Genghis Han, acel ”Napoleon al stepelor” cum a fost supranumit, este una din marile figuri ale istoriei mondiale, creatorul unui imens imperiu nomad care se întindea din Coreea pînă în Polonia. Operaţiunile militare ale mongolilor sînt uluitoare. Aceiaşi cuceritori care, în 1242, îl forţau pe regele Ungariei să fugă pe mare, patruzeci de ani mai tîrziu supuneau insula Java în Indonezia. Europa de Est şi Asia au ajuns să facă parte din acelaşi conglomerat politic timp de un secol şi jumătate.

Lumea întreagă era îngrozită de rapiditatea şi brutalitatea cuceririlor mongole care erau întotdeauna însoţite de genocide pe scară largă. Mongolii au creat o adevărată psihoză în ţările Europei şi au trecut mulţi ani pentru ca oamenii să nu mai tremure la amintirea călăreţilor din est care au însîngerat continentul.

Istoria Secretă a Mongolilor este o cronică imperială ce tratează perioada lui Genghis Khan şi a succesorilor săi. Scrisă în jurul anului 1240, Istoria secretă a Mongolilor este singura sursă internă despre mongolii medievali. Singura copie a Istoriei secrete ce a supravieţuit datează din secolul XIV şi conţine textul mongol transcris fonetic în caractere chineze şi o traducere în chineză. Primul european care a descoperit această copie şi a tradus-o parţial a fost arhimandritul rus Palladij, membru al Misiunii Ortodoxe Ruse în China.

Tinereţea lui Genghis-Han

”Pe cînd Temujin avea 9 ani, Yesugai ba’atur [tatăl] l-a luat cu el într-o călătorie cu scopul de a cere unchilor săi… o mireasă pentru el dintre neamurile mamei sale, tribul Torgut. Pe cînd călăreau ei au întîlnit, într-un loc între două dealuri un membru al tribului din Unggirat.

El a spus: “Cumnate Yesugai, pe cine ai venit să vezi?” Yesugai ba’atur a răspuns: “Am venit spre a-i vedea pe unchii fiilor mei, pentru a le cere o mireasă pentru el.” Celălalt bărbat a spus: «Fiul tău este un băiat cu foc în privire şi strălucire pe faţă. Cumnate Yesugai, am avut un vis azi-noapte: un vultur alb a venit zburînd spre mine cu două corpuri cereşti, soarele şi luna, în gheare, şi a venit să se odihnească pe mîna mea. Am vorbit cu poporul meu despre acest vis şi el a spus: soarele şi luna au fost întotdeauna acolo spre a fi văzute. Dar acum acest vultur le-a adus în ghearele lui şi a venit să se odihnească pe mîna mea. Cel alb a coborît. Ce semn minunat mi-a adus! Cu siguranţă, cumnate Yesugai, acest vis al meu a vestit apropierea ta împreună cu fiul tău. Am avut un vis bun.»”

Juvaini, Istoria Cuceritorului Lumii

”În acest timp [după victoria asupra lui Ong Han] a apărut un om despre care am auzit de la Mongoli demni de crezare că, în timpul gerurilor mari din acele regiuni, obişnuia să meargă dezbrăcat prin deşert şi munţişi apoi cînd se întorcea spunea:

“Dumnezeu mi-a vorbit şi a spus: Am dat întreaga faţă a pămîntului lui Temujin şi copiilor săi şi i-am dat numele de Genghis Han. […]”.

Ei îl numeau pe acel om Teb-Tengri [Preaslăvitul] şi orice spunea Genghis Han obişnuia să urmeze întru totul.”

Genghis-Han devine Han. Istoria secretă a Mongolilor

”Altan, Khuchar şi Sacha beki au ţinut un consiliu împreună şi după aceea i-au spus lui Temujin: “Vrem să vă facem Han. Dacă vei deveni Han, noi vom călări în frunte împotriva duşmanului şi fără întîrziere vom aduce pentru tine cele mai frumoase şi nobile fete şi femei precum şi iurta lor palat. […] Cînd vei vîna viclenele animalele sălbatice, noi vom fi primii care le vom împinge către tine din cerc. Noi vom conduce corpurile animalelor sălbatice din stepă, toate, aproape de tine. Noi vom împinge vînatul de munte de la spate, cu totul, aproape de tine. Dacă într-o zi de luptă nu te vom urma porunca ta, să ne iei posesiunile, soţiile şi femeile şi să arunci capetele noastre negre la pămînt! Dacă în timp de pace noi vom fi alături de tine, ia-ne de lîngă oamenii şi femeile şi copii noştri şi expulzează-ne într-un ţinut neguvernat.” Cu asemenea jurăminte ei l-au ridicat pe Temujin să fie Han cu titlul Genghis Han.

