Uniunea Europeană şi-a respectat angajamentele asumate faţă de ţara noastră

Ne plîngem tot timpul că trăim prost, că avem salarii mici, că sîntem mulţi şomeri şi că sîntem nevoiţi să ne părăsim familiile pentru a pleca la lucru în afara ţării, că avem corupţie, că justiţia nu-şi face treaba, că nepotismul şi cumătrismul au ajuns politică de stat. Adică, o politică a clanurilor. În discuţiile cu vecinii şi prietenii ne dăm seama că tînjim cu toţii să trăim ca în Occident, să avem salariile lor imense şi nivelul lor de trai îndestulat.

Însă nu sîntem dispuşi să facem mai nimic pentru a le dobîndi.

Cînd aflăm că primarul a cumpărat o maşină nouă pentru Primărie, deşi copiii noştri merg pe jos zeci de kilometrii ca să ajungă la şcoală şi ar fi avut nevoie de autobuz şcolar, în cel mai bun caz, ne scandalizăm acasă, însă nici unul dintre noi nu s-ar duce să-l tragă la răspundere. Sau, mai rău, ne spunem că fiecare dintre noi ar fi făcut la fel dacă s-ar fi aflat în locul primarului. Această mentalitate învechită este contraproductivă şi reprezintă una din principalele cauze pentru care ţara noastră se află cu zeci de ani în urma statelor dezvoltate.

Organismele internaţionale care activează în diferite domenii (cultură, justiţie, drepturile omului, etc.) fac eforturi să convingă Republica Moldova că, dacă vrea să se ridice la nivelul statelor dezvoltate, are nevoie de o schimbare şi că este pregătită pentru schimbare. Mai mult, ne precizează şi calea prin care putem dobîndi toate acestea, reformele care trebuie să aibă loc, însă nedorinţa noastră mută este fără margini. La această situaţie contribuie din plin şi persoane bine antrenate, care propagă în spaţiul public idei anti-occidentale. Ni se şopteşte pe la colţuri, cîteodată chiar în gura mare, că ţara noastră este clădită pe alte principii şi valori decît cele occidentale, europene, şi că tradiţia nu ne permite să ieşim din uzanţele, tradiţiile adînc sădite în conştiinţa noastră.

O astfel de situaţie a fost determinată de legea cu privire la asigurarea egalităţii, cunoscută drept Legea Antidiscriminare, care a fost întîmpinată cu un val de furie de reprezentanţii Mitropoliei Moldovei, în frunte cu episcopul Markel.

Guvernul pro-european al Republicii Moldova a fost acuzat că vrea să adopte o legislaţie anti-familie, iar Uniunea Europeană că „vrea să aducă în alte ţări idei străine acestora, legate de homosexualitate şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi să le impună ca norme de viaţă”.

În realitate, scopul legii este cu totul altul, şi anume prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova, în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar. Aşadar, protejează interesele diferitelor categorii de cetăţeni împotriva discriminării, în diferite situaţii precum încadrarea în muncă, accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului, accesul la instituţiile de învăţămînt şi procesul educaţional, activitatea ştiinţifică-didactică.

Aceste prevederi nu au fost o noutate, fiind menţionate chiar şi în Constituţie, însă, pentru a fi puse în aplicare, a fost nevoie de adoptarea unei legi specifice.

Legea vine în ajutorul unor categorii de persoane care, de-a lungul timpului, au fost supuse unui tratament discriminatoriu. Ea taxează, de exemplu, refuzul unor patroni de a angaja, salariza sau promova în funcţie femei, pentru că, aşa cum ştim cu toţii, există multe cazuri în care o femeie care ocupă aceeaşi funcţie cu un bărbat are un salariu mai mic decît acesta, deşi dispune de aceeaşi calificare şi performanţe similare.

