Săptămîna trecută presa internaţională a scris mult şi rumegînd detalii intime despre moartea lui Hugh Hefner, fondatorul corporaţiei Playboy. Acesta a murit la vîrsta de 92 de ani, acasă, liniştit, alături de membrii familiei şi cei apropiaţi, din motive fireşti pentru etatea sa. Şi dacă personalitatea lui Hefner este cunoscută mai mult pentru cei strict interesaţi, atunci opera vieţii sale demult a ajuns de-o faimă mondială, o siglă căutată şi jinduită de public, care i-a adus creatorului său o avere de multe milioane.

Îmi amintesc că pe timpul studenţiei aveam o colegă care purta o pereche de şort firma „Playboy”. Cum îi îmbrăca imediat devenea vedeta căminului. Să fi pus pe ea nişte chiloţi obişnuiţi, trecea neobservată, însă cum lua şorturile cu sigla celebrului iepuraş, toate privirile băieţilor erau ţintuite pe ea, avînd de ascultat mai multe complimente şi propuneri la hotar cu decenţa.

Hugh Hefner a trăit o viaţă ce poate fi doar invidiată. De fapt şi moartea i-a fost la fel: trăind peste nouă decenii, a trecut de partea cealaltă a realităţii în pace, lucid şi fără chinuri. E un exemplu de destin de om care dintotdeauna mi-a plăcut. Omul care nu s-a eschivat de la nici o datorie şi mereu şi-a urmat visul, fără a ţine seamă de convenţionalism. Revista „Playboy” a conceput-o la propria bucătărie, din bani împrumutaţi. Riscul a fost mare, dar a meritat. Generaţia flămîndă, istovită şi chinuită de după război avea nevoie de o altfel de presă, pe care Hefner i-a oferit-o. Primul număr, cu Marilyn Monroe pe copertă, a lăsat să se înţeleagă clar că în lumea publicisticii şi-a făcut loc o nouă icoană, supraapreciată de cititori şi aducătoare de „ouă de aur” pentru stăpînul său.

Trebuie de menţionat şi faptul că, mediamagnatul care a pus accentul pe „dezgolitul frumos”, a trăit pur şi simplu magnific de bine şi plăcut. În lunga sa viaţă Hefner a convieţuit/căsătorit/dormit cu cine i-a poftit sufletul. În limitele admise de legalitate şi mai puţin de normele discreţiei, tatăl „Playboy”-ului a avut ceea şi pe cine şi-a dorit. Dar pare-se că făcînd milioane doar pe instincte şi funduri goale, expuse la vînzare pe paginile celei mai faimoase reviste „glamour” din lume, Hugh Hefner n-ar fi avut acest succes şi ar fi rămas, simplu, autorul unei publicaţii scabroase pentru bărbaţi nesatisfăcuţi sexual.

Or, absolvind merituos o facultate de psihologie, Hefner a înţeles că tentaţiile cele mai puternice, de regulă, sînt alimentate şi de intelectualitate. Astfel, la timpul său, în „Playboy” a fost publicat John Updike, Kurt Vonnegut, Tom Clancy ş.a. Cele mai bune interviuri cu John Lennon, Dennis Rodman, Tommy Hilfiger, Kevin Spacey, John Travolta, Bill Gates etc., de asemenea, în „Playboy” au apărut.

O viaţă lungă, interesantă, captivantă, plină de sens – neobişnuit, dar totuşi sens. Cred că rar cine ar renunţa la un aşa destin.

Lilia GRUBÎI