ORGOLIU CRONIC? CUM NE AFECTEAZA IN CUPLU, LA JOB SI IN RELATIA CU COPIII

Ţii morţiş să ai dreptate? E sănătos să ne mai şi înşelăm! Află cum te afectează orgoliul la serviciu, în cuplu şi la ce comportamente e cazul să renunţi.

La job

Toţi avem o doză de orgoliu şi, personal, nu ştiu pe nimeni care să-şi stăpînească în totalitate orgoliul. Însă atunci cînd ai o mască de puternic, de atoatecunoscător, şi cazi de sus, durerea e mare.

Fiecare doreşte să îi fie recunoscute calităţile şi, prin energia aprecierii, a respectului şi valorii personale, stima de sine ne poartă către căi nebănuite.

Dacă la serviciu orgoliul te reţine să-ţi recunoşti greşelile, e un semn că nu-ţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni.

Părerea bună pe care o are orgoliosul despre sine trebuie susţinută şi prin profesionalism, cunoştinţe şi abilităţi necesare ducerii la buna îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

Atunci cînd nu eşti sigur de ceea ce gîndeşti sau eşti neinformat, este bine să nu încerci să-i convingi pe toţi ceilalţi că e cum spui tu, doar ca să-ţi hrăneşti orgoliul.

De asemenea, părerea prea bună despre sine, ca un soi de îngîmfare, trufie şi încăpăţînare, te poate îndepărta de colegii de muncă. Iar şeful va simţi nevoia să concureze cu tine pentru supremaţie.

De aceea, este bine ca ogoliul să fie ţinut sub control şi să-ţi spui punctul de vedere cînd e nevoie, fără să epatezi ori să sfidezi.

Dacă orgoliosul are dreptate în ceea ce susţine, este indicat să asculte şi o altă părere, o altă perspectivă. Învaţă să acţionezi cu diplomaţie, foloseşte orgoliul în avantajul tău şi găseşte soluţii pentru situaţiile tensionate de la serviciu.

În cuplu

De multe ori, orgolioşii sînt atît de legaţi de ostilitatea şi orgoliul lor, încît sînt capabili să-şi pună în pericol relaţia de cuplu şi propria fericire, doar pentru a demonstra că au dreptate şi că partenerul a greşit. Găsirea vinovaţilor şi pasarea responsabilităţii în exterior nu sînt deloc constructive.

În mintea orgoliosului este adînc înrădăcinată tendinţa de a da vina pe celălalt, după care urmează faza de judecare şi cea de respingere sau de pedepsire a presupusului vinovat.

La baza acestui comportament se află frustrarea de a nu fi acceptat şi iubit pe deplin, de a nu fi înţeles, sprijinit, alinat.

Egocentrismul, vanitatea, aroganţa, mîndria sînt mecanisme prin care oamenii încearcă să-şi demonstreze importanţa, dar, de fapt, ascund nevoia iubirii de sine, de a se descoperi cu adevărat, dincolo de limitarea dată de ego.

Egocentrismul este folosit de unii pentru a compensa teama fundamentală că ei nu contează. Manipularea afectivă, diversiunile, jocurile duble, inconsistenţa fac imposibilă relaţionarea în termeni convenabili pentru ambele părţi.

Părintele tiran

Un părinte care vrea să aibă mereu dreptate este tiran, el nu permite copilului să-şi dezvolte o personalitate armonioasă, îl modelează după visele şi idealul său de viaţă – asta, dacă cel mic nu găseşte puterea să se răzvrătească, să creeze graniţe de delimitare de psihicul părinţilor, care devin, din iubitori, devoratori.

Practic, prin această presiune de a le fi ascultată vocea, părinţii taie aripile copilului, îl umplu de frică, nesiguranţă, şi micuţul va fi urmărit toată viaţa de o voce critică, judecătoare, impunătoare, avidă de control.

Ulterior, va avea o stimă de sine scăzută, va fi adultul care se teme să spună „nu“, care le face tuturor pe plac pentru a primi iubire, acceptare, apreciere, va fi perfecţionistul care se sacrifică pe sine şi nu ştie să găsească echilibrul între cerere şi ofertă.

El se va oferi cu totul, neglijîndu-se pe sine sau umilindu-se. Dacă urmează tiparul parental, preluat inconştient, prin imitare, va deveni adultul care ţine morţiş să aibă dreptate în toate situaţiile, ceea ce îl îndepărtează de potenţialul său şi de valenţele pozitive ale sinelui.

Greşeala constructivă

Atunci cînd eşti relaxat şi ştii să îţi preţuieşti partenerul de dialog, e posibil să te îmbogăţeşti cu informaţii pe care nu le puteai primi dacă ai fi stat în postura orgoliosului ştie tot, care are toate urechile şi canalele închise din teama de a nu afla că a greşit sau că nu a fost perfect.

