ADEVĂRATUL PLAN AL MOLDOVEI TREBUIE SĂ FIE ACORDUL CU FMI (alias SUA) ŞI RESTART-ULCU MOSCOVA

Un raport al Consiliului Europei pe anul 2003 arăta că în Moldova corupţia a afectat economia în proporţie de 60 la sută. Era grav? Cred că acum e şi mai grav! Mă miră faptul cum de mai suflăm, fiindcă cifra din raport demonstrează că demult ne aflăm în stare de infarct social.

Cam în felul acesta sabotăm noi – şi omul de rînd, şi cel de la conducere – cu(r)va asta de istorie veşnic “vitregă cu neamul nostru”: facem ce facem şi, dacă vedem că ceva nu ne iese din lene sau din lipsă de profesionalism, ne retragem la modul dacic în munţii plini de siguranţă ai Corupţiei totale. Printre altele, ştiaţi că atunci cînd se retrăgeau de la şes în munţi bieto-dacii luau cu dînşii şi fîntînile?

Uneori aş compara Moldova cu un şarpe aflat la fundul sacului mizeriei morale şi sociale. În loc să încerce într-un fel să iasă din acest prizonierat sinucigaş, şarpele nu întreprinde nimic altceva decît să se autodevore, zilnic consumînd cîte un segment din propriul său trup. Evident, de la coadă spre cap. Fiecare îmbucătură este însoţită de scufundarea în mocirlă cu cîţiva centimetri pe zi. Dacă o va ţine tot aşa, leancăind numai despre drumuri “europene” şi paşapoarte biometrice, Republica Moldova riscă să devină, folcloric vorbind, o mireasă fără corp, adică o aberaţie ce sfidează orice legi ale firii. Cum va putea îmbrăţişa Occidentul sau Orientul, sau oricare alt peţitor cu vîntu-n plete, o mireasă fără corp? Parcă este, parcă nu-i, mina n-ai pe ce să... pui.

Corupţia este o ruşine naţională şi un teribil cancer social, care a pătruns în toate instituţiile şi domeniile şi care macină, distruge, degradează politic, moral şi psihologic demnitarii de rang înalt, funcţionarii autorităţilor publice centrale şi locale; subminează încrederea cetăţenilor în puterea de stat. Totodată, ea duce la sărăcirea populaţiei, la creşterea tensiunilor şi revoltelor sociale.

Cetăţenii trebuie să ştie că pe parcursul ultimilor 25 de ani (de independenţă) Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul au adoptat vreo 90 de legi, decrete şi hotărîri avînd drept scop combaterea corupţiei. Cu toate acestea, carul sfintei corupţii moldoveneşti parcă nu mai iese din glod. Oare de ce?

Cuvine-se a recunoaşte: de atîta că (corect, aici: de aceea că), ori de cîte ori au fost formate consilii şi comisii din reprezentanţi ai ministerelor, departamentelor şi serviciilor autorizate pentru combaterea corupţiei, acestea au rămas, conştient sau inconştient, în afara oricărui control. Medicii de familie îi sfătuiesc tot mai des pe chişinăuienii arondaţi acestora: -- Oameni buni, nu cumpăraţi, în special primăvara, legume de la piaţă! – Dar de ce, doamnă medic?! – Fiindcă la noi nu există nici un control! Dacă nu există nici un control, nici un Dumnezeu, “înseamnă că totul este permis şi dacă totul este permis, înseamnă că sîntem pierduţi” (Dostoievski).

În anul 2000 lucram la Preşedinţie. Într-o bună zi vine la mine o cunoştinţă şi mă întreabă abrupt, fără preludiul obligatoriu în orice treabă serioasă: “Dom’ Dinu, dumneavoastră aveţi oameni de afaceri care au datorii către stat?” „Am cîţiva prieteni businessmani, cu sau fără datorii – nu-i caut prin buzunare, dar care e problema?” „Propun să facem un ban… colateral. Iată cum procedăm: dvs. vorbiţi în prealabil cu acel om de afaceri, echipa noastră vine la sediul firmei cu pricina, intră în banca de date a acesteia şi, dacă se constată, să zicem, o datorie de un milion de lei, noi o lichidăm imediat…” „Cum, măi omule, am îngăimat eu ca prostul în ceaţă?” „Foarte simplu: omul de afaceri ne dă nouă în labă 500 mii de lei din datoria lui de un milion şi cu asta s-a încheiat povestea – firma nu mai are nici o datorie restantă către stat, iar noi cu dvs. ne alegem cu un chicuş de 10 la sută”. Am rămas tablou „măreţ, fantastic”.

Atunci mi-am zis că noi, moldovenii, sîntem pierduţi pentru vecii vecilor. Fiindcă nu v-am spus: acea cunoştinţă a mea lucra, cu acte în regulă, la Fisc. Dacă pînă şi Fiscul (prin însăşi menirea sa fiind chemat să adune bani pentru pensia amărîtă a mamelor noastre) fură banii din buzunarul statului, atunci unde naiba o să ajungem?!

