C-tin Tănase, un „moralist” care critică la alţii ceea ce a făcut şi el

Autor: Mihai CONŢIU

Ştim cu toţii că, din păcate, electoratul şi clasa politică moldovenească este scindată de opţiunile aderării R. Moldova la UE sau la Uniunea Vamală. De voie sau de ne-voie, un prim pas oficial a fost făcut de către actualul Guvern prin semnarea celor două Acorduri cu UE. Un rol decisiv l-a avut şi Parlamentul, care dacă nu ratifica Acordurile…, Siberia scria pe fruntea moldovenilor! Este un început formidabil, dar nu este pasul decisiv. Abia după alegerile din noiembrie, vom afla dacă ţara va prefera să meargă spre UE, încălţată în pantofi de calitate sau va dori să-şi pună galoşi sovietici, ca să păşească spre mocirla Uniunii Vamale.

Pînă atunci, însă, disputele dintre cele două tabere sînt necruţătoare – politicienii între ei, jurnaliştii la fel, iar restul se păruiesc în stradă sau pe la crîşme. Din perspective publicistice, noi, jurnaliştii pro-europeni, sîntem în dezavantaj faţă de cei care sînt adepţii Uniunii Vamale. Aceştia din urmă, jurnaliştii pro Uniunea Vamală, au „avantajul” că mesajele lor manipulatorii sînt supradimensionate, în teritoriu, nemijlocit, cu dezinformările practicate de comunişti sau socialişti zi de zi. Jurnaliştii pro-europeni, însă, sînt nevoiţi să facă eforturi publicistice suplimentare de informare, în general, tot insuficiente, iar asta pentru că politicienii pro-europeni nu-şi dau deloc silinţa pe acest segment.

Viitorul R. Moldova se decide în noiembrie

Alegerile parlamentare din toamna ce vine reprezintă, aşa cum sugeram mai sus, alegerea decisivă pe care o va face majoritatea electoratului moldovean, în numele viitorului ţării, în favoarea UE sau Uniunii Vamale. Aceasta va fi marea şi, de fapt, singura miză. Nimic altceva! Restul sînt vorbe electorale aruncate în vînt. Integrarea în UE înseamnă un viitor sigur, prosperitatea ţării şi a cetăţeanului.

Dacă alegerile vor duce ţara în Uniunea Vamală, asta ar însemna să admitem că Moldova a furat toţi banii investiţi aici în ultimii 5 ani de UE în drumuri, spitale, în reformarea instituţiilor statului, înfiinţarea sau dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, în agricultură, viticultură, ştiinţă, mediu, granturi de sute şi sute de milioane de euro etc., etc. Tot ce s-a început se va ruina pentru că Uniunea Vamală nu va oferi bani pentru continuarea acestor proiecte începute şi finanţate de UE. Ca să-l parafrazez pe ex-preşedintele Petru Lucinschi, întreb: De unde vom lua sau cine ne va mai da bani ca să-i înlocuim pe cei care urmează să ni-i ofere UE?

Uniunea Vamală nu le va reda nostalgicilor sau euroscepticilor „certitudinile” fostei URSS. Există şi în Uniunea Vamală capitalism, numai că acolo este unul sălbatic, nestandardizat, controlat de mafia oligarhică a politicienilor şi foştilor KGB-işti şi, deci, care oferă perspectivele unei înapoieri şi sărăcii lucii.

Fiecare dintre politicienii şi jurnaliştii adepţi ai fiecăreia dintre cele două opţiuni pentru viitorul ţării vine cu argumentele pe care le are la îndemînă. Spre deosebire de unii jurnalişti, politicienii au la îndemînă şi BANUL ca să-şi promoveze opţiunile pe toate căile. Spun „unii jurnalişti”, pentru că ziariştii care slujesc intereselor opţionale pentru Uniunea Vamală sînt plătiţi din plin de către „politicienii lor.”

