ÎNTRE ELITIŞTI ŞI NOMENCLATURIŞTI (2)

Scriitor-navetist-migrant

Autor: Mihai CONŢIU

„Elită înseamnă pe scurt creatori de valori de vîrf în domeniile majore ale suprastructurii comunităţii de limbă, teritoriu, origini etc.” (Nicolae Breban)

Încheiam, rîndul trecut, afirmînd că „paradoxul inexistenţei unei elite intelectuale în creaţia literară este cu atît mai tulburător cu cît scriitorii moldoveni au avut şansa „Moscovei literare”! Dar a existat aici o „tradiţie elitară”? Actuala stare de lucruri infirmă acest lucru. O şansă ar mai fi fost „mai mulţi Aureliu Busuioc pe metru pătrat”.

Ce le-a lipsit creatorilor moldoveni de n-au putut transforma Chişinăul într-o cetate literară elitară? În primul rînd, de bună seamă, ceea ce se numeşte talent, har, dar, aşa cum observă Breban, şi din cauza lipsei moştenirii unei „vechi morale burgheze şi creştine; precum şi vechea educaţie a familiilor aşezate, prestigioase şi mîndre, de la oraşe, dar şi de la sate!”

Aureliu Busuioc este un caz singular, el a fost întruchiparea perfectă a ceea ce se poate defini elită intelectuală. Departe de lumea dezlănţuită din jurul său, Busuioc a fost nevoit să se izoleze în turnul său de fildeş al aristocratului gîndirii. Fiind complexaţi în faţa sa, colegii de condei au fost incapabili să-i urmeze pilda, să încerce să-i urmeze calea, să-i semene. Goana după o notorietate politico-literară efemeră i-a transformat în adevărate fiare de pradă, în terminatori a tot ceea ce este moral şi valoros în jurul lor.

Nu poţi fi elită atîta timp cît te alimentezi cotidian numai cu ură împotriva a tot ceea ce-ţi imaginezi că ţi-ar sta în calea afirmării tale forţate – o notorietate construită artificial din intrigi şi mediocritate greu reprimată! Ca o măsură a strîmbei existenţe a scriitorilor moldoveni, este şi prigonirea lui Busuioc, pînă la moarte, de către Nicolae Dabija doar din pricină că spusese că mediocrul lui roman „Temă pentru acasă” este, într-adevăr, mediocru.

Re-citîndu-l pe Breban, care spune că „Elită înseamnă pe scurt creatori de valori de vîrf în domeniile majore ale suprastructurii comunităţii de limbă, teritoriu, origini etc.”, înţelegem mai bine ce-i lipseşte scriitorului moldovean spre a deveni o elită autentică, nu una artificială, acceptată convenţional. Obsedant de des invocatele „comunităţii de limbă, teritoriu, origini” cu România explică limpede eşecul lor, iar asta din vizibilul motiv că aşa ceva nu există decît la nivelul unor discursuri politizate. Aici nu avem de-a face cu tradiţii şi continuităţi profunde în ceea ce priveşte tocmai” comunitatea de limbă, teritoriu, origini” cu România!

ÎN RM avem de-a face cu tipul de scriitor-navetist-migrant între periferiile a două culturi – cea română şi cea rusă –, dar şi între două limbi cunoscute cu suficienţă – rusa şi româna. Tocmai şi această proiecţie le anulează din start orice şanse elitiste.

Afirmarea unei elite intelectuale nu este condiţionată de confortul material, de contul din bancă. Discipolii lui Noica de la Păltiniş, cei de la Şcoala de la Târgovişte nu au avut nevoie nici de bani, nici să fie editaţi cu orice preţ spre a deveni elite, ca să nu mai vorbim despre discipolii lui Nae Ionescu. Elitismul intelectualului nu trebuie să se confunde cu elitismul opulent al unei vedete de muzică uşoară, al unui fotbalist sau al unui manechin.

În elitism converg aristocraţia intelectuală şi simplitatea valorii conştiente. În RM, însă, cei care se autoidentifică fals a fi elite nu au putinţa de a fi proprietarii naturali ai acestor două valori elementare. Plecînd de la o premisă de înţelegere falsă, fiind şi tributari ai „modelelor elitare de tip nomenclaturist sovietic”, aşa-zisele elite moldoveneşti îşi pecetluiesc comportamentul social într-o atitudine gravă, plină de propria-i importanţă şi aureolată ridicol cu prea-slăviri reciproce.

Falsele elite de aici devin nocive prin aceea că, uneori, riscă să devină modele dezastruoase pentru unii tineri, pe care, din start, îi condamnă la o viitoare mediocritate. Pot acest lucru deoarece au la dispoziţie catedre universitare, spaţiu în ziar pentru debutanţii aleşii cu prudenţă, influenţe politice etc.

Chiar şi atunci cînd apar grupări insubordonate grupului de elită oficial şi de tip nomenclaturist, împotriva lor este dezlănţuită o maşinărie infernală de calomnii, dezinformări etc. Cu timpul, unii dintre rebelii insubordonaţi găştii ajung să semene „locului” sau îmbătrînesc treptat într-o luptă tacită de uzură cu vechile şi nemuritoarele „modele elitare de tip nomenclaturist sovietic”. Da, există apreciabilele grupări de la Bălţi, „Sud-Est” sau „Contrafort”, dar atîta timp cît nu vor evada valoric în universal, va exista permanent suspiciunea că pot deveni un alt Cimpoi, Dabija...