Situaţia Republicii Moldova după alegerile europarlamentare

Luna Mai, care s-a încheiat recent, poate fi numită luna europeană. Europenii au sărbătorit „Ziua Europei” şi şi-au desemnat reprezentanţii în Parlamentul European.

Începute la 22 Mai în Marea Britanie şi Olanda, alegerile europarlamentare s-au încheiat Duminică, 25 Mai, cu următoarele rezultate: din cele 751 de mandate, PPE a obţinut 221, S&D - 191, ALDE – 59, CRE – 55, Verzi/ ALE – 52, GUE/ NGL – 45, neafiliaţi – 41, EFD – 32, alţii - 55. Următorul pas este alegerea preşedintelui Comisiei Europene, în momentul de faţă purtîndu-se discuţii cu privire la desemnarea succesorului portughezului Jose Manuel Barroso, care îşi încheie, în Octombrie, cel de-al doilea mandat la conducerea Executivului de la Bruxelles. Dintre candidaţii nominalizaţi cu cele mai mari şanse au fost creditaţi Jean-Claude Juncker, reprezentantul Partidului Popular European, şi Martin Schulz, din partea Partidului Socialist European.

Însă, noua configuraţie a Parlamentului European, imprimată de ascensiunea formaţiunilor politice eurosceptice sau radicale, a ridicat semne de întrebare, cu privire la riscurile ca agenda europeană să fie decisă de acestea. Mai important, la noi în ţară trebuie să răspundem la întrebarea dacă aceste rezultate afectează parcursul european al Republicii Moldova. Cu alte cuvinte, mai are ţara noastră şanse de a accede în structurile europene, avînd în vedere numărul mai mare de mandate, comparativ cu legislatura anterioară, obţinute de formaţiunile eurosceptice sau radicale?

Fără a minimaliza în vreun fel importanţa acestei situaţii, analiştii politici au susţinut că deşi formaţiunile eurosceptice au repurtat o victorie semnificativă, conservatorii din Partidul Popular European (PPE), secondaţi de grupul socialiştilor şi democraţilor, rămîn principalele forţe în Parlamentul European, cu putere mare de decizie.

Grupurile politice cu viziuni eurosceptice sau radicale nu reprezintă nici pe departe o majoritate, drept urmare nu au posibilitatea de a aduce schimbări semnificative în politica europeană. În plus, posibilitatea ca acestea să formeze o alianţă şi astfel să-şi sporească şansele de a se impune ca o forţă decisivă este redusă. Nigel Farage, liderul euroscepticilor din UKIP, Marea Britanie (24 de mandate), refuză vehement o alianţă cu Frontul Naţional din Franţa, condus de Marine Le Pen (24 de mandate), perceput ca extremist.

Alte alianţe care se prefigurează în acest moment între reprezentanţii formaţiunilor politice eurosceptice sau extremiste, din cauza numărului mic de mandate obţinute, nu vor putea să exercite o influenţă politică sau să acţioneze ca un competitor pentru restul grupurilor politice din Parlamentul European. Pentru a se întîmpla acest lucru, ar avea nevoie de cel puţin 25 de membri din cel puţin 7 ţări diferite.

În acelaşi timp, lipsa de coeziune va putea duce la dizolvarea eventualelor grupuri care s-ar putea constitui, lipsindu-le astfel de singura modalitate în care s-ar putea face auzite.

Chiar şi extremiştii s-au delimitat de fracţiunile cele mai radicale, alianţa dintre Frontul Naţional şi VPP refuzînd să-i includă pe ungurii din gruparea Jobbik şi pe grecii de la Zorile Aurii, iar asta tocmai din cauza radicalismului acestora.

Cele două tipuri de formaţiuni politice, cele extremiste şi cele eurosceptice, care au luat avînt la aceste alegeri, au amîndouă o atitudine negativă faţă de UE sau faţă de anumite politici ale acesteia, însă se diferenţiază prin faptul că extrema dreaptă este anti-imigraţie, în timp ce euroscepticii contestă fie ideea de Uniune Europeană şi necesitatea apartenţei la ea, fie contestă politici ale acesteia.

Desigur că programul politic pe care vor încerca să-l promoveze va da bătăi de cap restului de europarlamentari, însa acesta nu are în centrul preocupărilor obiective sau problematici precum integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Cei care au cu adevărat impact în activitatea Parlamentului European şi posibilităţi reale de a decide agenda europeană şi dezbaterea publică sînt, aşa cum am notat mai sus, PPE şi S&D. Deşi programele politice se diferenţiază semnificativ, nici unul nu are ca obiectiv blocarea parcursului european al Republicii Moldova.

De asemenea, dacă ne aplecăm asupra candidaţilor desemnaţi pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, vom constata că poziţia lor faţă de Republica Moldova este una favorabilă.

„Integritatea teritorială a Republicii Moldova nu ar trebui încălcată”

Jean-Claude Juncker, reprezentantul Partidului Popular European, a declarat, pentru „Die Welt am Sonntag”, conform „EUObserver”, citat de „Mediafax”, că UE ar trebui să semneze Acordul de Asociere cu Republica Moldova „în următoarele săptămîni, pentru a o lua înaintea preşedintelui rus, Vladimir Putin, pentru a-l împiedica să facă în Republica Moldova ceea ce a făcut în Crimeea”.

„După evenimentele din Ucraina, a devenit foarte urgent ca europenii să semneze Acordul de Asociere cu Republica Moldova foarte rapid, în următoarele săptămîni. Altfel, Republica Moldova ar putea fi următoarea victima a agresiunii ruse. Putin reacţionează doar la acţiuni concrete ale UE, doar atunci cînd îi spunem clar că nu acceptăm comportamentul lui”, a explicat Juncker.

La rîndul sau, Martin Schulz, actualul preşedinte al Parlamentului European şi candidat pentru şefia Comisiei Europene din partea Partidului Socialist European a declarat, în cadrul unui interviu acordat „Agerpres”, că „integritatea teritorială a Republicii Moldova, la fel ca cea a Ucrainei şi a celorlalte ţări, nu ar trebui încălcată, iar dacă ruşii nu vor respecta această integritate teritorială, vor încălca încă o dată regulile internaţionale şi, de aceea, cred că sancţiunile într-un astfel de caz sînt absolut justificate”.

Moldova Suverană