Din arsenalul coruperii electoratului nu lipsesc concertele, cadourile, slujbele provizorii, mitinguri retribuite, bani oferiţi pentru votarea candidatului indicat, promisiunea unor posturi de perspectivă etc. Practic, în acest cerc vicios, într-un fel sau altul, este atrasă cam toată populaţia ţării. Moralitatea se exclude cu desăvîrşire deoarece nu există decît sub forma unui cuvînt abstract. Venind vorba despre moralitate, voi exemplifica mai jos alte cîteva aspecte din cazul unui jurnalist pentru care pînă şi moralitatea abstractă poate fi negociabilă.

Să te prăpădeşti de rîs, nu alta, sau Rîde ciob de oală spartă!

Am auzit cu toţii că Igor Dodon, liderul socialiştilor, a fost la Moscova, unde s-a întîlnit cu diaspora moldovenească. Cu acest prilej, a oferit şi un concert la care au participat interpreţii moldoveni Olga Ciolacu, Silvia Grigore şi Igor Cuciuc.

Din acest motiv, Constantin Tănase, în ziarul său, „Timpul”, a publicat un articol intitulat „Ce au făcut din Dan Spătaru la Moscova Igor Dodon, Olga Ciolacu, Silvia Grigore şi Igor Cuciuc?” În această plăcintă mucegăită de articol, tocmai el, Tănase, are îndrăzneala să spună că „avut senzaţia unei prăbuşiri în gol”, că „s-a simţit trădat de oameni dragi, pe care i-a respectat şi a avut încredere în ei, iar un astfel de om este Olga Ciolacu.”

Sigur, Tănase are tot dreptul să califice cum vrea felul în care Igor Dodon alege să facă propagandă pentru integrarea Moldovei în Uniunea Vamală, dar faptul că TOCMAI EL s-a găsit să-i critice pe cei trei artişti m-a făcut să cad pe spate de rîs. Am senzaţia că omul acesta este atît de încîntat de propria-i persoană prezentă încît îi este imposibil să-şi privească propriul trecut. Dar haideţi să vă dau cîteva extrase din articolul său, ca să vedeţi cît de cătrănit patriotard este şi de ce (sublinierile îmi aparţin):

„Există o limită a mizeriei morale… (…) Ce-i împinge pe unii oameni să comită ticăloşenii? Sărăcia? Să fie oare S. Grigore, I. Cuciuc şi O. Ciolacu cei mai săraci oameni din Moldova? Mureau oare de foame aceşti oameni şi banii murdari ai lui Dodon au fost singura lor salvare? (…) Pentru unii ruşinea, demnitatea, patriotismul nu mai sînt valori. Singura valoare e banul. (…) Valori europene? Pe naiba - bani! (…) De ceea ce s-a întîmplat sîntem şi noi vinovaţi. (…) I-am apărat de guvern cînd acesta a vrut să le impoziteze participarea la nunţi. Ca să vezi, toţi trebuie să plătească impozite, iar ei nu. De ce NU? (…) În campaniile electorale îi cîntă şi lui Sarsailă. Bani să iasă! (…) Jupiţi, fără milă, pe la nunţi şi doar pentru două trei cîntece încasaţi atîta cît un profesor nu face în două luni! (…) Aşteptaţi campaniile electorale să faceţi bani… (…) Poate aveţi talent, dar ce folos din el, dacă nu aveţi ruşine şi demnitate?”

Fiind vorba strict despre Dodon, să ne amintim că lui Tănase nu i se păreau murdari banii lui Dodon atunci cînd îi plătea publicitate, în „Timpul”, în ultima campanie electorală pentru postul de primar al Chişinăului. Oare Dodon a fost singura lui savare? La fel de bine cum Tănase îi muştruluieşte crunt pe cei trei interpreţi, ne întrebăm de ce nu se revoltă şi împotriva televiziunilor moldoveneşti şi pro-româneşti, care difuzează zilnic clipurile pro Uniunea Vamală ale lui Dodon?

