Nu trebuie să permiţi unui aliat slab să ia decizii importante – acest aforism nu și-a pierdut din actualitate. Comportamentul Ucrainei în strîmtoarea Kerci este un exemplu în plus cum un aliat declarat al SUA încearcă să obțină sprijinul americanilor pentru a-și atinge propriile scopuri politice. Georgia a încercat să facă acest lucru în 2008, din cauza unor dispute teritoriale cu Rusia asupra Osetiei de Sud și Abhaziei. În raportul prezentat de Uniunea Europeană se arată că anume Georgia a inițiat acțiunile militare. Și nu există nici cea mai mică îndoială că președintele de atunci al Gruziei Mihail Saakașvili a contat pe un ajutor militar din partea NATO și SUA mult mai important decît a primit.

Politicienii americani ar trebui să demonstreze o atitudine foarte serioasă, pentru ca SUA să nu fie implicate într-un război care nu are nimic cu interesele americane. Prea des senatorii SUA au un comportament de parcă ambițiile unor așa-numiți lideri regionali coincid cu interesele vitale americane. O astfel de abordare e și greșită, și periculoasă.

Comportamentul provocator al președintelui ucrainean Poroșenko ar trebui să-i pună pe gînduri pe americani. Da, Kievul consideră apele din strîmtoarea Kerci drept ape internaționale, făcînd trimitere la un acord din 2003. Însă, după realipirea Crimeii Moscova consideră această strîmtoare drept ape teritoriale ale Rusiei. Astfel, Moscova solicită ca navele ucrainene care doresc să treacă prin strîmtoare să anunțe oficialitățile ruse cu 48 de ore înainte.

Timp de cîteva luni Ucraina a respectat această solicitare. Iar în noiembrie, Kievul brusc ”a uitat”.

Alegerea timpului pentru provocare trezește mai multe suspiciuni. Poroșenko se pregătește de alegeri prezidențiale. Potrivit sondajelor, popularitatea lui e în scădere, încît nu poate conta nici pe turul doi. Astfel, o criză de proporții îi devine pur și simplu necesară. El va încerca să se folosească de provocarea din strîmtoarea Kerci pentru a-i fortifica pe naționaliști pe fundalul unei amenințări externe. El nu doar a îmbrăcat uniforma militară, ci și a decretat stare de război în acele regiuni în care popularitatea sa e la pămînt. Mai mult decît atît, unul din punctele decretului interzice orice demonstrații pe parcursul următoarelor 30 de zile. Iar termenul poate fi prelungit…

Pe lîngă manevrele de ordin intern, Poroșenco a încercat (din fericire, fără succes) să obțină sprijinul NATO. El a cerut Alianței să trimită vase militare în strîmtoarea Kerci, ceea ce ar fi însemnat o intervenție în apele rusești. Şi ceea ce ar fi extrem de periculos. Ținînd cont de importanța strategică pe care o are Ucraina pentru Rusia, SUA pur și simplu nu au dreptul să-și asume astfel de angajamente.

Este greu de imaginat în ce mod riscul unui război de proporții cu Rusia îi este convenabil Ucrainei. Și este imposibil de imaginat în ce mod acest risc ar servi intereselor SUA sau ale Rusiei. Nu trebuie să permiţi cozii ucrainene să dirijeze javra americană!

După National Interest, SUA