Politica drept pretext pentru business şi protecţia lui prin control asupra legii

Autor: Mihai CONŢIU

Ne apropiem de alegeri. Din nou trebuie să vedem cine vrea să ne conducă ţara încă patru ani. Azi vom încerca să înţelegem ceva despre Partidul Democrat din Moldova care este una dintre cele mai bizare şi, în acelaşi timp, periculoase structuri politice din această ţară. Din clipa în care Dumitru Diacov a renunţat la conducerea executivă a acestui partid, identitatea acestei formaţiuni a suferit cea mai monstruoasă metamorfoză. Abilul, bonomul şi alunecosul Diacov era oricum suportabil pentru moldoveni, chiar dacă nu mai era votat ca să treacă pragul. De ce a făcut acest gest? I-a vîndut cumva controlul formaţiunii sale lui Vlad Plahotniuc? A preferat sacrificarea partidului doar de dragul de a mai prinde un mandat de deputat? Era partidul atît de disperat din punct de vedere financiar încît a fost dispus să i-l cedeze lui Plahotniuc? Ştie doar toată lumea că Marian Lupu este un preşedinte de paie!

Orice am spune acum, Diacov reuşise totuşi să păstreze identitatea politică nealterată a acestui partid şi în perioada de patru ani cît a stat în Opoziţie. El însuşi era receptat ca un lider relativ credibil. Ceva l-a dat peste cap atunci cînd, la alegerile din 5 Aprilie 2009, nu a trecut pragul electoral. Ulterior a intrat în Parlament datorită achiziţionării lui Marian Lupu, o figură cunoscută la acea vreme, datorită căruia electoratul comunist a votat cu PD gîndindu-se că poate este o strategie a comuniştilor. Pe de altă parte, la acea dată Lupu era destul de vizibil şi datorită unei prezenţe îndelungate la şefia Parlamentului. Acum Partidul Democrat este formaţiunea de buzunar a lui Plahotniuc, Candu, Botnari şi alţii, toţi băieţi deştepţi de pe la Nisporeni. Dar să reţinem că PD a intrat în Parlament datorită imaginii de atunci a lui Lupu, nu datorită imaginii necunoscute şi dubioase a lui Plahotniuc! Pe de altă parte, nici nu avem de unde şti cîţi bani a investit Plahotniuc în campania electorală. Indiferent de investiţiile financiare, avem certitudinea că PD tot trecea pragul electoral, fără „investiţia Plahotniuc”. Aud că lui Diacov îi plac mult banii, dar pînă într-atît?

Oricît ar nega unii evidenţele, intrarea lui Plahotniuc în politica mare se datorează lui Diacov. Dacă acesta nu-i dădea partidul pe mînă, Plahotniuc probabil că rămînea tot sub pulpana lui Voronin. Astfel, astăzi acesta n-ar fi ajuns să controleze Justiţia şi Procuratura din această ţară, să facă absolut tot ce doreşte şi să-şi atribuie băncile sau bunurile statului la care rîvneşte. Lui Diacov îi datorează Moldova această „binefacere politică”!

Din cauza lui Diacov, PD a devenit un business-plan, o platformă comercială prin care Plahotniuc controlează toate structurile statului, şantajează politic pe cine vrea şi, neoficial, este un alt fel de stăpîn al acestei ţări. PD este un vînător de deputaţi ai altor partide, lideri de filiale şi de electorat din teritoriu de la absolut toate partidele parlamentare. Totul se face contra cost, căci acest lucru nu-i greu de închipuit, nu în virtutea unor proiecte politice naţionale credibile, a unei ideologii politice aplicabile şi graţie unor lideri charismatici, cu priză electorală.

Diacov s-a pus singur la murat sau în naftalina uitării, chiar dacă stă pe la televiziuni şi spune banalităţi pretins profunde după mintea lui. În aşa mod, Marian Lupu practic nici nu mai există ca politician. Valentina Buliga este o „întîmplătoare” necesară doar pentru ei, iar ceilalţi sînt nişte „iluştri anonimi”. Probabil că aşa a vrut stăpînul, Plahotniuc. El, la rîndu-i, este cel mai detestat personaj ca politician, dar şi ca om de afaceri numai de el ştiute în esenţa lor.

Încurcîndu-şi afacerile tenebroase cu politica, Plahotniuc nu are „mînă” nici la politicienii pe care îi propulsează el pentru că îi sînt rude de anumite grade sau supuşi credincioşi. Igor Corman, ca preşedinte al Parlamentului, şi Andrian Candu, noul ministru al Economiei, parcă s-au născut din start anonimi politici. Ei, în pofida unei tinereţi care ar trebui să fie promiţătoare, nu spun nimic şi se vede de la o poştă că sînt incapabili să fie generatori de IDEI. Dincolo de aceste lipsuri evidente, ei sînt compromişi din start şi din cauză că sînt sub protectoratul absolut al lui Plahotniuc şi fac afaceri împreună.

În concluzie, constatăm că afacerea comercială numită Partidul Democrat nu doar că nu are cu ce ieşi în faţa electoratului, dar nu are nici cu cine. Nu au nici concept, nici slogan convingător, nici cel care să promoveze toate acestea în rîndul electoratului. Dar nici nu au cum. Cum contribuie, de exemplu, cei din Partidul Democrat, la promovarea exporturilor moldoveneşti în lume? Nu a fugit Lazăr de la Ministerul Economiei? În cîteva săptămîni Candu doar o să se obişnuiască cu secretarele, dar nu cu problemele fructelor şi legumelor moldoveneşti! Au mai rămas banii lui Plahotniuc, necesitatea lui disperată de a intra în Parlament cu orice preţ pentru a nu deveni subiect penal, capturarea de electorat contra cost şi minciunile electorale obişnuite. Un partid care mituieşte de-a valma alegători comunişti, socialişti, liberali sau liberali-democraţi nu este o formaţiune serioasă cu program, ci un şantier cu lozinci politice şi angajaţi cu ziua pentru ca antreprenorul construcţiei să poată fura clădirea mai uşor şi cu aparenţe de legalitate. Deci, de 20 de ani, tot cu Diacov, tot cu minciuni, spuse pe la televiziuni.