Tocmai Tănase vorbeşte despre „limita mizeriei morale”…! El, fostul comunist sovietic destoinic, care, după 1991, a trecut prin nenumărate cearşafuri politice ale diferiţilor lideri politici care au înţeles că pentru el important era ca „bani să iasă”, vorbeşte despre „limita mizeriei morale”…! Să fie familia Tănase cea mai săracă din Moldova? Dacă bieţii profesori şi medici cinstiţi ar vedea în ce vilă de lux îşi osteneşte „ciolanele constituţionale” feciorul său Alexandru Tănase, s-ar gînd că în R. Moldova nu mai există nici o „limită a mizeriei morale”, cînd în cea mai săracă ţară a Europei magistraţii, procurorii, politicienii şi marii bandiţi au vile de lux ca milionarii din ţările bogate, puternice şi civilizate, în care averile sînt dobîndite cinstit şi în nume propriu, nu pe numele nevestelor sau altor rude…!

Tot Tănase, în acest context, vorbeşte despre „ruşine, demnitate, patriotism şi banii murdari ai lui Dodon, dar nu ne spune cît de curaţi sînt banii lui Vladimir Plahotniuc. Cîţi bani „curaţi” primeşte ca să nu-l critice niciodată pe Plahotniuc? Tănase intră în categoria acelor ziarişti din holdingul de presă al oligarhului de Nisporeni care n-au scris niciodată nimic nici despre cele mai demonstrabile implicări ale lui Plahotniuc în afaceri de tip „rider”, faptul că a fost monitorizat de Interpol şi a minţit, că instanţele judecătoreşti sînt la picioarele lui…

Să fi văzut ce tam-tam ar fi făcut dacă măcar pe sfert ar fi fost implicat în toate astea duşmanul lui personal Vlad Filat! Cum poate să scrie Tănase despre Plahotniuc atîta timp cît analişti politici bine documentaţi vorbesc despre faptul că Plahotniuc a cumpărat la pachet familia Tănase – tatăl de la ziar, fiul, Alexandru Tănase, pentru Curtea Constituţională! Doamne, pentru a cîta oară s-ar face de rîs Tănase sau ar trăda dacă, după alegerile din 30 noiembrie, ar fi nevoit să asiste la o alianţă politică dintre „idolul lui” Plahotniuc şi Voronin sau Dodon!? Da, „sau Dodon”, iar asta pentru că nu ştim cîte sute de mii de moldoveni din Rusia ar putea vota pentru acesta în schimbul garanţiei că nu vor fi expulzaţi în Moldova! Am putea avea o surpriză la care nu se gîndeşte nimeni!

Patronul „Timpului” îi acuză pe artişti că, în campaniile electorale, ar cînta şi pentru Sarsailă, dar el nu face la fel? Prestaţiile soliştilor sau formaţiilor muzicale în campaniile electorale sînt la fel ca şi reclama plătită făcută de Tănase, în „Timpul”, lui Dodon şi altora. O altă mare impertinenţă de care dă dovadă Tănase este aceea că s-a apucat să le numere banii artiştilor, de parcă interpreţii de aici ar avea măcar publicul din România, ca să nu zic cel din Occident!

Delatorul din el are regrete că nu i-a turnat mai de mult pe artişti ca să fie impozitaţi. O va face de acum înainte. Se va sluji de toate pîrghiile pe care le are în zona lui Plahotniuc şi acoliţii politici ai acestuia, dar posibil că din viitorul Parlament. Crede despre sine că este deţinătorul adevărului absolut (îl trădează textele pe care le scrie), că este extrem de puternic şi că are dreptul să pedepsească pe oricine. Omul acesta este extrem de răzbunător pe cei pe care îi urăşte, iar el începe să urască un om din clipa în care se apucă să scrie despre el. El, Constantin Tănase, a şi uitat că PLDM-ul lui Vlad Filat şi al lui Alexandru Tănase de odinioară i-au făcut 37.000 de abonamente la „Timpul” cu care bătrînul redactor de Nemţeni se lăuda că chiar ar fi abonamente reale! Era cumva o sumă impozabilă? Nu a participat oare clanul Tănase la un act de corupţie?

„Poate aveţi talent, dar ce folos din el, dacă nu aveţi ruşine şi demnitate, voi, cei care v-aţi vîndut sufletul, scrisul şi puterea juridică maleficului oligarh?” Viitor de aur, viaţa voastră n-are!