tot se vorbeşte despre „activitatea lui de pe Blog, de „scriitor în internet”, ţinînd seamă de cît de zgîrcit este Ghimpu, chiar că îmi este milă de cel care scrie în locul lui! Nu-i dau numele că, de, cîştigă omul o pîine cum poate la vîrsta lui!

Nici nu merită să speculăm, ci este suficient să aşteptăm să vedem cum se va descurca Ghimpu, acum, cînd n-are încotro şi este nevoit să renunţe la „butoaiele cu miere ministerială” de la Transporturi, CNI, Ecologie, SIS, Armată, Tineret şi Sport, Moldsilva etc.,  etc.! Păi, la cîţi bani are, nici belele nu sunt mai puţine! Mamă, mamă, ce-ar scoate din el o Procuratură mai serioasă, un CNI...!

Nici alţii nu stau pe roze

Liderul Partidului Socialiştilor, Igor Dodon, dă din colţ în colţ, spunînd că nu-l votează pe Filat, că ar fi fost de acord cu un candidat tehnocrat. Care tehnocrat? Tehnocraţi sunt Fiodor Iacovlenco de la „Zorile”, cei de la fabricile „Ionel”, „Cristina” etc., căci ei produc, vînd, au beneficii şi conduc!

Într-o ecuaţie la limită, Dodon ştie că Guvernul Filat trebuie să fie votat, dar dacă nu se va întîmpla asta deoarece el vrea un tehnocrat în funcţia de prim-ministru? Vor fi alegeri anticipate, iar partidul său, încă nepregătit şi insuficient extins, nu-i aşa că riscă să facă galerie cu Vitalia Pavlicenco în jurul pragului de 1%. Dodon chiar ar putea să se însoare cu Pavlicenco!

P(e)D(epsiţi?)... 

În condiţiile în care sondajele reale arată că PD se emoţionează electoral în culcuşul a vreo  5%, este greu de desluşit cărei raţiuni îi va face loc Numărul 1 cu drept de decizie, iar acesta nu-i Marian Lupu! Miza politică, europeană şi penală este mare! Am dreptate, domnule Plahotniuc?

Total neinspirat, animat de alte interese, ilogic şi nerealist, Lupu îi tot sugera lui Filat să tot facă nişte paşi înapoi. Realist pentru PD ar fi acum ca Plahotniuc să facă vreo mie de paşi înapoi. Să-l mai uite lumea. Să-l lase pe Diacov în faţă. Numai astfel se va putea reaşeza în matca din care nu trebuia să iasă. Numai astfel ar fi lipsit de griji.

Din marele jucător care este în alte domenii, nu şi în politică, Plahotniuc ar greşi amarnic dacă şi-ar dori să-şi negocieze vreo funcţie „de imunitate guvernamentală”. Asta l-ar pierde definitiv ca politician oricum improvizat, dar mai ales în chiar propriile-i afaceri.

Există aici o chestiune foarte delicată – dacă eşti cinstit sau nu vrei să faci afaceri necurate, atunci nu ai nevoie să controlezi Procuratura, instanţele de judecată etc.!

Există limite în faţa cărora orgoliile personale trebuie să cedeze dacă vrem să ne salvăm, iar asta doar dacă nu suntem obsedaţi de propria noastă atotputernicie. În acest caz, chestiunea devine, sensibil, clinică.

Nici Filat nu-i înger,

dar nu există nici o probă a vreunei pete de-a lui de cînd este premier. Interceptarea ilegală a acelor convorbiri telefonice de-ale lui nu demonstrează absolut nici un abuz. Problema este alta: De ce n-au fost pedepsiţi sau prinşi cei care au comis infracţiunea de interceptare ilegală a unor convorbiri telefonice ale unui demnitar?

Partidele politice, de regulă, sunt un stup în care dau buzna tot felul de şmecheri şi dornici de îmbogăţire, iar pe mulţi dintre ei liderii nici nu au posibilitatea să-i verifice la sînge!

Doar şi Voronin a păţit-o cu mulţi dintre foştii şi actualii lui subalterni!

„Anticomunistul” Ghimpu, care face cel mai mult caz de asta, aşa de mititel cît îi este partidul, este cel mai înţesat cu foşti comunişti sovietici, cu mult mai mult decît sunt în PCRM.

El şi-a improvizat acest partid, la nivel parlamentar, la repezeală. A băgat în liste, aşa cum arătam mai sus, pe oricine i s-a părut lui mai răsărit după succesul surprinzător de la Primărie al nepotului său Dorin Chirtoacă.

