Criza transnistreană şi resetarea relaţiilor dintre Rusia şi România

Liderul separatist de la Tiraspol Evgheni Şevciuk a semnat legea privind “hotarul de stat al Republicii Moldoveneşti Nistrene”, care include în componenţa regiunii şi satul Varniţa, amplasat în dreapta Nistrului şi care este controlat de autorităţile de la Chişinău, relatează agerpres.ro, citată de Jurnalul.ro.

Potrivit legii, Transnistria demarchează hotarul în mod unilateral cît timp nu va ajunge la un consens cu vecinii săi pentru a semna acordurile internaţionale necesare, potrivit agenţiei ruse Novîi Reghion.

Ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, a declarat la un post de televiziune că "nu are nimeni din comunitatea internaţională intenţia de a da curs unor astfel de gesturi. Includerea unor localităţi în partea controlată de guvernul moldovean este o chestiune inacceptabilă", referindu-se la problema legii privind frontiera de stat a Transnistriei.
Subliniind că astfel de gesturi ale separatiştilor îngreunează suplimentar procesul de negociere, Titus Corlăţean a afirmat că formatul 5 plus 2 nu a avansat. "Sunt gesturi provocatoare, lucruri ce trebuie să fie tratate politic de actorii implicaţi în procesul de negociere. M-am bucurat să văd reacţia Guvernului american". Referindu-se la luarea unei poziţii publice, Corlăţean a declarat că "am fost reticenţi în a lua o poziţie publică, tocmai pentru a nu oferi pretexte altora să utilizeze aceste luări de poziţie ale României, dar o spun clar: împărtăşim opinia SUA, OSCE şi a Guvernului Moldovei".

În rîndul comunităţii internaţionale, reacţiile nu au întîrziat să apară. Astfel, reacţiile au apărut atît de la Ambasada SUA la Chişinău – ambasadorul american la Chişinău anunţînd că acţiunile unilaterale sunt inutile, ba pot chiar pune în pericol echilibrul transnistrean şi a făcut apel la calm – dar şi de la Moscova, care susţine neretragerea trupelor din regiune înainte de a se ajunge la o soluţie "politică".

SUA "susţin declaraţia preşedintelui în exerciţiu al OSCE, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara, în legătură cu aşa-numitul decret al autorităţilor transnistrene privitor la hotarul regiunii". Leonid Kojara a îndemnat Chişinăul şi Tiraspolul  "să se abţină de la orice acţiuni unilaterale care ar complica procesul de negociere."

Moscova consideră absolut legală prezenţa sa în Transnistria

şi absolut inacceptabile orice încercări de “a arunca o umbră” asupra forţelor de menţinere a păcii din Transnistria, a declarat ministrul adjunct rus de Externe, Grigori Karasin, într-un interviu acordat agenţiei de presă RIA Novosti şi citat de agerpres.ro.
Ca mediator în procesul de reglementare politică a diferendului transnistrean, Federaţia Rusia avertizează că orice încercare a părţilor implicate în conflict de a se absolvi de responsabilitate pentru respectarea prevederilor stipulate în “Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat” (21 Iulie 1992) este foarte periculoasă în “actuala situaţie tensionată”, a afirmat Karasin, adăugînd că, în cazul unor măsuri unilaterale, “situaţia va ajunge într-o fundătură”.

Moscova respinge pretenţiile Chişinăului cu privire la faptul că trupele ruse nu ar avea statut legal în Transnistria, a subliniat în continuare ministrul adjunct rus de Externe, constatînd o preocupare permanentă a oficialilor moldoveni cu privire la faptul că trupele ruse nu au un statut legal. Unii oficiali chiar declară că ar fi vorba de o “ocupaţie” rusă, a mai spus Karasin, respingînd categoric o astfel de abordare.
“Atacurile la adresa prezenţei militare a Rusiei pe teritoriul Republicii Moldova din partea unor oficiali moldoveni şi europeni sunt perimate şi incorecte”, a mai afirmat Karasin.

Ambele componente ale prezenţei militare ruse – un contingent de forţe de menţinere a păcii în zona de securitate, cu un mandat clar definit, şi un grup operaţional de trupe ruse pentru asigurarea pazei depozitelor de muniţii din localitatea Colbasna  sunt derivate din conflictul nerezolvat, a indicat ministrul adjunct rus de Externe, subliniind că ambele părţii ale conflictului, inclusiv Republica Moldova, au partea lor de responsabilitate.

„Occidentul a avut un eşec usturător”

Regiunea separatistă e o zonă în afara legii,dar, ca să fii un stat UE, trebuie să fii compatibil cu UE şi militar, a spus analistul politic român Bogdan Chirieac, într-o intervenţie telefonică pentru „Publika Tv”, care a mai adăugat: „Cît nu se rezolvă această problemă, nu se poate produce integrarea UE a Republicii Moldova, inclusiv din cauza problemelor Uniunii Europene. Reglementarea conflictului nu ţine de Chişinău, ci de Bruxelles, Moscova, nici măcar de Bucureşti. Cum e Kalinigradul, aşa va fi Transnistria.

