Autor: Dinu MIHAIL

Deşi trăim timpuri noi şi vremuri grele; deşi la noi totul se modifică şi nimic nu se schimbă, totuşi pe globul Moldovei se întîmplă uneori (uneori destul de des!) şi lucruri îmbucurătoare, care sporesc zestrea noastră naţională de speranţă şi optimism.

Ştiaţi, bunăoară, că din 9 iunie 2016 noi, bieto-dacii liberi dintre Prut şi Nistru, sîntem cu 2 (doi!) români în plus? Anume în această zi Nicolae Timofti a ieşit tiptil, cu paşi de pîslă din tufişurile lui prezidenţiale şi, uitîndu-se ca de obicei speriat în jur, a semnat decretul prin care lui Traian Băsescu şi soţiei sale, Maria Băsescu, le-a fost acordată cetăţenia Republicii Moldova. Vă daţi seama, fraţi moldoveni, ce transfuzie de energie etnică ni s-a făcut nouă prin acest decret providenţial, cu bătaie lungă în poligonul istoriei europene? De acum încolo, nimeni nu mai poate zice că Moldania se află singură în confruntarea crîncenă dintre Vestania şi Estania.

Recent, cancelaria preşedinţiei s-a mai îmbogăţit cu un decret ziditor de viitor luminos pentru Moldova. În semn de profundă durere cauzată de trecerea în eternitate a Reginei Ana a României, Nicolae Timofti a decretat 13 august 2016 zi de doliu naţional.

Astfel, în această zi, în toate localităţile republicii, precum şi în misiunile diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova de peste hotare vor fi coborîte în bernă drapelele de stat.

Fără doar şi poate, moartea oricărui om, de oriunde ar fi el, trebuie să ne doară. Dar ce valoare are acest decret, în situaţia în care dumneata, domnule Timofti, nu ai fost preşedinte al Republicii Moldova? Dumneata, domnule Timofti, ai fost preşedintele a trei grupări criminale din Moldova: Partidul Liberal Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PDM) şi Partidul Liberal (PLM)!

Grupări criminale care au furat, au prădat şi au trădat Moldova în cel mai josnic mod dintre toate cele posibile şi imposibile .

De ce dumneata, care ai ştiut absolut totul ce se face în sistemul bancar, nu ai decretat 30 noiembrie 2014, ziua în care s-a aflat despre Furtul miliardului, Zi de doliu naţional?

Să admitem că dumneata, prins în febra românismului băsist, ai băsit din greşală, dintr-o neatenţie uşor de înţeles. Dar ai în preajmă zeci de consultanţi şi consilieri/sfetnici de taină... Cum, şi acest aparat e “Prost ca clampa de la uşă, şui ca gardul de răchită” (M. Eminescu)? De unde se arată că Ionel Păduraru, şeful administraţiei prezidenţiale, ar trebui să-şi găsească de urgenţă o altă funcţie. Una mai liniştită, probabil, cum ar fi aceea de cioban la melci.

În iunie 1990 am avut nesperata şansă de a mă întîlni, la Copenhaga, cu principesa Margareta, fiica cea mare a regelui Mihai al României. Pe durata a cinci zile, am discutat multe şi nevrute. Am şi pozat cu alteţa sa regală. Martori îmi sînt (nefuncţionînd codul cuvînt de onoare, la români e bine să umbli peste tot cu martori, căci altfel nu eşti crezut cînd spui că laptele e alb sau că bujaverca e neagră) Valeriu Matei, Iurie Roşca şi Eugenia Duca din Chişinău, Iolanda Strănescu din Anglia, Viorel Vişan, Paul Mitriu, Aurel Ristea, Eugen Lozovan, Lucian Giurchescu şi Vladimir Weisman din Danemarca.

Am şi publicat, prin iulie-august 1990, în săptămînalul “Literatura şi Arta”, o pagină întreagă cu şi despre principesa Margareta, despre casa regală a României.

În una din zile, am întrebat-o dacă tatăl ei, regele Mihai, ar dori să urce cumva din nou pe tronul României. Mi-a răspuns precum urmează: “Poate că ar vrea să redobîndească nişte proprietăţi pierdute, însă nu cred că ţinteşte tronul României”. „De ce?” „În primul rînd, pentru că masoneria mondială nu mai tolerează monarhiile. În al doilea rînd, fiindcă nu e mare fericire să fii conducător la români”. „De ce, alteţă?” am întrebat eu cu accentele dezamăgirii în glas. „Pentru că poporul român e grav bolnav moral. Românii au un fel al lor de a fi, mai puţin întîlnit la alte popoare. Deşi sînt docili, uneori chiar prea docili, sînt greu de condus. Paradoxul constă în aceea că, fiind greu de condus, sînt uşor de manipulat”.

Atunci, în 1990, săream ca mingea în jurul principesei, îmi venea s-o i-au la palme pentru acest diagnostic pus poporului român, implicit mie. Abia mai pe urmă, prin 1993, cînd am înţeles că românii vor să facă unirea cu ajutorul puşlamalelor de la Chişinău (citeşte: cu fostele scule şi slugi credincioase ale regimului comunist), am înţeles-o perfect şi i-am dat dreptate.

Ceva mai înainte, în august 1988, am avut onoarea şi fericirea să semnez, alături de alte personalităţi marcante ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti – Bogdan Istru, Emil Loteanu, Andrei Strîmbeanu, Vasile Iovu, Ion Dediu, Nicolae Esinencu, Mihai Grecu, Serafim Saka, Mark Gabinschi, Aurelian Silvestru, Veniamin Apostol, Valentin Mîndîcanu, Vladimir Beşleagă, Alexandr Brodschii etc., etc – Scrisoarea deschisă a celor 66 (vezi: ziarul Învăţămîntul public din 17 septembrie 1988), în care pledam deschis, tranşant, negru pe alb pentru adoptarea alfabetului latin şi pentru recunoaşterea identităţii limbilor vorbite la acea oră în Moldova sovietică şi în România ceauşistă. Personalităţi, ale căror merite de pionierat nu ai vrut să le recunoşti de trei ani şi ceva, de cînd ţi s-a pus dosarul lor pe masă! De această ruşine naţională n-o să te poată scăpa nici măcar scutul antirachetă de la Deveselu, la umbra căruia ai discutat de multe ori cu Traian Băsescu.

Aşadar, în 1990 eram, domnule Timofti, regalist şi naţionalist moldo-român. Ai avut cîndva asemenea mari pete compromiţătoare în biografie? Dumneata ce erai pe acele timpuri de carieră sovietică? Atunci de cînd, mă rog, eşti monarhist şi mai român chiar şi decît Vitalia Pavlicenco sau Nicolae Dabija luaţi împreună? Ai, desigur, dreptul la opţiune şi la cuvînt. Totuşi, las-o mai moale, măcar şi din considerentul că anume la curbe şinele pocnesc.

La ora actuală, domnule Timofti, peste noi, peste electorat adică, vin alte grupări impotent-criminale: Partidul Acţiunea Socială (PAS, în frunte cu vrăbiuţa Maia Sandu) şi Partidul Popular European din Moldova (PPEM, condus de coteiuţul Yura Leancă). Spuneţi-ne de la un post TV cu acoperire naţională: Ce-i de făcut, cum să procedăm cu aceste otrepe care numai la Moldova nu se gîndesc?

Iarăşi taci ca respectivul în popuşoiul demnităţii voastre antinaţionale?

Băga-mi-aş pixul în gîtlejul geostrategicei tale tăceri prezidenţiale!