Lupta pentru supravieţuire este grea şi nemiloasă, iar multe animale recurg la mîncatul altora pentru a supravieţui. De altfel, acest lucru face parte din procesul de evoluţie al speciilor. Există totuşi nenumărate cazuri în care, în cadrul aceleiaşi specii, animalele se omoară între ele. Se ştie prea bine diversitatea speciilor din lume, dar ce se cunoaşte puţin este că există nenumărate moduri şi motive care fac ca un animal să-l ucidă pe altul. Spre exemplu, la insecte, în special la arahnide, există ceea ce se numeşte canibalism sexual - o femelă îşi omoară partenerul înainte, în timpul sau după actul sexual, scrie Live Science.

Desigur, uciderea nu implică, în toate cazurile, mîncatul. În lumea animală, luptele teritoriale sau între masculii din aceeaşi specie sunt des întîlnite, iar unele dintre acestea sfîrşesc prin moarte. Mai mult decît atît, competiţia sexuală poate fi atît de intensă, încît, spre exemplu, masculii de broască pot îneca o femelă încercînd să se împerecheze cu aceasta. O echipă de cercetători spanioli a vrut să vadă care este cu adevărat amploarea acestor cazuri în lumea mamiferelor, analizînd datele de la mai mult de 4 milioane de morţi din 1.024 de specii, inclusiv oamenii. Aceştia au ajuns la concluzia că Homo sapiens nici nu intră într-un top 30 al celor mai sîngeroase mamifere. De asemenea, studiul a scos la iveală că specii aparent paşnice au un apetit ridicat pentru ucidere, precum cincila, marmota, caii sălbatici, gazela şi căprioara, toate încadrîndu-se în top 50.

Locul 1 este şi el extrem de surprinzător şi este ocupat de suricate. 20% dintre suricate îşi întîlnesc sfîrşitul din cauza membrilor aceleiaşi specii. Totuşi, circumstanţele uciderilor sunt diferite la oameni de restul mamiferelor, adică în cazul celor din urmă este vorba în mare parte de infanticid. Spre exemplu, în cazul suricatelor, femela dominantă omoară puii femelelor subordonate.

Cristina Chistol, studentă, Jurnalism, USM