Piaţa Centrală 

Pe lîngă viaţa culturală a unui oraş, pe mine mă interesează mult şi... viaţa din pieţele locale. Acolo-i viaţa adevărată, mustoasă, acolo-i adevăratul creuzet în care se intersectează inteligenţa, prostia, răutatea, şiretenia şi toate celelalte aspecte ale mizeriei umane. O experienţă cu totul nouă pentru mine a fost să merg prin aceste pieţe mari din Chişinău, precum este Piaţa Agricolă Centrală, în apropierea bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfînt. Ceea ce te şochează la toată această zonă este diversitatea.Un cuvint ales cît se poate de frumos, ca să nu supărăm administraţia locală. Un loc plin de culori, mirosuri şi forme, dar care este Marea Groapă a Mizeriei Umane. Iată ce i-a revenit acestui teritoriu din centrul Chişinăului, adică, să fie ruşinea unei ţări care se integrează în cea mai civilizată comunitate din lume: Uniunea Europeană. Teritoriul Pieţei Centrale şi teritoriile adiacente acesteia par a fi rupte din lucrările unor pictori ai grotescului, fiind fiecare cu stilul lui, fiecare cu sensul lui, fiecare cu nuanţele lui, ce sunt imposibil de adus în interiorul aceleiaşi expoziţii. Pur şi simplu, nu se poate. În Piaţa Centrală poţi beneficia de toate serviciile posibile: de la reparaţia telefonului mobil pînă la vînzări de chiloţi pentru săraci, ţigări de contrabandă, ceaiuri contrafăcute, citrice caucaziene, unelte de pescuit, legume, fructe şi vin pe sub poală. Sigur, produsele agricole constituie inima acestui loc. Dar care poate fi numită, de exemplu, Turcia sau poate Polonia, dar în nici un caz Moldova, căci de mult nu mai întîlneşti ceva din legumele sau fructele crescute la noi. Nu am şi nici n-am avut niciodată ceva împotriva comercializării legumelor, fructelor şi altor produse străine pe piaţa noastră. Mă rog, m-aş bucura şi eu dacă aş afla că, într-o bună zi, voi găsi la vitrinele magazinelor noastre ceapă verde sau uscată, usturoi, mere, pere, struguri, de origine autohtonă, păstrate în frigidere, nu însă produse alterate sau genetic modificate, care, de obicei, se vînd pe piaţa de la Chişinău, aduse din ţări străine de cele mai multe ori prin contrabandă. De asemenea, magazinele de lactate, a căror problemă este produsul alterat. Nu aş fi uimită dacă la procurarea unui produs aş vedea pe ambalaj termenul „Expirat”. Nu din păcate, Piaţa Centrală nu este decît un teren enorm, cu pasaje labirintice şi mereu plin cu oameni - tineri şi bătrîni, care încearcă să supraveţuiască zi de zi în această lume dură. Şi, culmea, aceşti concetăţeni de-ai noştri sînt deprinşi cu această dezordine şi atmosferă sufocantă. Pentru că, intrînd măcar o dată în această mică lume şi acceptînd regula acesteia, este greu să ieşi din ea. Cu sentimente amestecate şi cu un mare efort am reuşit să evadez din această capcană a animalităţii şi instictualităţii omeneşti. Şi doar îndepărtîndu-mă de acest loc destul de înfiorător, dominat de gorile gestionate de guvernanţii noştri locali, mi-am dat seama că pentru o bună parte din cetăţenii noştri acest loc le oferă un mod de a supravieţui, pentru alţii este un loc unde îşi manifestă agresivitatea şi elimină adrenalină în sînge. Şi totuşi, cît de vesel sau trist ar părea, această problemă a teritoriului supraaglomerat şi periculos numit Piaţa Centrală sau Pata Centrală a Moldovei rămîne nerezolvată, ceea ce cred că nu doar pe mine ar trebui să mă deranjeze, dar şi pe cei ce ar putea schimba ceva aici.

Laura DEMIAN