PARTIZANII UNUI POPOR CARE-I DISPREŢUIEŞTE PE MOLDOVENI

S-a frînt coloana vertebrală a demnităţii sau nu a existat niciodată?

Autor: Mihai CONŢIU

Anul 2014 este crucial pentru R. Moldova, iar aici mă voi referi la două evenimente politice determinante. Primul a fost semnarea celor două Acorduri cu UE. Al doilea eveniment – alegerile parlamentare din noiembrie. În situaţia geo-politică/geo-strategică regională actuală, viitoarele alegeri parlamentare riscă să „medievalizeze” Moldova prin anularea celui mai mare succes politic european al ţării din 1991 şi pînă astăzi – Acordul de Asociere cu UE! Pericolul este real şi merită să-l abordăm din toate perspectivele.

Înainte de toate, faptul remarcabil de reţinut este acela că UE, din raţiuni ce ţin de civilizarea şi prosperitatea statelor care sînt parte istorică a Bătrînului Continent, a dat şansa integrării europene (economică, politică, socială, culturală etc.) unei Moldove dificile, discutabilă şi, mai ales, disputabilă. Moldova a fost primită oficial în antecamera UE cu speranţa că în următorii doar cîţiva ani va reuşi să-şi lepede straiele străine şi îmbîcsite, să se înveşmînteze cu tradiţionalul ei port naţional, dar şi că va înţelege că în casa unui prieten ales trebuie să te duci curat şi cu un comportament civilizat.

Pentru această primenire naţională şi pentru a intra în rîndul lumii civilizate, UE şi Occidentul, în general, oferă Moldovei daruri şi credite frăţeşti de miliarde. Nimeni şi niciodată, în istoria acestei ţări, nu a mai ajutat Moldova aşa cum o face UE!

Ce-i oferă Moldova oaspetelui UE cînd o vizitează şi ce face cu „gunoiul” din casă?

Cînd îţi vine un musafir în vizită, îţi mături casa şi arunci gunoiul la ghena/containerul de gunoi, nu-l ascunzi sub covor sau sub pat. Cînd un străin îţi vizitează satul, nu-l duci doar pe uliţele şi în gospodăriile cele mai frumoase, ca acesta să creadă că acesta se află într-un Rai uitat sau transferat pe Pămînt, ci ii arăţi şi pe nebunul, prostul, alcoolicul, desfrînata, muieraticul şi hoţul satului. Aşa-i civilizat şi corect într-o lume reală, care vrea să se perfecţioneze mai ales prin aceea de a-şi recunoaşte problemele cu care te confrunţi.

Moldova trăieşte în două lumi paralele. Una este cea imaginară, idilică şi gata-gata să prospere, aflată în mintea politicienilor cînd vorbesc cu oaspeţii străini, fără să-i ducă să viziteze şi Piaţa Centrală sau spitalul de tuberculoşi. Secvenţial, această Moldovă imaginară şi-au asumat-o şi alţii – vînătorii de onoruri publice şi cei satisfăcuţi „magia” meselor îmbelşugate şi etalate sub diferite pretexte.

Cea de-a două lume paralelă în care trăieşte acest popor este Moldova reală – o ţară sărăcită, coruptă, umilită, manipulată, furată, îndoctrinată şi licitată de rechinii statelor mafiote. Moldova reală, cea săracă, cea mai săracă din Europa, are cele mai multe palate şi vile de lux, cele mai scumpe autoturisme pe străzi şi cei mai mulţi purtători de obiecte preţioase din această parte a Europei Sud-Estice. Probabil că nici o ţară civilizată din Europa nu are atîţi judecători, procurori, poliţişti, politicieni, bandiţi sau funcţionari publici care să posede bogăţiile expuse mai sus…!

Moldova reală, cea coruptă, furată şi umilită este aidoma unei ţări dictatoriale din Africa. În nici o ţară din Europa nu-i cu putinţă, după cum demonstrează presa, ca un singur om, Vlad Plahotniuc, să controleze acest stat în cel mai mafiotic stil cu putinţă. Îşi imaginează cineva că în Germania, Franţa sau Anglia poate exista, ca în Moldova, un alt Plahotniuc, căruia să i se subordoneze total Procuratura, instanţele judecătoreşti, economia, sistemul bancar, mass-media, sistem de securitate personal etc., etc.?

Vizitatorul străin care vine în Moldova, atunci cînd dialoghează cu demnitari sau alţi mari funcţionari de stat, vorbeşte de fapt cu… Plahotniuc. Doar Vladimir Voronin a mai condus ţara cam în acelaşi fel, numai că acesta mai ţinea seamă şi de legi. Plahotniuc, însă, l-a părăsit pe Voronin cu un întreg imperiu mafiot de stat şi pe care şi l-a construit în umbră sub protecţia numelui Voronin. Fără să-l demonizăm cu rea intenţie, constatăm că, pînă în clipa de faţă, Plahotniuc a avut şi are capacitatea de a ordona schimbarea Guvernului, reconfigurarea oricărei opţiuni politice în partide, privatizarea oricărui bun al statului, arestarea şi întemniţarea oricui etc. De ce toate acestea sînt cu putinţă? Pentru că vocea poporului este slabă, anemică şi coruptibilă! Pentru că politicienii sînt corupţi!

