NU NUMAI STURZA, CI ŞI DOMNICA CEMORTAN ÎI LASĂ DE IZBELIŞTE PE MOLDOVENI

Un „brand” pentru „marinari stătuţi”

Autor: Mihai CONŢIU

Jale mare în zbuciumata ţară a Moldovei! Moldovenii se trezesc lăsaţi orfani de cei mai aprigi bărbaţi ai neamului şi cele mai focoase muieri. Republica Moldova nu-i merită. Pierderile sînt incalculabile, iar asta pentru că sîntem bezmetici şi nu înţelegem iureşul din răscrucea la care se află acest popor obidit şi brav în amintiri de legende.

Cînd încă nu s-a coagulat sîngele care curge ca Nistru din rănile noastre, am aflat, muţi de uimire, sfîşiaţi de durere deznădăjduită şi goliţi de nădejdi, că am fost păliţi în moalele capului de Însuşi Marele Bărbat Prosper de Unul Singur al Neamului nostru Ion Sturza. ACESTA, hodoronc-tronc şi fără de nici o veste, cînd speram cel mai mult că o să-şi pună umărul la scoaterea noastră din cazanul de votcă rusească în favoarea igienei europene, ne-a comunicat că nu se implică în campania electorală, că îi este lehamite de partidele, politicienii şi politica noastră de pe aceste sfinte plaiuri aghesmuite din belşug cu vin şi samagon puturos.

Am rămas orfani de tată, căci asta a fost Ion Sturza pentru toţi moldovenii – plugari, politicieni, handicapaţi, rideri la banca mare, curve de lux şi ieftine, vînzători în piaţă sau pe trotuare, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Noi ştim că s-a ridicat la ceruri şi îi vom auzi permanent glasul dojenitor, sfătos sau mînios adresat moldovenilor şi, mai ales, politicienilor în campania electorală. Măcar cu asta să rămînem şi cu satisfacţia că Tatăl nostru nu şi-a risipit cu nesăbuinţă propria-I visterie pe nişte netrebuincioşi ca noi.

„O nenorocire nu vine niciodată singură”, spune o înţelepciune la fel de nenorocită din popor. Aşa cum eram noi, sfîşiaţi de durere, morţi de beţi şi de foame, pe data de 10 Septembrie, jigodia de destin ne-a dat lovitura decisivă, ne-a pălit în locurile cele mai moi pînă ni s-au întărit – am rămas orfani şi de mamă. Nu orfani în adevăratul sens al cuvîntului, căci aşa ne-am mai fi împăcat cu golanca asta de soartă. A fost mai rău, căci am fost repudiaţi, dezmoşteniţi de Mama naţiunii, de Domnica Cemortan. Cît de curvă mai poate fi şi javra asta de viaţă cu noi! Te naşte, te spală, te gîdilă, te giugiuleşte, te îmbăţoşează ca să te tragi la xerox, ca după aia să-ţi dea un şut în cur şi să-ţi spună că a găsit pe altul!

Mama naţiunii, cum spuneam, pe 10 Septembrie, s-a arătat întregului popor, la o conferinţă de presă, în care s-a des-penetrat de toate haitele politice care n-au satisfăcut-o nici măcar ca o vîslă înmuiată ca un odgon. Moldovenii sînt cei mai nerecunoscători oameni de pe Pămînt. Mama naţiunii, Domnica Cemortan, a avut tăria de caracter şi uriaşul spirit de sacrificiu încît a părăsit culcuşul cald al cabinei de căpitan de vapor, a renunţat la îmbrăţişarea neo-casă a vînjoaselor braţe de Poseidon Schettinolog şi, transformîndu-se într-o Poseidoancă moldoveancă sadea, a venit să se ofere generos, cu trup şi suflet, nevoilor acestui popor nevoiaş, dar al dracului de vînjos. Ce-a făcut, însă, poporul nerecunoscător? A întoars-o pe toate părţile, a belit ochii cît a mai putut beli la ea, după care i-a întors spatele cu ingratitudine, lăsînd-o singură şi nesatisfăcută în aşteptările ei.

