Andrei Ţurcanu, semnatarul articolului „Faţa ascunsă a Irinei Vlah sau Gagaz Yeri, plus criminalizarea puterii la Comrat (Moldova Suverană, nr. 24, 20 februarie a.c.), nu este novice în literatura şi publicistica din capitală. Andrei Ţurcanu a trecut şi prin coridoarele puterii de la Chişinău. E posibil să fie informat din mai multe surse şi să nu fie indiferent la tot ce ni e întîmplă în mult încercata noastră republică de la ’40 (veacul trecut) încoace...

Plus de toate, un literat nu poate să nu se gîndească şi la răsunetul (ecoul) cuvintelor (analizelor) sale. Poeţii nu pot prevedea (ghici), „как наше слово отзовется...” (Tiutcev), nu şi publicistul, nu şi cetăţeanul informat... Aşa a fost şi, probabil, va fi încă multă vreme...

Literaţii (cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi) de multe ori rămîn în singurătate. Adevărul lor nu ajunge la inimile celor mulţi. Aşa Hermann Hesse şi Romain Rolland au fost neauziţi în protestul şi lupta lor împotriva războiului din 1914... Andrei Ţurcanu nu poate să nu cunoască istoria literaturii universale, dar şi istoria mai recentă...

Da, e păcat că „s-a scăpat cu totul din vedere mersul campaniei electorale pentru alegerile din martie a başcanului de la Comrat”... Şi oare aceasta e prima scăpare?! Scăpările sînt cronice şi, în mare măsură, criminale! Nu sînt indicii că şi acest articol nu va fi... „scăpat” din vedere...

La Chişinău nu prea ştiu cum să reacţioneze la tot ce se întîmplă în sudul nostru. Şi aşa a fost întotdeauna. Nici partidele de astăzi nu fac necesarul. Ele sînt fără nerv, superficiale şi merg din eşec în eşec la sud! Istoria cu PDM (şi nu numai) e la vedere.

În aceste sate lucrează (nu fără succes) emisari (declaraţi şi nedeclaraţi) din Federaţia Rusă. Cine i-a monitorizat?! Nimeni.

Politica de cadre în şcoli, alte instituţii, a fost şi mai anacronică în timpul sovietelor. Spun ca unul care a lucrat în şcoala din Beş-Ghioz, satul de baştină al dlui Formuzal. Am plecat din acest sat în anul 1980. În toţi aceşti ani şi pînă în prezent nu prea am văzut schimbări la sud. Situaţia a rămas una conservată şi mereu folosită ca şantaj pentru Chişinău. Astăzi ea se menţine şi cu... televizorul. Aşa a fost... cu „referendumul” de pomină, aşa este şi cu alegerile...

De ce nu ne preocupă substanţial alegerea başcanului?! Dar cine să o facă?! Partidele, Gaburuci (proaspătul ales)... Să fim serioşi! La Chişinău sînt mai mulţi ????? care se învîrt în coridoarele puterii! De ce ne-am mira de cei de la Comrat?!

Găgăuzii în vîrstă vorbeau limba română mai frumos decît cei şcoliţi la Chişinău! Tanasoglu şi alţi literaţi au lucrat mult pentru scoaterea din anonimat a literaturii în limba maternă... Ca şi Todur Angheli (deşi are şi alte pagini în biografie)... Am cunoscut puţini care să se intereseze de literatura găgăuză... La şcoală se preda în limba rusă... Absolvenţii plecau preponderent la studii în Ucraina, Rusia... sau la Tiraspol (la facultăţi cu predare în limba rusă)... Cadrele la clasele primare se completau din Federaţia Rusă... Urmau familii mixte... Moldovencele formau şi ele familii mixte... În aşa fel factorul de influenţă rus a fost mai puternic şi... nu s-a lucrat la diminuarea lui... Nu cred că astăzi se lucrează suficient!

Vrem sau nu vrem, politicul face atmosferă şi în aceste zile! Chişinăul dormitează. Zeci de televiziuni propagă „ideologia” lui Putin 24 din 24. Ce contrapunem noi?! Cîntecul şi dansul la Moldova 1. Primele patru televiziuni sînt dirijate de Plahotniuc. Plus vreo zece ruseşti... Aşa am distrus şi această sursă de informare şi de afirmare a Adevărului!

Nu ştiu cît de mult candidaţii pentru funcţia de başcan (ce denumire exotică s-a găsit!) vor munci pentru prosperarea satelor din sud şi a Republicii Moldova. Din nefericire, nici unul! Cu atît mai puţin Irina Vlah. Piruetele ei politice sînt ridicole, ca şi ale altora... Dar Moscova deja o sprijină la televiziunile ruseşti! Nu ne rămîne mai nimic din această trăncăneală la Comrat... De ea s-a folosi altă lume, altă conjunctură pribeagă pe aceste plaiuri! Şi aceasta e păcat!

Istoria doar e plină de paradoxuri. Stalin ridica un toast pentru poporul rus la sfîrşitul războiului. De parcă alte popoare nu au avut un prinos la victorie?! Şi era gruzin! Hitler, care a dezbinat Europa şi s-a pornit să distrugă comunismul, era austriac. Şi unul, şi altul au fost nişte călăi. Dar urma lor în istorie nu s-a pierdut. Azi alţii speră la „faima” lor! Putin ce face?!

Dezgroapă, împinge stafiile vechi spre noi... vărsări de sînge! Istoria se repetă! Apusul a fost tolerant cu un regim fără lucruri sfinte! Acum culege roadele...

Ucraina n-a învăţat nimic din războiul din Transnistria. Şi acum îl are chiar acasă! Solidaritatea popoarelor nu se mai încheagă. Unde sînt manifestaţiile pentru pace şi solidaritate?!

Tot mai des se răspîndesc idei maniacale de mărire, de creare a unor spaţii controlate de Kremlin. Tot mai mult se lucrează pentru dezbinarea şi ocuparea ţărilor mici. Lumea e în pericol. Praga, Havel au fost o lecţie! Cine a însuşit-o?!

Lumea noastră e prea ocupată de sine, prea vrea să trăiască uşor, în distracţii şi fără griji. Ea nu vrea să observe valul întunecat, confuz care s-a pornit peste lume şi care aduce oroare şi pierderi de vieţi omeneşti.

Ce contrapunem noi?! Care sînt baricadele şi zidurile noastre?! A sosit timpul ca legea şi energia poporului nostru să lucreze fără oprire! Pe toate căile şi în orice colţişor de ţară. Pentru dreptate avem nevoie de muncă susţinută şi de oameni pregătiţi, de adevăr!

Iov RUSNAC,

pedagog-pensionar s. Bulboaca, Briceni