Reunirea Moldovei cu Republica Autonomă Moldovenească Nistreană înseamnă «pierderea definitivă a unirii cu România»

Conducători de state federale influente, personalităţi politice de mare prestigiu, diplomaţi de rang înalt ani în şir, în repetate rînduri recomandă conducerilor Moldovei, le îndeamnă colegial să urmeze calea federalizării, pentru a-şi continua existenţa şi a redresa situaţia economică. Făcînd sluj unor cercuri revanşarde vecine, vînzînd ţara, conducerile Moldovei fug ca dracul de tămîe de federalizare.

Pentru că de ce!?

Pentru că nu vrea patroana lor, România revanşardă, apărută abia după 1862 şi încleiată apoi la repezeală, «făcută din bucăţi» (L.Boia): Dobrogea, Transilvania, Banat, Moldova de Nord (Bucovina). Iar ceea ce este încleiat de mîntuială mai devreme ori mai tîrziu se va destrăma.

Răspunsul cel mai sincer şi dezarmant la întrebarea «De ce România se opune pe toate căile şi prin toate mijloacele federalizării Moldovei?» l-a dat Gr.Vieru. Într-un discurs la tv românească la 4.02.1994 «poetul naţional» a spus lucrurilor pe nume: «Noi nu sîntem alarmaţi că forţele imperiale (ruseşti, evident!) ne-au luat Transnistria. Ne e teamă să nu ne-o restituie, să nu ne-o dea înapoi. Pentru că RECÎŞTIGÎND TRANSNISTRIA, PIERDEM BASARABIA. MAI EXACT, AM ÎNDEPĂRTA, DACĂ NU CHIAR AM PIERDE DEFINITIV REUNIREA CU ŢARA-MAMĂ» (LA, 11.02.1994).

Unde mai pui că federalizarea Moldovei ar putea impulsiona destrămarea României «făcute din bucăţi»: Transilvania, Moldova...

Aventurieri politici de pe Dîmboviţa şi de pe Bîc şi astăzi trîmbiţează despre o închipuită «graniţă pe Nistru». Debusolaţide expansionism românesc, dînşiinu constientizează, că hotarul dintre ambele maluri nu este numai pe Nistru. Graniţele Nistreniei cuprind şi zona Varniţa - Copanca din dreapta Nistrului, cu oraşul Bender în centru - claster cu o industrie dezvoltată nu numai civilă, nod ramificat de cale fierată, cu un pod strategic auto-feroviar.

Astăzi nu există forţe în lume, nu există interes geopolitic pentru a dezlănţui un conflict armat de dragul Himerei «România Mare».

Două aripi ale nădejdii: Nistrenia şi Găgăuzia

Hunta româno-revanşardă chişinăuiană declarînd (Hotărîrea Sovietului Suprem № 149-XII din 23.06.1990) «nelegitimă proclamarea la 2.08.1940 a RSS Moldoveneşti» din 1990, dar, mai ales din 2009, a purces în mod făţiş la distrugerea forţată a temeliilor naţional-culturale, istorice de drept ale statalităţii moldoveneşti. Susţinută multilateral de structurile euroatlantice (ultima afacere - deschiderea reprezentanţei NATO la Chişinău, capitală a unui stat neutru!), de guvernele româneşti (ultima strategie românească de îmbrobodire camuflată a Republicii Moldova), în condiţiile unei nemaipomenite, criminale nepăsări de stat din partea Parlamentului şi a guvernărilor corupte de ideologia unionistă trădătoare, cu o momîie, poreclită «preşedinte», găvozdită într-o hînsă, hunta româno-revanşistă către 2017 de facto a lichidat Republica Moldova. Să spunem lucrurilor pe nume:

- grădiniţele, şcolile, universităţile, instituţiile culturale, ştiinţifice sînt în întregime românizate;

- organele securităţii, structurile apărării, ale ocrotirii ordinii publice, paza graniţei - toate acţionează conform directivelor româneşti şi sub drapel românesc (al lui Ion Antonescu);

- editurile, presa, reţelele de canalizaţie, radio, tv, pieţele, vama - toate sînt îndrumate de centrele româneşti şi gestionate de români făcuţi la repezeală;

- un urolog român pe post de viceprim-ministru patronează cultura şi ştiinţa Moldovei...;

- majoritatea reprezentanţilor plenipotenţiari ai Republicii Moldova peste hotare -  ambasadorii promovează ideologia României revanşarde;

- în majoritatea instanţelor moldovenii, bulgarii, găgăuzii, ruşii, ucrainenii sînt judecaţi de români; în Curtea constituţională judecă româneşte Ţara Moldovei cetăţeni români...

