Puterea care orbeşte, te urcă pe culmile ameţitoare ale megalomaniei şi… putoarea Puterii

Autor: Mihai CONŢIU

Există state europene şi euro-asiatice post-comuniste care şi-au însuşit cu rapiditate valorile unei autentice democraţii. Există, însă, şi alte state din aceeaşi categorie în care democraţia se mimează pe fondul unui haos social şi politic, deturnînd în conştiinţa colectivă sensul real al valorilor democratice. Pe acest fond, liderii politici „tribalizează” (ca să zic aşa) societatea spre a lua statul în captivitate ca să-l domine şi să-l fure prin metode mafiote sau oligarhice de clan.

De regulă, aceste din urmă state se confruntă cu probleme identitare mai mult sau mai puţin vizibile sau asumate. Liderii lor politici sînt foşti demnitari sau nomenclaturişti sovietici, agenţi de influenţă, turnători ascunşi, ticăloşi eterni etc. Ei îşi imaginează că valorile democratice europene îndelung exersate ar trebui să se adapteze sălbăticiei neo-comuniste sau de capitalism sălbatic instituită chiar de ei. Admit principiile UE doar de formă, iar cînd este vorba să le instituie în propria lor ţară invocă „tradiţii populare, religioase, culturale, mentalităţile învechite ale populaţiei etc., care, chipurile, nu pot fi şterse din „deprinderile seculare sau milenare ale poporului”.

Polonia, Cehia, Slovacia sau Ţările Baltice, de exemplu, sînt şi ele ţări post-comuniste, dar de ce sînt atît de avansate faţă de ţări ca R. Moldova sau România, cu tot statutul ei de membră a NATO şi UE?

Cine duce Moldova în UE?

Adevărul este că europenizarea mai rapidă a ţărilor invocate mai sus se datorează liderilor politici care au reprezentat cu adevărat interesele naţionale ale popoarelor lor, au un ideal naţional, nu s-au cramponat de Putere şi nu şi-au jefuit pînă la sînge ţara.

După 1991, şi R. Moldova a avut parte de aceleaşi specimene politice ca şi în România – setoşi de putere, foşti nomenclaturişti comunişti sovietici şi „jefuitori legali” ai avuţiei naţionale. Graţie şi evenimentelor din Ucraina, R. Moldova merge la trap pe calea integrării europene, dar un parcurs care oricînd poate fi sabotat. Şi acest lucru pare să se întîmple, deocamdată latent, greu de observat cu ochiul omului de rînd.

Absolut nici un lider politic moldovean nu s-a dedicat trup şi suflet exclusiv binelui acestei ţări. Toţi care au fost sau se află deocamdată la Putere sînt putred de bogaţi, iar asta în contextul în care cei mai mulţi au fost doar bugetari. Cum să dorească ei integrarea europeană cînd ştiu că trebuie să se supună unor rigori în faţa cărora vor trebui să dea socoteală instanţelor de judecată pentru toate fărădelegile comise?

Oamenii simpli se minunează de cît de importantă le este ţara dacă este vizitată atît de des de către cei mai proeminenţi lideri politici occidentali. Ce nu ştiu bieţii oameni este faptul că Occidentul ştie că există unii lideri moldoveni din coaliţia de guvernare care-s dispuşi să trădeze parcursul pro-european în ultima clipă. Practic, guvernarea de la Chişinău este ţinută sub observaţie ca să nu trădeze şi să fure, apoi să fugă în Rusia cu banii oferiţi Moldovei de către UE, SUA etc.

De ce nu există euro-integrare onestă din partea guvernanţilor?

Dacă ar fi respectat cu adevărat principiile, valorile şi rigorile europene, atunci de ce, pe ultima sută de metri, actualii guvernanţi au furat efectiv poporului Banca de Economii şi Aeroportul? Dacă guvernanţii sînt pro-europeni, atunci de ce nu inventariază palatele, maşinile de lux şi conturile uriaşe din bănci, toate nejustificate, ale judecătorilor, procurorilor, politicienilor etc., să le confişte şi să-i bage după gratii?

Dacă sînt pentru UE, atunci de ce se prefac că luptă cu corupţia, la nivelul unor mite de 100-200 de dolari luate de nişte bieţi învăţători sau medici? Unde-s marii corupţi – cei care au furat statul de miliarde?

De ce abia acum, pe ultima sută de metri, înaintea alegerilor parlamentare, politicienii de la guvernare s-au angajat să meargă în teritoriu ca să-i informeze pe oameni în privinţa avantajelor integrării în UE? De ce n-au avut această prioritate încă de acum cinci ani, căci îşi numeau coaliţia de guvernare Alianţa pentru Integrare Europeană? De ce n-au fost depolitizate instituţiile de forţă, Procuratura, Justiţia etc. nici după cinci ani? De ce nu a fost depolitizată Armata şi tinerii recruţi mor pe capete în condiţii suspecte? Sînt multe „de ce-uri” care nu-i deosebesc prin nimic de comunişti!

Vor sau nu să tragă în plasă UE?