Legea vine şi în ajutorul persoanelor cu dizabilităţi, ale căror cereri de ocupare a unui loc de muncă sînt refuzate doar din pricină că nu sînt „ca toţi ceilalţi”. Nu de puţine ori s-a întîmplat ca o persoană cu dizabilităţi locomotorii să fie refuzată, deşi munca pe care ar trebui s-o presteze nu ar fi presupus mişcarea (ex. recepţionist). La fel şi în cazul în care vîrstnicii sînt refuzaţi la ocuparea unui loc de muncă, deşi au calificarea necesară, iar numărul anilor nu-i împiedică s-o desfăşoare cu succes, legea oferindu-le posibilitatea de a depune plîngere. Sau la tratamentul pe care îl primesc în spitale, unde, adesea, atenţia care ar trebui să le fie acordată este mult mai mică sau chiar inexistentă pentru motivul absurd că, „oricum este bătrîn şi nu mai are mult de trăit”.

Astfel de practici sînt des întîlnite la noi în ţară, iar situaţia trebuia reglementată.

Se încalcă tradiţia? Da, dar o tradiţie ruşinoasă, barbară, aceea a nedreptăţii, a arătatului cu degetul spre cei consideraţi mai slabi, şi a homofobiei.

Drept urmare, sînt complet deplasate, eronate şi nefondate interpretările conform cărora ar fi o lege a homosexualilor. Această lege vine în ajutorul tuturor persoanelor şi nu favorizează nici o categorie. Legea nu reprezintă nicidecum o abandonare a valorilor familiei, aşa cum se scandalizează unii. Şi nici nu ar avea cum să fie aşa din moment ce Constituţia, care este legea fundamentală a Republicii Moldova, prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie. Însă, aşa cum spuneam, există persoane pentru care interpretări greşite ale acestei legi le sînt favorabile.

Aşadar, pe cine avantajează ca oamenii să creadă că Uniunea Europeană va forţa ţara noastră să legifereze căsătoria între persoanele de acelaşi sex? Bineînţeles că pe anti-europeni. Şi cine sînt anti-europenii de la noi din ţară, cei mai mari duşmani ai integrării ţării noastre în structurile europene? Cei care promovează interesele Rusiei, Mitropolia Moldovei păstorită de episcopul Markel fiind unul dintre cei mai importanţi agenţi ai Kremlinului care activează la noi din ţară.

Ca alternativă la presupusa depravare care ar caracteriza Uniunea Europeană, aceştia ne prezintă Rusia, chipurile, ca apărătoare a idealurilor creştine şi a moralei tradiţionale.

Însă, depravarea nu este un apanaj al Occidentului, al Uniunii Europene, pentru că studiile, statisticile au indicat faptul că dezmăţul, promiscuitatea, alcoolismul şi consumul de droguri sînt practicate mai mult în Federaţia Rusă decît în oricare stat al Uniunii Europene. Simplul faptul că Federaţia Rusă a adoptat o legislaţie împotriva homosexualilor nu o aduce mai aproape de Dumnezeu. Dimpotrivă, legitimează violenţa şi homofobia, instigarea la ură, aspecte care nu sînt menţionate în niciun verset din Biblie. Revenind la legea adoptată de Republica Moldova împotriva discriminării, vedem aşadar că nu are nimic în comun cu înlocuirea moralei creştine, această temă fiind transformată artificial într-o problemă, pentru a servi propagandei ruse ca pretext pentru blamarea Uniunii Europene şi convingerea populaţiei că parcursul european trebuie oprit.

În 2012, în contextul adoptării de către autorităţi a legii egalităţii de şanse, episcopul Markel, într-o tentativă de decredibilizare a acţiunilor forţelor pro-europene, declara că adoptarea legii nu va duce la liberalizarea regimului de vize aşa cum susţineau guvernanţii, ci la o simplificare uşoară a procedurii de trecere a frontierei.

La o distanţă de doi ani, vedem că previziunile acestuia nu s-au adeverit, iar Uniunea Europeană şi-a respectat încă odată angajamentele asumate faţă de ţara noastră, liberalizînd regimul de vize. Tot la o distanţă de doi ani de la adoptarea legii, vedem că instituţia căsătoriei nu a suferit nici o modificare şi că familia a rămas la fel cum o ştim noi.

Moldova Suverană