Nu numai structurile centrale, dar şi primarii raioanelor din Moldova de Ieri sînt aproape lunar la Bucureşti, unde sînt «luminaţi» în interesul «României Mari».

În atare situaţie, evidentă chiar şi pentru românii cu ochelari de cai, apare cu totul făţarnică - în manieră tradiţională românească! - declaraţia unui oarecare Corlăţean, ministru de externe pe vreo trei săptămîni: «Este cu totul greşit să se vorbească despre «românizarea Republicii Moldova» (Timpul, 12.07.2013). Cum scria publicistul românesc Ion Cristoiu, poţi să fii român, şi chiar ministru românesc, dar nu este numaidecît să fii şi idiot mincinos!

Este de mare mirare că foarte rarele şi tare sfioasele încercări de ocrotire a întregimii teritoriale a Moldovei, de apărare a demnităţii naţionale a moldovenilor, fondatori ai Moldovei, de cultivare a mîndriei de cetăţean al Moldovei ar avea, potrivit mult nepărtinitoarei şi tare rafinatei Săptămîni un «iz neplăcut de radicalism moldovenesc» (Evidenţiere S).

În împrejurările dramatice ale Moldovei capturate ideologic şi administrativ de români şi poreclite de ei «provincia Basarabia» singura cale de salvare a Moldovei şi a poporului ei multinaţional de ghearele înăbuşitoare ale caracatiţei politice româneşti este FEDERALIZAREA. Această cale salvatoare este evidentă şi recomandată de întreaga lume, în afară de revanşarzii româneşti şi de slugoii lor chişinăuieni. Se are în vedere o federalizare largă cît hotarele Republicii Moldova la 1 ianuarie 1990: CU DOUĂ REPUBLICI AUTONOME, cu un parlament bicameral, cu simboluri istorice, tradiţionale.

În realitate, este vorba de o perfecţionare, de o completare cu un conţinut concret, general acceptat, a FEDERAŢIEI EXISTENTE, pe care numai camarila alianţistă conducătoare la Chişinău şi hăţuitorii ei de pe Dîmboviţa se fac a nu o vedea.

În zadar guvernanţii proromâneşti din Chişinău şi slugoii ei din masmedia se opintesc să demonizeze organele de conducere şi populaţia din Nistrenia (Republica Moldovenească Nistreană) şi din Gagauz Eri (Republica Autonomă Moldovenească Găgăuzia - aceasta este denumirea reală, adevărată). Reamintim: Primul congres al deputaţilor din toate localităţile din raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului (2.06.1990) a recomandat ca la referendumurile locale să se pună şi «întrebarea despre perspectiva creării RASS Nistrene în componenţa RSS Moldoveneşti». De ce camarila românounionistă din Chişinău n-a binevoit să audă, să ia în consideraţie glasul şi vrerea a sute de mii de cetăţeni?! Era doar vorba de o autonomie în componenţa RSS Moldoveneşti!

În anii 1989 - 1990 populaţia întregii Găgăuzii, liderii săi au cerut dreptul la nume, dreptul la autodeterminare naţională. De ce camarila românonaţionalistă chişinăuiană le-a refuzat acest drept firesc, consfinţit de legislaţia internaţională?! Manifestînd o atitudine respectuoasă, dorinţă sinceră de a asculta cu înţelegere, de a proceda cu înţelepciune şi îngăduintă, s-ar fi putut stăpîni lavina naţionalistă dezbinătoare. Tumăniţi de himera «România Mare», unioniştii chişinăuieni nici atunci, nici astăzi nu au dat dovadă de cuget politic sănătos, de cetăţeni devotaţi Moldovei. În loc să procedeze ca nişte politicieni clarvăzători, cu mintea trează, ei, la 5.06.1990 au completat Codul Penal cu art. 203(1), ce prevede urmărirea penală a celor care nu gîndesc româneşte.

La 19.08.1990 a fost proclamată Republica Găgăuzia. Ulterior au fost legalizate principiile de administrare a noii formaţiuni. Acestea însă nu toate funcţionează armonios, ceea ce provoacă nemulţumirea găgăuzilor. Raporturile dintre Comrat şi Chişinău lasă de dorit. De ce Chişinăul nu normalizează situaţia?

Ce s-ar întîmpla dacă formaţiunea naţional-teritorială din sud s-ar numi Republica Autonomă Moldovenească Găgăuzia? Nu s-ar întîmpla nimic! S-ar reveni la normalitate. S-ar recunoaşte o situaţie demult real existentă.