Martira din ea a crezut că amărîţii ei de conaţionali au cuvînt de onoare marinăresc, ca mai apoi să descopere că sînt nişte pescari de Iaz fără idealuri diurne şi nocturne de lungă durată. A vrut să se culcuşească şi să încălzească mai multe partide cu trupul şi sufletul EI, dar nimeni n-a meritat-O. Prin urmare, a luat decizia dureroasă, dar dreaptă pentru întregul popor de a nu se implica cum ştie ea mai bine în campania electorală. Are dreptate, deoarece se vede că a înghiţit prea multe de la moldovenii nerecunoscători într-un timp destul de îngust, strîmt. A dat de pămînt cu toţi politicienii ingraţi, nerecunoscători şi bogaţi, mai rău decît dă de puntea vasului cu un mus obraznic un căpitan de cursă lungă.

„Deja este clar că această campanie va fi una murdară”, „declar că nu vreau să mă implic în această murdărie”, mai a spus extrem de curata în cuget şi simţiri Domnica. Deja i-a blegit pe toţi politicienii şi toate partidele cînd a băgat spaima în ei, avertizîndu-i că îşi pune autoritatea şi priceperea incontestabilă de intelectual rasat şi bătut de briza din largul mărilor şi oceanelor pentru a „monitoriza cu atenţie ceea ce se întîmplă pe scena politică din Chişinău”. Au dat de dracu! Pentru că moldovenii sînt nişte inculţi, a fost nevoie ca Domnica să-şi calce modestia-ntre picioare şi să recunoască faptul că este un gogeamite brandul.

Este un brand de ţară bătut de vînt pe punţile vaselor de croazieră şi exersat cu gingăşia mediteraneană a dramaticelor şi senzualelor cabine de căpitani cu semi-destine Titanico-Costa Concordia. Ce putea să facă altceva cu propriul său brand decît să-l pună la bătaie în scopuri caritabile? Asta a şi făcut şi s-a transformat într-o fundaţie, o fundaţie cărei-i va merge veste peste mări şi ţări, o generoasă fundaţie care poate să fie un îndemn pentru toate moldovencele aflate la bordurile tuturor vapoarelor ca să se întoarcă acasă gata brand-uite. Într-o astfel de situaţie, benefică pentru mîndrul nostru popor şi de criză pentru personalul maritim, vă daţi seama cîţi piraţi şi marinari ar fi nevoiţi să se auto-satisfacă sau să descurce între ei care cum pot? Asta dacă nu au răbdare pînă în primul port!

Fără Sturza şi Domnica, moldoveanu-i cam… nimica, dar nu-i nimic! Întrucît fostul nostru tătuc Sturza are cam tot ce-şi doreşte muşchiul lui, noi ne întoarcem cu faţa spre Dominica, că este mai păţită, chiar dacă ea stă cu spatele la noi, şi, în plus, propun să ne apucăm de treabă. Astfel, în numele martirajului Domnicăi, cea şi de pe Co(a)sta Concordi(t)a, atît cît mai este în viaţă şi-n puteri destule cît să ne pună în situaţii mai… belicoase, propunem Parlamentului şi preşedintelui ţării să aprobe următorul Imn Naţional al Republicii Moldova:

Imnul Naţional al Republicii Moldova

Pe o maaare înspumată,

Un vapooor naviga,

Iar pe acel vapooor

Coana Domnica striga:

 

- Vai, vai, vai, şi dureri,

Ioti-te, bre, vaporu' cum cheri

Şi marinarii cum moari,

Moari şi dă din chişioari!

 

Opreşte Schettino vaporu',

Opreşte, cî mă scufund (pâr, pâr, pâr...),

Un val ni-atinji chişioru'

Şî-ni traji galoşu' la fund (pâr, pâr, pâr...)!

 

Căpitanul Schettino

Şî cu-ai săi marinari

S-au închis în cabinî

Şî zghiară ca nişti magari!

 

Vai, vai, vai şi dureri,

Ioti-te, bre, vaporu' cum cheri

Şi marinarii cum moari,

Moari şi dă din chişioari!

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.