Deja nu mai putem vorbi despre „imaturitate politică”

Două elemente, semnificative pentru mine, m-au determinat să scriu rîndurile ce urmează. Primul o vizează pe Maia Sandu, preşedintele PAS. Aceasta, în emisiunea „Puterea a patra” de la N4Tv, printre altele, a afirmat că, după ce „a contribuit” la salvarea ţării de sub dictatura lui Plahotniuc, următorul ei „obiectiv politic” este acela de „a salva ţara de sub conducerea lui Dodon”. Al doilea element îl priveşte pe Andrei Năstase, liderul PPDA, care, erijîndu-se tot într-un „salvator al neamului”, ne-a anunţat că a formulat „ un denunț penal în care cere Procurorului General urmărirea penală a Președintelui Dodon sub aspectul săvîrșirii infracțiunilor de corupție și îmbogățire ilicită”, solicitîndu-le aderenţilor lui semnături colective începînd cu ora 10,00 a zilei de 17 Ianuarie.

Avînd o experienţă relativ bogată prin bîrlogurile politicienilor de orice calibru, nu mă mai miră nimic, mai cu seamă atunci cînd e vorba despre politicieni auto-inventaţi de la Chişinău. În cazul celor doi, Năstase şi Sandu, oricine poate constata aroganţa cu care amîndoi îşi arogă rolul de lideri naţionali „providenţiali desemnaţi să salveze ţara de cineva rău”. Ei tot timpul au salvat şi salvează ţara de o nenorocire şi au permanent în program „noi salvări naţionale”. Fiecare în felul lui, fireşte, dar în acelaşi lighean.

„Extracţia lor politică originară” e deja cunoscută. Afirmarea lor a fost desăvîrşită în stradă şi a culminat prin ajungerea partidelor pe care le conduc în Parlament. Partidele, nu şi ei, care au rămas afară din cauza lipsei de viziuni politice elementare. La ora actuală, Năstase şi Sandu sînt „şefi interimari ai proiectului stradal” care i-a conceput şi în care au rămas încremeniţi. Meseria asta nu există. Am inventat-o eu. Din clipa în care Maia Sandu a renunţat efectiv la Puterea care i-a fost pusă pe tavă de către socialişti, a fost clar pentru toată lumea că „timpul lor politic de unică folosinţă” a trecut. Atît au putut! Locul lor predestinat şi „de competenţă” este strada, cu protestele de rigoare.

Cînd li s-a pus Guvernul la dispoziţie, s-au pomenit în situaţia unui cioban teleportat la o recepţie în Palatul Reginei Marii Britanii. Oricîte aspiraţii prezidenţiale ar avea, oricît de mare i-ar fi dorinţa de a deveni o Mamă a Naţiunii, Maia Sandu are vocaţie de subaltern. A dovedit-o prin înscenarea la care a recurs spre a pleca de la guvernare. Avînd „vocaţia străzii”, care presupune doar „jos!”, nu şi responsabilităţi asumate, sugerînd că ar fi avut o contribuţie decisivă la alungarea lui Plahotniuc, crede că se reinventează electoral cînd spune, culmea!, că vrea, iarăşi, să salveze ţara, de astă-dată de Dodon. Păi dacă n-a avut puterea să-şi ducă pînă la capăt o guvernare de care nimeni nu se atingea, dacă, prin absurd, ar ajunge Preşedinte de ţară, ar rezista în această funcţie tot cinci luni? Greu de crezut! Cine o mai votează? Mai sînt naivi!

Aaaa! Aaaa! Andrei Năstase! După ce Maia Sandu „l-a trimis în şomaj”, şi el a continuat să se manifeste aşa cum ştie mai bine – stradal! Ca şi Sandu, nici el nu a realizat că a fost cu adevărat la guvernare, nereuşind să se debaraseze de „instinctul protestatar şi fără responsabilităţi majore ale străzii”. Bineînţeles că şi el crede că a avut o contribuţie majoră în scăparea ţării de dictatura oligarhică a lui Plahotniuc.

Orice om informat ştie că Plahotniuc a fost debarcat de către Dodon. Tocmai acest lucru nu i-l iartă complicii lui din România. Acesta este şi motivul pentru care toate tunurile „unioniste” şi al ACUM-iştilor sînt îndreptate spre Dodon, în perspectiva alegerilor prezidenţiale!

Din clipa în care Dodon a provocat fuga lui Plahotniuc şi, împreună cu PSRM, a încredinţat guvernarea ţării celor de la ACUM, Năstase şi Sandu au rămas „fără „obiectul muncii politice”. Aflaţi la guvernare, nu mai ştiau împotriva cui să strige „jos!”, dar au continuat s-o facă fără să indice pe cineva anume. După ce Sandu „şi-a tăvălit Guvernul”, tunurile ambilor s-au îndreptat spre Dodon! Atît ştiu să facă: să strige „jos!”, fără să aibă nici cea mai măruntă viziune politică! În cazul lor, după ce au deja ani buni de cînd au ieşit în viaţa publică, nu mai putem vorbi de imaturitate politică, ci de realitatea că nu au ce căuta în politică, că nu-s făcuţi pentru aşa ceva. Realitatea străzii e una, realitatea aflării la guvernare e alta.

Cînd ajungi la guvernare, îţi schimbi definitiv straiele asudate cu care ai protestat în stradă, te îmbraci adecvat şi îţi reasumi un comportament, un limbaj şi o ţinută chiar diplomatică, cu condiţia ca aceste atribuţii să le fi avut de dinainte, dar la care ai renunţat din cauza „necesităţii protestului stradal” pentru a ajunge la Putere!

Din lipsă de imaginaţie, din neputinţa conturării unor proiecte politice majore pentru ţară, visînd, fiecare în felul lui, Năstase şi Sandu, în modul cel mai primitiv cu putinţă, pentru că doar asta pot, vor să-i convingă pe susţinătorii lor că Republica Moldova este „o ţară a protestelor stradale”, în care, la bunul lor plac, îl pot transforma pe Dodon, din unicul vînător al lui Plahotniuc, în chiar Plahotniuc. Ca să aibă ei împotriva cui protesta! Fără ruşine, fără autocontrol! C-aşa-i la infantilii politicieni! Dragi ACUM-işti, deja desfăcuţi în două, nu vă mai plîngeţi, nu mai deplîngeţi divizarea societăţii, că e din cauza discursului vostru otrăvit, oferiţi ceva ţării dacă iubiţi cu adevărat această bucăţică de pămînt.

Mihai CONŢIU