Încercările SUA de a institui ordinea monopolară sub conducerea americană, precum şi totul ce presupune acest proiect, provoacă proteste, mai ales în lagărul foştilor oponenţi socialişti – China şi Rusia.

Analizînd situaţia politică actuală, nu poţi ajunge la altă concluzie, decît că dezvoltarea umană a mers într-o direcţie periculoasă. S-ar părea că pe liderii mondiali nu-i interesează barbarismul care poate invada Europa în urma unui război atomic.

E timpul să recunoaştem: noi trăim nu în epoca unui nou război rece, ci în pragul celui de-al treilea război mondial. Ironia sorţii este că acest pericol a apărut la 100 de ani de la Primul război mondial. Iar aplicaţiile militare NATO la frontierele Rusiei amintesc foarte mult de acţiunile Germaniei acum 75 de ani, cînd nemţii au încercat să cucerească Uniunea Sovietică.

Războiul rece este o continuare a conflictului din cel de-al doilea război mondial, în care rolurile cele mai importante le-au jucat URSS şi SUA. Confruntarea de astăzi nu are substrat ideologic sau de sistem, ci este una pronunţat geopolitică.

Proiectul SUA de a crea lumea monopolară sub propria conducere eşuează. Washingtonul consideră că vinovate sînt Rusia, China, Koreea de Nord şi Iranul. În timpul războiului rece existau legături între Moscova şi Washington, care garantau comunicarea. Astăzi problema comunicării a trecut, din păcate, pe planul doi.

Neoconservatismul american şi rusofobia occidentală, în acelaşi rînd cu dezvoltarea armamentului tactic nuclear – toate acestea măresc riscurile confruntării. În plus, Rusia şi-a reîntors statutul de supraputere, astfel parteneriatul Moscovei cu Běijīng-ul pune în pericol hegemonia americană.

Dacă conflictul din Ucraina va conduce la război între NATO şi Rusia, cu aplicarea armelor nucleare tactice, trebuie de ţinut minte că şi Rusia dispune de potenţial militar, capabil să ajungă teritoriul SUA.

Ţinînd cont de seriozitatea situaţiei, de faptul că Europa a declanşat un război comercial cu Rusia, iar NATO provoacă conflict militar, este nevoie de dezbateri publice largi, pentru a stopa politica provocatoare a Occidentului. Încă înainte de primul război mondial, politicianul francez Georges Clemenceau a atenţionat că este foarte periculos să laşi deciziile politice pe mîinile militarilor.

După Arbejderen, Danemarca