Invocarea Comisiei de la Veneţia ca o capcană

Justificîndu-şi cerbicia cu care şi-a dorit impunerea modificărilor Legii Procuraturii, care-i conferea dreptul de a nominaliza pe cine doreşte la conducerea Procuraturii Generale (PG), o subordonare politică faţă de premier şi liderul de partid care este, în fond, aceasta, Vineri, 8 Noiembrie, Maia Sandu a declarat: „Noi am văzut cum arată o Justiție politizată. Tare multă lume a avut de suferit. [...] Există mai multe mecanisme, după ce Guvernul propune o listă de candidați. Acești candidați sînt verificați la CSP și CSP propune Președintelui. Toate instituțiile sînt implicate. Ceea ce se invocă aici sînt doar niște justificări neinspirate”.

Păi nu politizarea Justiţiei, din care face parte şi PG, şi-a dorit şi Maia Sandu prin asumarea răspunderii Executivului în privinţa modificării Legii Procuraturii? Iniţiativa legislativă a Maiei Sandu pare oarecum hoţească pentru că, în faza iniţială, a vrut s-o ferească de ochii vigilenţi şi de experţi incontestabili ai înalţilor magistraţi de la Curtea de la Veneţia. Maia Sandu, faţă de tiparele democrate ale principiilor şi valorilor europene, se plasează pe acelaşi aliniament cu Mihai Ghimpu, care a sfidat opoziţia internă, recomandările UE şi ale Curţii de la Veneţia, în 2010, care-i cereau să nu organizeze acel referendum naţional eşuat în privinţa formei de alegere a Preşedintelui. Atunci, bugetul de Stat a fost golit doar pentru un moft de-al lui Ghimpu, acum Maia Sandu doreşte să legifereze o iniţiativă într-un context mai amplu de reformare a Procuraturii, Justiţiei, în general, cu bani europeni, în fond.

Moţiunea de cenzură înaintată Vinerea trecută de către PSRM a avut rolul firesc de a contracara orice abuz constituţional şi neconform principiilor europene printr-o iniţiativă legislativă neexpertizată de către Comisia de la Veneţia.

Luni, 11 Noiembrie, Maia Sandu a declarat că le-a propus socialiștilor să-și retragă moțiunea de cenzură, iar domnia sa, în schimb, își asumă public angajamentul că după ce acest lucru se întîmplă va expedia Comisiei de la Veneția legea pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, privind mecanismul de desemnare a candidaților la funcția de procuror general. „După intrarea legii în vigoare, pentru a activa mecanismul nou de preselectare, și după retragerea moțiunii de cenzură, noi vom expedia legea pentru care ne-am asumat răspunderea spre expertizare Comisiei de la Veneția. Îmi asum angajamentul public să nu expediez lista scurtă de candidați către CSP înainte de a primi avizul Comisiei de la Veneția asupra acestei legi. Astfel Guvernul va putea să-și continue activitatea, a declarat premierul.

Păi de ce nu a făcut demers de la bun început către Curtea de la Veneţia, aşa cum era şi firesc? De ce a fost nevoie să provoace această criză? Observaţi că Sandu vrea să se adreseze Curţii cu condiţia ca PSRM să-şi retragă moţiunea de cenzură, condiţie în care iniţiativa ei ar devenii automat lege.

Socialiştii au intuit această capcană. Într-un briefing de presă susţinut de către deputatul PSRM Vasile Bolea, acesta a precizat poziţia socialiştilor, potrivit căreia i se solicită Maiei Sandu să-şi retragă iniţiativa. Numai în această condiţie socialiştii pot, la rîndul lor, să-şi retragă moţiunea de cenzură. Referindu-se la afirmaţiile Maiei Sandu, potrivit cărora intenţionează ca să se adreseze Comisiei de la Veneţia, deputatul Bolea a precizat următoarele:

1. Afirmaţia Maiei Sandu demonstrează că iniţiativa ei de modificare a Legii Procuraturii nu a fost o urgenţă naţional.
2. Afirmaţia Maiei Sandu că va trimite Curţii de la Veneţia spre expertiză o lege deja funcţională este inutilă – Curtea de la Veneţia expertizează proiecte de legi, nu legi aflate deja pe rol.
3. Maia Sandu mai are încă timp să-şi retragă iniţiativa ei de asumare a răspunderii Guvernului pentru modificarea Legii Procuraturii, singura variantă prin care socialiştii îşi pot retrage moţiunea de cenzură, evitîndu-se astfel căderea Guvernului.

Privitor la moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Sandu, mai precizăm că nu există un termen limită de examinare în Parlament, potrivit legislației. Regulamentul Parlamentului prevede însă că moțiunea de cenzură poate supune dezbaterii în prima zi de ședință plenară a săptămînii următoare datei depunerii. Totul rămîne însă la discreția Biroului Permanent al Legislativului, care decide dacă include moțiune de cenzură pe ordinea de zi sau nu, a declarat președintele Comisiei Juridice, Numiri și Imunități, Sergiu Litvinenco.

„(…) Legea adoptată prin angajarea răspunderii de Guvern nu este în vigoare. Ea va intra în vigoare doar dacă moțiunea de cenzură depusă de PSRM este respinsă (adică nu are votul a cel puțin 51 de parlamentari). Ca urmare, la moment este în vigoare legea votată în Parlament în Septembrie 2019. Pe de altă parte, ministra Justiției a anunțat că a anulat rezultatele preselecției derulată potrivit legii din septembrie. În aceste condiții, putem afirma că procedura care vizează numirea procurorului general este oarecum blocată. Moțiunea de cenzură urmează a fi dezbătută cel mai devreme Marți, adică după trei zile de la depunere, conform art.106 alin.(2) din Constituție”.

Mihai CONŢIU

P.S. Criza provocată Vineri de către Maia Sandu a produs cele mai contradictorii reacţii ale unor politicieni. Aici ne referim la speculaţiile nefondate şi obsesive ale deputatului Alexandru Slusari, potrivit cărora „este tare îngrijorat că Preşedintele Dodon ar putea să i se substituie lui Plahotniuc în rol de oligarh”. Transparenţa cu care operează Preşedintele, în raport cu Constituţia, reformele Justiţiei şi insistenţa cu care îi îndeamnă pe toţi actorii politici să nu politizeze instituţiile statului, este deja apreciată cum se cuvine de către absolut toţi partenerii externi ai Republicii Moldova, mai ales UE şi SUA.

„Gura păcătosului adevăr grăieşte”, iar asta în sens invers în ceea ce ţine de tabăra politică a lui Slusari. Singurul pericol al reoligarhizării ţării nu este Preşedintele Dodon, ci Victor Ţopa, naşul lui Andrei Năstase, şi Viorel Ţopa, foşti parteneri de afaceri cu Plahotniuc, care s-au certat între ei în stil strict mafiot. Este suficient să observăm cu cîtă „fineţe juridică” li se pregăteşte reîntoarcerea în ţară. Asta dacă e să vorbim despre un pericol real al revenirii oligarhiei în ţară! (M.C.)