Apăi, dragii mei cititori, ăla care a zis că politica e o curvă, să ştiţi că multă dreptate a avut, pentru că e clar că multe prostituate politice i-au furat portofelul în timpul actului sau somnului… politic! La felurite revoluţii, tentative de revoluţii sau de lovituri de Stat ori la manifestaţii „promiţătoare” că vor schimba Puterea politică a Statului, pe lîngă liderii deja consacraţi, emulaţi de mulţime sau care şi-au construit programatic statutul, apar, în preajma lor sau un pic deasupra mulţimii, tot felul de conjuncturişti, profitori de ocazie care vor să muşte şi ei un pic din Tortul Victoriei.

De-a lungul timpului, am mai constatat o situaţie tragi-comică: există o serie de indivizi prezenţi la absolut orice manifestaţie de schimbare a regimului politic. Nefiind cooptaţi în vreo structură de regimul împotriva căruia acum protestează, dar în favoarea căruia au manifestat atunci cînd a ajuns la Putere, acum îl contestă cu speranţa că vor fi băgaţi în seamă de guvernarea ce va urma. În caz contrar, ei rămîn pe baricade, pregătiţi pentru alte… revoluţii! În paralel cu aceştia, însă, există şi o altă categorie de eterni reformatori politici care îşi găsesc locuri călduţe – posturi de miniştri, ambasadori, consilieri etc. – în cam toate guvernările, cu mici excepţii „de opoziţie retribuibilă”, începînd cu 1991. Nu-i nominalizăm mici pe unii, nici pe alţii, căci nu consiliem pe nimeni, chiar dacă i-am tot „gîdilat la onoare” deseori atunci cînd am fost provocaţi de indecenţă şi amoralitatea lor, a profitorilor. Nici Andrei Năstase, pe fondul euforiei şi revoltei fireşti, nu are nici o şansă să scape de astfel de lipitori politice. Este şi imposibil, dar nu-i treaba noastră!

Ca o paranteză, precizăm că avem convingerea că şi în situaţia unei debarcării necesare a „temnicerului Republicii Moldova” – Vladimir Plahotniuc –, mai binele nu se va instaura în această ţară, ci tot o clasă de „Jos următorii!” La felul în care stau lucrurile, privindu-le în context global, nici nepoţii noştri nu vor avea parte de binele pe care ni-l sorocesc… următorii!

Dincoace de tabloul descris pînă acum în reprezentări absolut reale, demonstraţiile antiguvernamentale ale lui Năstase au scos în relief cel mai jalnic chip al unui politician care vrea să supravieţuiască în orice condiţii, cu orice preţ – Dorin Chirtoacă! Parcă-şi cerşeşte apariţiile publice, în mulţime, iar unele posturi de televiziune, în lipsă de inspiraţie cotidiană, îl mai bagă în seamă şi îl chiar invită la dezbateri. Într-una din zile, la un protest, fiind sigur că va fi filmat, chiar căra, ca un salahor-vedetă, un generator electric, pentru sonorizarea discursurilor, afirmîndu-şi înverşunata lui luptă „anti-oligarhică”, în ton cu unchiul şi călăul lui politic, Mihai Ghimpu, care luptă cu „mîna Moscovei”. A tot sperat cu disperare că Năstase şi Sandu îl vor invita la tribună, ca să se reabiliteze ca lider ”unionist şi anti-oligarhic”, numai că aceştia i-au tăiat creanga de sub fund. El nu înţelege că rîndul lui a trecut, că aparţine galeriei de jalnici subalterni ai lui Plahotniuc.

Personajul, Dorin Chirtoacă, e jalnic, inconştient de propria-i impotenţă pe care i-a exploatat-o Ghimpu, dar şi cinic atunci cînd spune că luptă cu Plahotniuc, în condiţiile în care i-a fost cel mai umil aliat şi executant, cel puţin în zona mafiei imobiliare. La cîţi ani de puşcărie merită, împreună cu unchiul lui, Mihai Ghimpu, iar asta pe drept, nu pentru că Plahotniuc le-a pus dosarele penale la conservat, se înţelege că Dorin Chirtoacă s-a mai strecurat pe la unele proteste „în interes de serviciu”.

Ca şi pe Ghimpu, pe Chirtoacă îl caracterizează o neruşinare cinică dusă la apogeu. Acum, în realitate, este „anti Plahotniuc” cu voie de la Plahotniuc. De ce, de exemplu, cînd era primar, nu a dispus desfiinţarea barierelor ridicate de Plahotniuc pe strada Bulgară pentru protecţia locuinţei sale? Practic, acea porţiune de stradă, începînd din b-dul Ştefan cel Mare şi pînă dincolo de locuinţa lui, a fost efectiv privatizată de Plahotniuc, iar Chirtoacă nu a mişcat nici un deget. Ca să nu mai vorbim despre cîrdăşia lui cu Plahotniuc în zona mafiei imobiliare. Atunci cînd „s-a împotrivit” unor proiecte legate de parcul „La Izvor”, a făcut-o de ochii lumii, căci dincolo de arendarea celor două insuliţe din acel parc, afacerile imobiliare de amploare ale lui Plahotniuc, prin interpuşi, se derulau fără probleme, cu complicitatea lui Chirtoacă, Grozavu etc. Astercoanele şi kirsanele dau metri pătraţi de locuinţe în Chişinău tot sub bagheta Coordonatorului. Dar din cauza că-s lacomi şi necinstiţi, acum blocurile de locuit din Chişinău arată mai rău ca în timpul sovietic, iar în doi-trei ani tabloul va fi trist de tot.

Dacă ar fi cinstit, Chirtoacă ar fi trebuit să vorbească despre toate aceste tîlhării la care a fost complice. Nu o face însă deoarece unchiul lui, Mihai Ghimpu, şi el un „anti-oligarhic” de serviciu, cu voie de la Plahotniuc, este şantajabil şi prins în chingi de Plahotniuc la fel ca un peşte într-un acvariu. Unionismul lui răsuflat de acum este ca o vomă, iar asta pentru că „unioniştii oficiali şi cu putere” de la Bucureşti i-au abandonat, pe el şi pe Ghimpu, încă de prin 2013. Asta îi doare cumplit, dar le este imposibil să o recunoască. Vă daţi seama cum spumegă de furie Chirtoacă din clipa în care a constatat că bandiţii penali de la guvernarea de la Bucureşti îl preferă pe Plahotniuc, iar pe el l-a lăsat aşa cum este lăsată neplătită o curvă de către un camionagiu pe om şosea de centură?

Nici acum Chirtoacă nu a înţeles că Ghimpu i-a săpat mormîntul politic încă din 2009, transformîndu-l acum, prematur, într-un personaj bătrîn, senil, cuprins de accese isterice periodice şi inutil. A murit politic şi civic înainte de a se naşte. Este o fantomă perfectă a eşecului! Acum produce doar fiere, dată drept discurs politic. Du-te măi paznic la vie!

Mihai CONŢIU