Autor: Vasile STATI

Desigur, orice limbă maternă, cum scria inspirat Victor Teleucă, «e-n lumea cerului o stea». Pentru purtătorii ei. Dar nu şi pentru purtătorii altor limbi...

                   Mai dulce şi mai bună decît toate

                   E pentru mine limba mea

                   Şi pentru tine – limba ta,

                   Şi pentru dînsul – limba lui.

                   O altă limbă mai frumoasă nu-i,

                   Din care omul cîntecul îşi scoate.

                            Izvoarele vorbesc moldoveneşte,

                            Moldoveneşte fiica îmi vorbeşte,

                            Moldoveneşte Prutul îmi grăieşte,

                            Moldoveneşte Nistrul îmi şopteşte,

                            Moldovenesc e viitorul meu

                            Ca şi trecutul tatălui ateu.

                                                                           (Victor Teleucă)

Că «sevele limbii vin, mai ales, din Moldova»; că limba moldovenească este mai bogată, «este de la sine artistică»; că prin creaţiile celor mai înzestraţi scriitori moldoveni M.Kogălniceanu, Al.Russo, C.Negruzzi, V.Alecsandri, M.Eminescu, I.Creangă «s-a pus începutul literaturii noastre, atît sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca limbă» – toate aceste adevăruri sînt bine cunoscute şi confirmate de academicienii lingvişti români A.Graur, E. Petrovici, Al. Rosetti, I. Iordan, de criticii şi scriitorii G. Ibrăileanu, G.Călinescu, M. Sadoveanu, C. Hogaş ş.a.

Era – şi este! – în firea lucrurilor ca, în diferite perioade, oameni de cultură să se pronunţe energic în vederea protejării şi cultivării limbii moldoveneşti, evidenţiind muzicalitatea, calităţile artistice, farmecul inconfundabil al dulcelui grai moldovenesc.

«Chiar de la început în Moldova s-a simţit nevoia conştientă, scopul bine hotărît: ... de a feri limba şi literatura de deznaţionalizare... Că Moldova luptase mult pentru ferirea limbii... eraaşa de cunoscut moldovenilor încît V.Alecsandri constata la 1868: «Tot Moldova, sărmana, păstrează simţul bun şi gustul estetic al literaturii». Tot Moldova, ca mai înainte.

În planul «feririi limbii de deznaţionalizare» este semnificativ un stih al unui poet moldovan din veacul XIX, reactualizat de N.Corlăteanu:

               Neamul tău păzeşte,

                   Nu te fă curcan,

                   Limba ta cinsteşte,

                   De eşti moldovan.