Chişinăul face bine că nu toarnă gaz pe foc şi că se orientează spre Occident. Republica Moldova e lipită de trupul UE şi NATO prin România. Vor fi oameni înfierbîntaţi la Tiraspol care vor să provoace un conflict. Rusia nu cred că mai doreşte să deschidă un front cu Occidentul în acest moment. Toţi ştiu cine e sponsorul regiunii. O negociere clară între UE şi SUA pe o parte şi Rusia pe cealaltă. Întrebarea e dacă Moldova intră cu sau fără Transnistria în UE. Occidentul a avut un eşec usturător. Cine credea că România a ajuns acolo unde este acum? Moldova a luat o cale spre Europa, fără să vă faceţi duşmani decît e nevoie. Moldova ar putea să fie placa turnantă între Rusia şi UE. Pentru Moldova este exagerat rezolvarea ca la Kosovo. Este legat de sferele de influenţă. Rusia vrea o enclavă. Asta este strategia Rusiei. Nu cred că Republica Moldova va intra într-un conflict acum. Regiunea de Est nu va fi independentă. Nu are cum să fie independentă. Nimeni nu ştie ce se face în Transnistria. Cei din Republica Moldova sunt europeni şi vom putea fi două state româneşti în UE”, a concluzionat Chirieac.

„Teritorii contra UE sau de ce Transnistria nu e Kosovo?”

Astfel se întreabă sociologul şi comentatorul politic Dan Dungaciu într-un articol publicat în Romanialibera.ro, care mai scrie:

În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice. Condiţia este cunoscută, nenegociabilă, indiferent despre ce guvern ar fi fost la Chişinău.” „...În aceste condiţii, Chişinăului nu îi rămîne decât să securizeze „frontiera” teritoriului pe care îl controlează, respectiv linia de demarcaţie de regiunea separatistă transnistreană. Că se va numi „frontieră administrativă” sau „zonă de frontieră”, contează mai puţin. Şi, tacit, Chişinăul a purces la securizarea acesteia. Tăcut, fără vorbe, sperînd, parcă, să treacă totul neobservat, RM încearcă să fie şi cu slănina în pod (condiţiile UE) şi cu sufletul în Rai (eliminarea suspiciunii de separare de Transnistria).

Era limpede însă că va veni şi momentul adevărului, respectiv al contr-reacţiei. Şi la acesta asistăm acum, iar gesturile „autorităţilor” de la Tiraspol trebuie citite în această grilă.” „…Stupoarea autorităţilor de la Chişinău şi a observatorilor externi este, prin urmare, ipocrită. La ce trebuia să ne aşteptăm? La un salut cordial şi prietenesc din partea Rusiei pentru parcursul european al RM? La presiuni din partea Tiraspolului pentru retragerea trupelor ruse? Evident, nu.

„…Cazul Kosovo va intra în joc, inevitabil, şi va inflama unele voci publice. Sigur, pe fond (istorie, genealogia separatismului), Kosovo înseamnă altceva decît Transnistria. Şi totuşi, un precedent se va crea: faptul că Serbia poate ceda teritorii – al doilea caz european după Franţa cu Algeria –, în schimbul beneficiilor din partea UE! Acest aspect nu va putea fi evitat. Aşa cum Serbia va putea ceda teritorii în schimbul integrării în UE, de ce – se vor întreba unii – R. Moldova nu va putea face la fel? Indiferent ce răspuns vom da acestei chestiuni, interogaţia ca atare nu va putea fi ignorată.”

„…Cei care se vituperează la orice comparaţie Kosovo/Transnistria se pot linişti. Dar asta nu e bine deloc! Să nu ajungem în clipa cînd toţi, inclusiv cei care acum apără integritatea RM cu îndîrjire, să regrete că nu este aşa. Căci mai este o posibilă interpretare a gestului intempestiv al lui Evgheni Sevciuk: a semnat documentul în care scrie că „frontiera de stat” a Transnistriei va fi apărată militar tocmai pentru că simte că Chişinăul s-ar putea despărţi de Tiraspol şi va accepta idea de „teritorii contra UE”. Şi de aceea au început presiunile şi provocările. Nu pentru ca Rusia să recunoască Transnistria, nu pentru ca Tiraspolul să se separe de Chişinău, ci pentru ca Chişinăul să nu se separe de Tiraspol!

În acest caz, viitorul este sumbru. Nistrul stă să dea în clocot, pentru că orice semnătură pe un acord cu UE la Chişinău poate deveni, prin recul, o semnătură pe o declaraţie de război la Tiraspol.”

...şi toate acestea pe fondul resetării relaţiilor dintre România şi Rusia

„Resetarea” relaţiilor SUA cu Rusia în primul mandat al Administraţiei Obama a pus în mişcare un curent în Europa”, scrie presa din România. „O serie de guverne europene au adaptat modelul „resetării” relaţiilor Rusia-SUA la situaţiile lor specifice, iniţiind procese similare în plan bilateral cu Rusia. Printre acestea se numără şi România, drept dovadă vizita la Bucureşti a lui Nikolai Patruşev, şeful Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse.