Cum scoatem acest „gunoi” din casă spre a intra demni în Europa? Poate doar cu Poliţie, Justiţie, Procuratură şi Fisc „importate” din UE şi SUA. Tinerii străluciţi n-au nici o şansă – unii sînt prea săraci, alţii, de nevoie, au devenit ucenicii lor docili, iar restul şi-au pus inteligenţa la dispoziţia companiilor occidentale. Pe acest fond, oricît ar părea de paradoxal şi revoltător, observaţi că este posibil să existe şi o Moldova imaginară!

O Moldova fără stăpîn autentic şi cu dragoste ucigătoare de frate moscovit

În paralel cu oferta şi ajutorul progresist şi progresiv ale UE, Rusia, în stilu-i caracteristic, vrea să pupe pe buze cu forţa R. Moldova şi s-o trimită să-şi spele rufele în rîuul poluat, nu la maşina de spălat. Tot ceea ce a construit Rusia sovietică aici nu a făcut-o de dragul moldovenilor, ci pentru că RSS Moldovenească se afla la margine de imperiu şi trebuia să fie o interfaţă pentru sora ei România. Pentru civilizarea noului stat R. Moldova, Rusia nu a venit cu absolut nici un ajutor. Dimpotrivă, la destrămarea URSS, şi-a luat tot ceea ce credea că-i aparţine din ce era mai de preţ şi şi-a lăsat Armata a 14-a de ocupaţie parţială pe teritoriul acestei ţări. Şi „le-a dat voie” moldovenilor să meargă la biserică ca măcar de cineva să fie dominaţi.

Doar UE, SUA şi, individual, ţările europene au pus umărul la salvarea economică şi socială a Moldovei. Rusia doar a vîndut gaze naturale Moldovei la preţuri ridicate de parcă le livra Germaniei, i-a cumpărat produse la preţuri convenabile ruşilor şi a cerut de la guvernanţii moldoveni supunere politică oarbă. Ce bine a făcut Rusia moldovenilor, în ultimii 24 de ani, pentru ca aceştia să i se re-închine iarăşi? Nimic! Doar rău! Rusia ocupă încă Moldova prin puterea armelor ameninţătoare din Transnistria, prin şantaj economic, prin politicienii moldoveni care-i sînt docili şi, mai ales, ţara este dominată şi manipulată prin spaţiul mediatic informativ covîrşitor emis de la Moscova.

Deşi, după război, Rusia a înfometat Moldova pînă într-acolo încît unii dintre oameni au devorat pînă şi cadavrele semenilor lor, iar alţii au fost deportaţi sau ucişi, fii şi nepoţi acestor martiri vor să-i organizeze Moldovei o altă Siberiadă. Rusia politică nu i-a iubit sau respectat niciodată pe moldoveni, ci i-a considerat drept nişte oi bune de dus la abator. Aceeaşi Rusie politică i-a determinat şi pe unii cetăţeni moldoveni de origine etnică rusească să-i privească pe moldoveni la fel de dispreţuitor la fel ca şi Kremlinul. De aceea, nici după 24 de ani, n-au învăţat limba de stat al acestui popor pe care-l consideră parte componentă a Rusiei.

Toate acestea nu s-ar fi întîmplat dacă moldovenii nu ar fi devenit dependenţi de starea socială şi umană impusă de Rusia politică. Moldovenii, în general, sînt captivaţi de canalele mediatice informative ruseşti şi, instinctual, se simt datori să vorbească în rusă în clipa în care un etnic rus i se adresează în această limbă. Aceeaşi moldoveni, tot la modul general, sînt prea îndoctrinaţi şi manipulaţi ca să poată constata cît de mult sînt dispreţuiţi de Rusia politică, cum îşi bate joc de propria lor identitate şi ţară cu greu recucerită şi afirmată internaţional.

Îndoctrinarea a atins proporţii ucigătoare, apocaliptice în plan identitar, fiind suficient să constatăm cum manipulează şi îşi bate joc Rusia politică de nevoiaşa etnie găgăuză, de moldovenii şi rusofonii din zona Bălţi şi Taraclia, nemaivorbind de obidita populaţie moldovenească din Transnistria. Cinismul Rusiei politice este atît de diabolic şi subversiv încît nici etnicii ruşi din Moldova nu înţeleg că ţara lor de origine îşi bate joc şi de ei, că-i dispreţuieşte în egală măsură, că îi consideră ruşi de mîna a doua doar cu o mică nuanţă:

Le creează anumite privilegii în raport cu moldovenii doar spre a se asigura că astfel pot fi slugi devotate exclusiv Rusiei politice. În acest context, Rusia politică le alimentează etnicilor ruşi subconştientul cu falsa convingere că sînt superiori moldovenilor, că sînt un fel de aristocraţi ai Imperiului într-un teritoriu populat cu nişte supuşi înapoiaţi. Rusia politică se teme de integrarea Moldovei în UE deoarece ştie că pînă şi etnici ruşi de aici pot constata că au fost înşelaţi, manipulaţi şi desconsideraţi şi că ţara lor de origine nu le poate oferi aceeaşi civilizaţie şi democraţie autentică la fel ca şi Europa.