Să nu fii perfecţionist şi orgolios e un semn de libertate interioară, care îţi permite să te accepţi şi să te apreciezi aşa cum eşti, cu plusuri şi minusuri, conştient că viaţa e o scenă cu multiple lecţii de practicat şi asimilat.

Să fii deschis să primeşti şi alte informaţii dincolo de opiniile tale este un semn de putere şi protecţie de sine. De ce să te împovărezi cu masca perfecţionistului?

Orgoliul este o povară imensă, un trofeu greu de susţinut, care te consumă în timp şi îţi direcţionează energia vitală doar pe anumite funcţii psihice.

Cînd laşi jos greutatea măştii, te conectezi la adevăratele tale resurse, iubirea ce transcende dincolo de puterea orgoliului îţi aduce căi şi soluţii pe care nu te-ai fi aşteptat să le cunoşti din poziţia de încordare existenţială pe care o aduce orgoliul exacerbat.

Orgoliosul cronic…

… poate fi identificat mai uşor după următoarele atribute: vrea să arate celor din jur că are dreptate şi că ceilalţi greşesc; încearcă să schimbe felul în care gîndesc cei din jur, avînd convingerea că modul lor de a gîndi este complet deplasat; îi plac oamenii care îi fac permanent complimente;

vrea să dea impresia de putere, de cîştig în orice circumstanţă; nu suportă să fie contrazis; atunci cînd face o faptă bună, o face doar pentru a-i fi recunoscute meritele în public;

în general, vorbeşte grăbit şi repede, încercînd să obţină confirmarea că are dreptate; are mereu impresia că ştie deja tot ce se povesteşte, şi va folosi des sintagma „ştiam asta“.

Social media şi orgoliul

În mediul online, se întîlnesc persoane diverse, mai mult sau mai puţin echilibrate. Unele au graniţe fragile între real şi imaginar sau sînt dornice să impresioneze, să se valideze virtual, să îşi umple goluri afective.

Astfel, oamenii ajung să fie colecţionari de like-uri şi sînt dispuşi să plătească orice preţ pentru un minut de glorie, pentru a se identifica cu vedete pe care le admiră sau pentru a le surclasa.

În social media, interacţiunea are loc zilnic, în special prin mesajele şi statusurile de pe Facebook şi Twitter, prin like-urile, partajările care reprezintă suportul şi încurajarea.

Pozele pot fi, de asemenea, simboluri ale frumuseţii şi acceptării. Astfel, nevoia de a fi primul, cel mai bun, cel mai admirat, sădeşte în sufletul orgoliosului nevoia de grandoare şi adulare socială.

El se hrăneşte cu aprecierile din mediul virtual şi se simte validat prin prisma recunoaşterilor sociale. Unii orgolioşi ajung chiar să se lanseze în denigrarea publică a concurenţei, considerîndu-se superiori şi foarte la modă.

Nevoia orgoliosului de a fi mereu cel mai frumos, deştept, important poate fi exacerbată şi datorită comparaţiilor, la care se supune vizionînd diverse surse de informaţii care prezintă în mod repetat realizările şi viaţa minunată pe care o duc unii dincolo de mediul virtual.

Astfel, dacă orgoliosul nu foloseşte stimulii şi informaţiile ca pe o sursă de inspiraţie şi creştere personală, dacă nu recunoaşte şi valoarea celuilalt, stima de sine îi este afectată şi se poate instala depresia.

În social media se promovează un ideal feminin sau masculin mereu în formă, bronzat, aranjat, degajat, de multe ori rezultatul photoshopului, care stimulează negativ o persoană cu stimă de sine scăzută, dar extrem de competitivă şi orgolioasă.

Astfel, orgoliosul va încerca să imite modelul acesta, renunţînd la valorile personale, lucru care, la femei, duce la instalarea tulburărilor de alimentaţie, manifestate prin bulimie sau anorexie.

Ce e de făcut?

Există mai multe căi de a te raporta la acest gen de personalitate: cu asprime, imitînd – spre reflectare şi trezire – comportamentul celuilalt;

cu iubire, ajutîndu-l să conştientizeze că nu este necesar să se lupte; punînd limite şi afirmîndu-ne dreptul de a fi trataţi cu respect, fără aere de superioritate, tendinţe de manipulare sau intimidare.

Depinde de fiecare cum rezonează cu orgoliul celuilalt şi ce metodă de şlefuire a abilităţilor sociale şi relaţionale alege.

Simona DRUNCEA, psiholog clinician şi consilier psihologic de orientare jungiană
Sursa:
psychologies.ro

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
08.03.24 - 20:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40