Filat, să nu uităm, şi-a construit un partid alert, eficient şi într-un timp foarte scurt, cu care a reuşit să-i devanseze pe companionii din fosta AIE. Acest lucru, de bună seamă, a trezit invidii nemăsurate. Cu timpul, unii au părăsit partidul „din interese şi atracţii externe”, iar alţii, probabil, dedicaţi propriului interes, au şi rămas, numai că Filat nu le poate citi gîndurile.

Un lucru este clar: Demnitarilor din PLDM care au fost acuzaţi sau reţinuţi nu le-au fost probată nici o vinovăţie, ştiindu-se că am avut de-a face cu un abuz al instituţiilor de forţă în contextul rivalităţilor politice, al şantajului etc.

Astfel, suntem nevoiţi să admitem că Filat este cel mai puţin compromis, iar asta din simplul motiv că extrem de bine informaţii oficiali europeni îl creditează cu susţinerea şi încrederea lor.

Ce ne aşteaptă?

Singura soluţie pentru viitorul european al R. Moldova este Vlad Filat! Haideţi să nu ne mai ascundem după deget şi să recunoaştem acest lucru, indiferent de faptul că ne place sau nu acest om! Priviţi spre opiniile liderilor europeni, căci asta le-a înţeţoşat minţile unora ca „răposatul politician” Ghimpu!

Pe Ghimpu, repet, ca şi pe Iurie Roşca, „fraţii români” l-au debarcat, nu FSB.

Logic, spre bunăstarea europeană a R. Moldova, ar fi bine să ştim că:

1)      Vlad Filat este unica opţiune europeană în calitate de premier.

2)      Aderarea la PLDM a celor plecaţi din PL, căci statutul lor de intelectuali nu le-ar putea permite înregimentarea în PD-ul lui Plahotniuc.

3)      Acum, cînd PL a ieşit lamentabil din contextul negocierilor, Dumitru Diacov ar putea demonstra nu doar că este un politician de mare anvergură, ci şi că, într-un moment crucial pentru ţară, îşi poate înscrie numele în ceea ce putem numi Istoria Politică a Moldovei.

4)      R. Moldova are nevoie de o Stîngă politică de alt calibru. Aceasta poate fi construită ori de echilibratul Diacov, ori, de ce nu?, chiar de Dodon „într-o altă definiţie”.

5)      În toată această ecuaţie, ar fi de preferat ca Vadim Mişin să fie un factor de echilibru, de corespondenţă şi de împăciuire între moldoveni şi etnicii ruşi, atît de mult blamaţi, prin atitudini extremiste de tip legionar, de Ghimpu.

6)       Dezvoltate, analizate serios, aceste chestiuni şi multe altele ar contribui la eliminarea PCRM ca pericol al „altei guvernări”. Acest lucru îl doresc şi „contribuabilii statali” ai existenţi ţării R. Moldova, indiferent de faptul că sunt ruşi sau occidentali!

7)      Să admitem că Filat ne poate duce spre integrarea europeană, nu Ghimpu cu presupusul lui unionism subvenţionat pînă mai ieri.

8)      Ce nu vrea să recunoască Ghimpu: Filat este omul europenilor prin tot ceea ce a obţinut pentru această ţară, dar, fiind ghidat de instinctul „supravieţuirii naţionale”, nu poate identifica oportunităţi stupide antiruseşti. Europenii, se ştie, au asistat financiar R. Moldova în timpul guvernării lui Filat! De unde ies „gazîli” politice ale lui Ghimpu dacă nu de la urmaşii celora care i-au aprobat numirea de judecător, pe vremea URSS?

Din nefericire, la ora actuală nu putem vorbi decît despre două chipuri proeuropene reprezentative – Vlad Filat şi, cu rezervele de rigoare, preşedintele Nicolae Timofti! Dacă lui Filat nu i se va permite constituirea unui Guvern proeuropean, subordonat Guvernului Republicii Moldova, nu intereselor meschine ale liderilor de partid, atunci, cu regretul pentru sacrificiile de rigoare, vom fi nevoiţi să admitem că Măria Sa, Alegătorul trebuie să facă ordine în toată această şandrama politică!

Un lucru trebuie să recunoaştem: Tot ceea ce s-a întîmplat cu improvizatul PL, n-au visat niciodată Plahotniuc şi PCRM! Abia acum trebuie redefinit înţelesul a ceea ce se numeşte MAESTRU în politică! Analfabetismul unor comentatori poate fi identificat în clipa în care pot ajunge să se şi MIRE că s-a întîmplat aşa ceva!