Se spune că Rusia a decimat circa 150 de popoare. Pe cel moldovenesc nu a reuşit. Rusia politică aduce război şi sînge în ţările pe care le consideră din start ca fiindu-i vasale, iar exemplul Ucrainei este la ordinea zilei. Tot pentru război şi sînge în Moldova îşi ţine Rusia politică armata în Transnistria. Rusia politică este cel mai grobian oaspete nepoftit, iar aşa-zisa ospitalitate moldovenească, în această conjunctură, nu poate fi nimic altceva decît prostie, servilism, trădare de neam sau încremenire mentală în proiect sovietic născut mort.

Rusia politică a adus mult rău şi patriei mele natale, România, dar nu atît de crîncen ca cel făcut Moldovei şi moldovenilor. Rusia politică „se miră” de „anti-rusismul” românilor. Ei bine, acest „anti-rusism” este manifestat împotriva Rusiei politice, nu împotriva ruşilor mulţi şi cumsecade, poporului rus. Acest soi de „anti-rusism” este firesc şi nu trebuie să mire pentru că aceasta înseamnă că poporul român mai are memorie istorică. Tocmai această memorie istorică vrea Rusia politică să o şteargă definitiv din minţile moldovenilor.

Piatra de hotar

Ţinînd seamă de toate cele evocate pînă acum, să ne gîndim la momentul decisiv al alegerilor parlamentare din noiembrie. Riscul ocupaţiei brutale de către Rusia politică planează ameninţător asupra Moldovei. În Ucraina, Rusia politică a declanşat un război odios, cu perspective periculoase de a se extinde aici, unde are complici interni din Transnistria cu armata rusească, Găgăuzia, regiunea Bălţi şi posibil Taraclia. Suplimentar, mai există şi partizanii politici ai integrării Moldovei în Uniunea Vamală, care nu-şi calculează strategiile.

Alegerile vor decide, dar cum? Comuniştii, datorită imaginii lui Voronin, au electoratul tradiţional; Plahotniuc (PD) are bani destui ca să „culeagă” voturi(cumpără tot ce mişcă în raioane); socialiştii lui Igor Dodon pot ajunge şi la guvernare dacă Rusia politică le oferă cîteva sute de mii de voturi ale moldovenilor aflaţi la muncă în Rusia, în schimbul asigurării dreptului la muncă şi viză de reşedinţă permanentă; PL şi PLR fac echilibristică pe frînghia fragilă a unei identităţi politico-identitară; PLDM va trebui să se lupte cu toţi ca să mai reziste măcar în parametri electorali trecuţi, iar restul partidelor vor avea rostul de a crea diversiuni electorale tot în folosul Rusiei politice.

Din perspective pro-europene vorbind, Plahotniuc are nevoie de alianţe care să-i „justifice” schimbarea vectorului european al ţării. Ţinînd seamă de cele ce se afirmă sau demonstrează despre el, pe termen mediu şi lung, la modul cel mai personal cu putinţă, Plahotniuc nu are cum să se simtă protejat în interiorul juridic al UE, Rusia politică fiind cea care-i oferă garanţiile cele mai serioase.

Vladimir Voronin, ţinînd seamă de oscilaţiile sale din ultimul timp, dar şi de vehemenţa cu care s-a pronunţat împotriva Acordului de Asociere cu UE, poate să-l „justifice” pe Plahotniuc cu „anumite condiţii” legate de un indezirabil, pentru Voronin, din PD. Mihai Ghimpu ascultă atent sfaturile româneşti ale lui Băsescu, dar va face ce-i spune Plahotniuc. Cel mult, va juca rolul „justificat” al unui circar politic anti-comunist şi anti-rus, extrem de necesar unei Rusii politice care şi-ar putea recăpăta influenţa asupra Moldovei în urma unor alegeri democrate.

Rămîne PLDM, cu un Vlad Filat pe care toţi vor să-l mazilească, iar Plahotniuc a cîştigat deja cîteva runde în războiul politic şi mediatic pe care, neoficial, i l-a declanşat. În opinia unor observator străini autorizaţi, PLDM-ului îi va fi greu deoarece se va confrunta cu toate celelalte partide. Pe de altă parte, nu prea se vede forţă pre-electorală emanînd din această direcţie, deşi rămîne cam singura miză pro-europeană de formare a unei majorităţi parlamentare viitoare. Doar cu replicile lui Streleţ nu porţi o bătălie politică.

Ştim că multe „minuni politice” se vor mai produce, pe parcurs, pînă la toamnă, iar Gara din care R. Moldova trebuie să se îmbarce în drumul spre UE nu este nici pe departe construită.