Aşadar, în  săptămîna de lucru 17-21 Iunie, în România s-au aflat doi dintre cei mai informaţi oameni din lume: Nikolai Patruşev, şeful Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, care a condus ani de zile serviciile secrete ruse FSB (fost KGB) şi John Brennan, directorul Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA).

Pe 17 Iunie, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patruşev, a avut o întrevedere cu preşedintele român Traian Băsescu la Bucureşti. „Este posibil ca această vizită să se dovedească a fi întîlnirea bilaterală cu cel mai mare impact după 22 de ani de relaţii reci, în care contactele româno-ruse la cel mai înalt nivel au fost excepţional de rare, iar relaţiile în general au fost dificile”, se arată într-o analiză publicată pe site-ul institutului de cercetare şi analiză „The Jamestown Foundation”, de la Washington.

Pe 18 Iunie, la o zi după vizita lui Patruşev, directorul CIA, John Brennan, s-a întîlnit la Bucureşti cu Băsescu şi cu şefii serviciilor intern şi extern de informaţii. În opinia analistului pe teme de securitate Dan Dungaciu, vizita lui Patruşev în România nu ar fi avut loc fără prezenţa şefului CIA la Bucureşti. „Nu îmi imaginez posibilă o vizită a lui Patruşev în România, dacă nu ar fi fost aici şi partea americană, prin şeful CIA. Deci era o chestiune clar controlată, România nu şi-ar fi putut permite să se întîlnească direct doar cu şeful Consiliului de Securitate al Rusiei.“

Pe de altă parte, autorul analizei publicate în „The Jamestown Foundation”, Vladimir Socor, analist politic pe afaceri est-europene, a atras atenţia că „vizita lui Patruşev în sine demonstrează gestionarea abilă de către Băsescu a acestei relaţii deloc uşoare". „În primul rînd, Băsescu a evitat greşeala de a iniţia o „resetare” în relaţiile româno-ruse. În schimb, a aşteptat răbdător pînă cînd Moscova însăşi a făcut prima mişcare, dacă nu de „resetare”, atunci măcar de dezgheţare a relaţiilor. În al doilea rînd, Băsescu s-a angajat în acest exerciţiu ca preşedinte dovedit pro-SUA, reflectînd un consens public solid asupra strîngerii relaţiilor cu Washingtonul.

Acceptînd o deschidere rusă, Bucureştiul ţine în mînă cartea unui parteneriat bilateral strategic cu Statele Unite, care funcţionează eficient în cazul României. În al treilea rînd, preşedintele a stabilizat cu succes situaţia internă după criza politică din 2012. Partidul Social-Democrat, care domină Puterea, a învăţat să coabiteze cu Băsescu. Moscova a încercat să instige înlăturarea lui Băsescu din funcţie în timpul respectivei crize, atacîndu-l prin acuzaţii de servitute în faţa Occidentului. Vizita lui Patruşev arată că Moscova a ajuns la concluzia că trebuie să întindă o mînă către actuala conducere a României.”

Cei mari determină cîtă bunăvoinţă întîlnesc statele mici în arena internaţională

Despre „resetarea” relaţiilor dintre România şi Rusia a scris şi Marius Văcărelu, specialist pe geopolitică: „Vizita generalului Patruşev a fost importantă, mai ales în contextul zonal”. Pe de altă parte, „relaţia România – Rusia are o particularitate specifică oricărui tip de relaţii internaţionale între un stat foarte puternic şi unul slab: forţa de deschidere politică”, notează specialistul. „Astfel, orice iniţiativă politică bilaterală de apropiere a Bucureştiului spre Moscova poate fi blocată de Rusia cu un singur deget. În schimb, oricît s-ar opune România, dacă Federaţia Rusă vrea să vină cu iniţiative politice care să mulţumească partea română, ea va reuşi să deschidă uşa şi celui mai nervos rusofob dintre români, deoarece forţa sa este prea mare ca să se împiedice într-o uşă ţinută de un stat mai slab.” „Este o lege a geopoliticii, astfel încît nimeni să nu se mire: cei mari determină cîtă bunăvoinţă întîlnesc statele mici în arena internaţională”

„România face unii paşi clari şi pozitivi spre direcţia de Est, iar acest lucru nu poate decît să ne bucure, deoarece una din legile geopoliticii spune că nu poţi să ai duşman o mare putere pe termen lung”, a concluzionat analistul Marius Văcărelu. În acest context, în pofida activizării marilor jucători geostrategici şi a încercării de resetare a relaţiilor România-Rusia, tensionarea metodică a crizei din Transnistria continuă. O poziţie mai fermă a liderilor Uniunii Europene este vitală pentru Chişinău. În special poziţia Germaniei. Nemţii au alegeri, iar noi aşteptăm pomana la summit-ul de la  Vilnius. Pe 28 Iunie, mari propagandişti ai Uniunii Eurasiatice vin la Chişinău. Moldova, încotro?