Liderul Găgăuziei Mihail Formuzal în 2007 a publicat eseul Феномен Гагаузии, în care prevenea clarvăzător: «Găgăuzia, figurat vorbind, este o aripă a Moldovei suverane. A doua aripă este Nistrenia. Numai avînd aceste două aripi, Moldova, ca o pasăre, va putea cuceri noi înălţimi în dezvoltarea sa independentă. Pierzînd aceste aripi, Moldova va rămîne o veşnică fundătură provincială, împotmolită în crize sociale şi economice, populaţia căreia va degrada, înmulţînd puhoaiele de muncitori la negru, rătăciţi prin lumea întreagă».

De ce «alianţele» conducătoare unioniste din Chişinău nu se alarmează la acest diagnostic social-economic şi politic dramatic, dar, din păcate, obiectiv? Cui îi convine această situaţie ruşinoasă, umilitoare a Moldovei?

Cît o să mai răbdăm să fim îndobitociţi cu gogomănii din «istoria românilor», cu limba românească schimonosită, «ţigănită» (E.Simion), cu simboluri false, străine, băgate pe gît la ordinul guvernului de istorici şi filologi făţarnici din Academia Proprie a lui Gh.Duca?!

Cît timp va mai răbda societatea multinaţională moldovenească această batjocură, prelungirea acest proces dezastruos?

Cei de făcut?

Dacă într-adevăr dorim să restabilim integritatea teritorială a Moldovei, continuarea existenţei Statului Moldovenesc, să topim neîncrederea între fraţi, trebuie    

- să fie anulat actul politic odios - Hotărîrea Sovietului Suprem al RSS Moldova № 149-XII din 23.06.1990 cu privire la Avizul comisiei pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune...;

- să fie excluse din Declaraţia de independenţă afirmaţiile anticonstituţionale;

- să fie anulate legile, hotărîrile, regulamentele privind impunerea simbolurilor României Mari;

- să fie restabilită în sistemul de învăţămînt şi investigaţional învăţarea/studierea  Istoriei multiseculare a Moldovei...

Trebuie ca la cel mai înalt nivel de stat să ne pocăim, să cerem iertare pentru crimele de la podul Dubăsari (2.11.1990), pentru «поход на гагаузов» (octombrie, 1990), pentru atacul banditesc organizat de forţele chişinăuiene asupra oraşului Ciadîr-Lunga (25.05.1992), cînd au fost ucişi 6 cetăţeni, pentru măcelul sîngeros declanşat de guvernanţii chişinăuieni la 19 iunie 1992 la Bender...

În situaţia politică, social-economică, a relaţiilor dintre naţiuni, ce se agravează pe zi ce trece, trebuie să fie luate în consideraţie şi să fie respectate - în numele salvării Casei noastre comune Republica Moldova! - cele mai largi, îndreptăţite interese ale Republicii Autonome Moldoveneşti Găgăuzia, ale Republicii Moldoveneşti Nistrene pînă la - în caz de pericol iminent pentru existenţa Statului Moldovenesc - dislocarea unei baze militare moderne în stînga Nistrului.

Cînd este în pericol păstrarea statului, existenţa naţiunii fondatoare a Moldovei, respectarea drepturilor şi intereselor tuturor naţiunilor conlocuitoare, isteria şi schelelăitul lichidatorilor proromâni, ale păpuşarilor vecini şi nord-atlantici, nu trebuie luate în samă.

Javrele latră, caravana îşi continuă calea.

Dar, întîi de toate trebuie să începem... Să facem primii paşi. Să revenim la normalitate. Să înlesnim legăturile, contactele nemijlocite între oameni. Punctele de trecere de la Bender, dar, mai ales, din mijlocul Varniţei înjosesc pasagerii, trezesc nedumeriri... Este ridicol să vorbeşti la telefon din Hîrbovăţ (dreapta Nistrului) cu Sucleea (stînga Nistrului) prin Constelaţia Casiopeea... Să încercăm să restabilim podurile... Să plutim pe Nistru, fraţilor. Doar e omeneşte, este avantajos chiar şi pentru acei ce continuă să fie supăraţi...

Trebuie să conştientizăm: cu «istoria românilor», cu denumirea de «limbă românească», cu simbolurile revanşarde ale «României Mari» NU VOM PUTEA REUNI REPUBLICA MOLDOVA. Şi deci Statul Moldovenesc riscă să rămînă fără viitor.

...Nu s-a istovit nădejdea, că experienţa amară, ruşinoasă de 25 de ani de lîncezeală a Republicii Moldova, după o perioadă de 25 de ani de stare de mizerie şi de umilire naţională odată şi odată ne vor veni minţile în cap, ne vom da sama să nu alegem, să nu admitem la putere potlogari agramaţi şi trădători, ignoranţa politică agresivă a cărora are urmări extrem de grele pentru întreaga Moldovă, pentru fiecare din noi.

Vasile STATI, candidat în ştiinţe filologice, doctor în ştiinţe istorice, profesor la catedra de filologie moldovenească a Universităţii de Stat Nistrene