Fiind o familie mai numeroasă, în general statul este ca noi şi ca dînsul sîntem toţi, cu abateri mai mici sau mai mari de la regulă. Pînă la urmă, ţara o fac oamenii, nu ministerele sau bumakovii şi jizdanii de resort. Pînă nu vine iniţiativa ori sancţiunea de jos, de la oamenii care fierb zilnic în sosul problemelor de la locul lor de muncă, de instruire ori de trai, nimic semnificativ nu se întîmplă în societate.

De exemplu, peste tot în lume există foarte multe asociaţii profesionale care atenţionează Parlamentul asupra problemelor, cazurilor şi paracazurilor din societate, totodată propunînd şi soluţii, căi de rezolvare a acestora. Cu alte cuvinte, s-a instituţionalizat o conlucrare normală, deci eficientă, între talpa ţării şi conducerea acesteia. Aflat zilele acestea într-o vizită de documentare, Jonannes Hahn, comisarul european pentru politica de vecinătate, a declarat la Chişinău: „UE aşteaptă acum de la Republica Moldova fapte concrete: lupta împotriva corupţiei, reforme în audiovizual, investigarea furtului miliardului, colaborare cu societatea civilă”.

Atunci cînd ON G-urile sînt în declin, cînd acestea nu pompează şi nu promovează intens idei, însuşi preşedintele SUA e sincer îngrijorat şi ia măsuri urgente pentru revigorarea activităţii sociale a oamenilor de rînd întruniţi din proprie iniţiativă în diverse organizaţii, asociaţii şi comitete.

Anume aşa procedează o putere competentă, eficientă şi responsabilă. Vom ajunge, căci nu e încotro, să înţelegem şi noi un adevăr genial prin simplitatea lui: acolo unde nu e autoorganizare, nu-i nici stat, nici viaţă adevărată în societate. Aviz pentru moldovenii de aici şi din toată lumea: dacă sînteţi un grup, dacă munciţi într-un colectiv, creaţi asociaţii şi comitete, ca să vă apăraţi mai simplu, mai eficient drepturile – şi cînd sînteţi călcaţi pe bătătură scrieţi zilnic petiţii în toate instanţele posibile şi imposibile! Naţionale şi internaţionale!

Fiecare trebuie să nu se uite prin părţi sau peste gardul vecinului, ci să-şi caute conştiincios de locul său de muncă şi de trai. Fă ordine în capul tău şi va fi ordine în ograda ta. Fiind ordine în curtea ta, va fi ordine şi în satul tău. Fiind ordine în satele şi oraşele noastre, va fi rînduială şi în ţara ta, Moldova. Cu mînă străină nu te poţi scărpina în fund tot timpul! De exemplu, în anul curent UE a exportat în Moldova 1500 tone de mere, ţara noastră expediind în Apus doar 55 tone de mere. În aceeaşi vreme, cu toate embargourile reale şi imaginare invocate de funcţionarii noştri impotenţi, în Rusia au ajuns 53 mii tone de mere moldoveneşti. Bine, domnilor cu boaşe de inox, voi vă rezolvaţi aici, între Prut şi Nistru, problemele voastre geostrategice, vă faceţi mendrele, dar cu ce ne alegem noi din asta, căci Moldova sărăceşte, degradează economic şi moral pe zi ce trece?

Dacă nu înţelegem acest lucru, înseamnă că încă nu sîntem stat. Abia atunci cînd ne vom autoorganiza vom putea vorbi de stat. Cînd în toate nu vom porni de la idei de doi bani de felul “mare patriot”, „om de bună credinţă”, „patriarh al limbii române”, „arhitect al neamului”, „erou naţional”, „bun român”, „bun găgăuz”, ci de la drepturile individului şi de la responsabilizarea acestuia. A fi bun patriot al Moldovei înseamnă a fi meseriaş pilduitor la locul tău de muncă, unde trebuie să te manifeşti cu maximum de randament şi competenţă. În caz contrar, riscăm ca peste 10-15 ani să ne opereze, pe mese de spital, măcelarii. Aşa spun cu îngrijorare, deja, mulţi profesori de la Academia de Medină şi Farmacie, unde încă se mai face carte. Dar ce se face în celelalte instituţii de învăţămînt superior, care au fost transformate în veritabile fabrici de bani?

Cetăţeanul, omul de merit contează într-o democraţie, ci nu politicantropul sau grupa sangvină. Împărţirea oamenilor unui stat în ţarcuri etnice şi lingvistice se cheamă, scurt ca un penalty, diversiune. Diversiune sangvinară, care, odată declanşată, necazuri mari aduce în societate. Să sperăm că noi nu vom suferi niciodată de maidanită chievleană.

Dinu MIHAIL