Aşa cum spuneam mai sus, abia acum, în an electoral, politicienii de la guvernare s-au angajat să se deplaseze prin teritoriu ca să-i informeze pe oameni în privinţa avantajelor integrării în UE. Cunoscînd cam binişor ce le poate pielea, avem suficiente motive să-i suspectăm de duplicitate. Reprezentînd o alianţă pentru integrare europeană, dacă doreau cu adevărat informarea corectă a tuturor cetăţenilor despre avantajele integrării în UE, acum, dup cinci ani, toată populaţia Moldovei ar fi fost informată.

De ce n-au făcut-o? Răspunsul este simplu: Moldovenii, informaţii fiind, i-ar fi obligat la transparenţă maximă în exercitarea guvernării şi, mai ales, la direcţionarea fondurilor europene la fel de transparent. Fondurile au fost accesate doar pentru clientela guvernării. Pentru accesarea de fonduri europene, oamenii au nevoie de informaţii, iar ei, în toţi aceşti ani, au oferit informaţii în mod selectiv cui au considerat ei „că merită”. Pe de altă parte, nici nu s-ar mai fi furat atît de mult, iar privatizările dubioase şi de mari proporţii ar fi fost mai dificil de operat.

Acum noi nu ştim dacă această campanie de informare europeană este susţinută şi cu fonduri băneşti de la UE, dar deplasarea lor în teritoriu pare mai curînd a fi propria lor campanie electorală pentru alegerile parlamentare. Pe de o parte UE este informată că se desfăşoară un program naţional de informare, pe de altă parte şi în realitate, îşi fac propria campanie în detrimentul celei de deschidere spre UE.

Comuniştii nu stau degeaba şi ştiu să profite. Le vor compromite, în faţa moldovenilor, aşa-zisa campanie de informare prin aceea că o vor prezenta ca fiind suspectă deoarece este făcută în pripă. Nu deschizi ochii spre Europa unei întregi populaţii în ceva mai mult de o jumătate de an, iar asta în condiţiile în care, timp de aproape cinci ani, moldovenii i-au văzut cum se compromit luptîndu-se între ei pentru funcţii înalte, jefuind ţara şi uitînd de oamenii după ce s-au văzut în jilţul Puterii.

UE i-a ajutat şi îi sprijină în continuare pentru că este vorba despre popor, nu despre ei, dar nu participă cu ei la alegeri şi nu le garantează victoria împotriva forţelor de stînga. UE le-a dat şi le va oferi iarăşi ceea ce, în condiţii normale, nici nu visau, iar aici este vorba despre regimul liberalizat de vize şi semnarea Tratatului de Asociere. Pe cînd ei creează noi partide comuniste, le înregistrează ca să aibă cu ce „lupta”!

Aceste realizări nu vor fi argumente forte în campania electorală din motivele deja invocate – timp de cinci ani au lăsat impresia că vorbesc doar de o Europă a lor, nu şi a celor mulţi, pe care nu i-a informat deloc.

Prea plin de propria-i importanţă fiind, Filat nu ştie ce se întîmplă în „suburbiile ţării”

„Comuniştii nu au cum să revină la guvernare. Pînă la alegeri mai este timp și tot ceea ce s-a întîmplat pînă în anul 2009 încă mult timp va fi resimţit de cetăţenii Republicii Moldova. Tendința este clară – de scădere a popularităţii PCRM. Voronin are șansa să ajungă în situația lui Ianukovici.” Această declaraţie a fost făcută de Vlad Filat în seara zile de 8 Aprilie, în cadrul emisiunii „Politica” de la TV7.

Se pare că liderul PLDM nu înţelege că moldovenii insuficient informaţi, stimulaţi fiind şi de forţele politice de stînga, vor fi tentaţi să asocieze integrarea europeană a ţării cu modul de guvernare şi de comportament arogant al actualilor lideri de la Putere. Vizitele din teritoriu ale acestor lideri au un caracter mai curînd oficial şi de paradă, în cuprinsul cărora nu au capacitatea de a lua pulsul corect al problemelor cetăţeneşti reale. Ei văd numai ce vor să vadă, iar liderii locali asta le şi prezintă. Sînt foarte mulţi oameni care şi-au pierdut încrederea în ei deoarece i-au uitat şi trădat după ce au ajuns la Putere. Noi cunoaştem bine aceste realităţi deoarece nu mergem în vizite oficiale, ca mari lideri, prin localităţile ţării.

Este halucinantă convingerea lui Filat în scăderea PCRM şi, în general, a forţelor de stînga, iar asta în pofida sondajelor şi popularităţii constante şi majoritare a comuniştilor începînd cu anul 1998. Ca şi în cazul neinformării pro-europene a oamenilor, ce au făcut actualii guvernanţi, în ultimii cinci ani, spre a-i face pe moldoveni să uite de comunişti? Nimic, şi se pare că păstrarea în top a comuniştilor chiar a fost dorită de ei. Problema de după alegerile parlamentare pare a fi nu dacă va intra sau nu şi Ghimpu cu ei la guvernare, ci cu cine vor dori comuniştii să guverneze – cu PLDM, PDM sau chiar cu socialiştii?

Nu poporul aduce stînga la guvernare, ci actualii guvernanţi care prea au vrut să semene cu Vladimir Voronin! Ei au venit la guvernare printr-o „întîmplare în forţă”, au lăsat oamenii la margini de dorinţe şi riscă să plece mai huliţi decît nici comuniştii nu au fost!