Organizarea armatei

Johann dePlano Carpini: ”Despre aceasta putem spune următoarele: Genghis Khan a stabilit ca trebuie sa fie un om însărcinat cu comanda a fiecare 10 ostaşi; la comanda a fiecare 10 astfel de unităţi trebuie să fie un comandant a 100 [de ostaşi], la comanda a 10 astfel de unităţi trebuie să fie un comandant a 1000 [de ostaşi] şi, în final, la comanda a 10 astfel de unităţi trebuie să fie un mare comandant … In capul întregii armate se află doi sau trei duci, dar, din nou, doar unul dintre ei are comanda supremă.

In caz de război, daca unul, doi sau trei oameni din aceste unităţi de 10 fug, ei sînt toţi pedepsiţi cu moartea…Pe scurt, cu excepţia unei retrageri generale, toţi cei care fug sînt pedepsiţi cu moartea. Dacă, pe de alta parte, unul, doi sau trei se arunca curajos în bătălie şi restul din 10 nu îi urmează, aceştia plătesc cu viaţa şi dacă unul sau mai mulţi din aceştia 10 sînt luaţi prizonieri şi nu sînt eliberaţi de camarazii lor, de asemenea aceştia vor plăti cu viaţa.”

Campaniile militare ale lui Genghis-Han

Istoria secretă a Mongolilor: ”Atunci s-a intamplat [1218] ca trimisii lui Genghis-Han, o suta de oameni condusi de Ukhuna, sa fie retinuti si ucisi de poporul musulman. Afland acestea Genghis-Han a spus: ‘Cum as putea ingadui poporului musulman sa rupa lantul meu aurit!’ Si s-a decis sa mearga la razboi impotriva poporului musulman pentru represalii si pentru a razbuna moartea lui Ukhuna si a ambasadei sale de o suta de oameni.”

Juvaini: ”Genghis Khan a înaintat pe drumul spre Zarnuq, iar dimineaţa, atunci cînd regele astrelor a răsărit la orizont, a apărut pe neaşteptate în faţa oraşului. Atunci cînd locuitorii oraşului, fără să cunoască planurile înşelătoare ale Destinului, au văzut împrejurimile ticsite cu cavaleri într-atît încît cerul se înnegrise de la praful ridicat de aceştia de parcă era noapte, s-au înspăimîntat. Ei s-au refugiat între ziduri şi au închis porţile gîndindu-se: „Acesta este probabil un singur corp dintr-o uriaşă armată şi un singur val dintr-o mare furioasă.”

Ei ar fi vrut să se lupte, ieşind în întîmpinarea nenorocirii, dar au fost ajutaţi de pronia dumnezeiască şi au rămas pe loc. În acel moment, Împăratul Lumii a trimis o solie, aşa cum făcea întotdeauna, condusă de Danishmend Hajib, pentru a-i anunţa de venirea armatelor sale şi pentru a-i sfătui să nu stea în calea unui asemenea cumplit potop. […] „Eu sînt Danishmend Hajib, un musulman şi fiul unui musulman. Căutînd să-l mulţumesc pe Allah am venit în solie la voi din porunca neîndurătorului Genghis Khan, pentru a vă scăpa de la distrugere şi masacru. Cel care a venit cu multe mii de războinici este însuşi Genghis Khan. Lupta a ajuns pînă aici. Dacă îndrăzniţi să vă opuneţi în vreun fel, într-o singură oră cetatea va fi făcută una cu pămîntul iar cîmpia va deveni o mare de sînge. Dacă însă ascultaţi cu chibzuinţă şi înţelepciune acest sfat şi îndemn şi vă supuneţi poruncilor sale, atunci vieţile şi bunurile voastre nu vor fi atinse. […]

Iar de acolo Genghis Khan a plecat la Bukhara, şi la începutul lunii Muharram în 617 [martie 1220] a ridicat tabăra în faţa porţilor cetăţii. Iar ostaşii săi erau mai numeroşi decît furnicile sau lăcustele […] Atunci cînd rebelii din oraş şi din cetate au fost înfrînţi, iar zidurile şi întăriturile au fost dărîmate, toţi locuitorii oraşului, bărbaţi şi femei, urîţi şi frumoşi, au fost aduşi pe cîmpul din faţa moscheii. Genghis Khan le-a cruţat vieţile, iar pe bărbaţii tineri şi în putere pe care i-a considerat buni de luptă i-a luat pentru a ataca Samarkand-ul şi Dabusiya. Genghis Khan a plecat apoi spre Samarkand iar oamenii din Bukhara, datorită distrugerii, se împuţinaseră precum constelaţia Ursului şi au plecat în sate, iar locul pe care fusese oraşul a devenit o cîmpie. Un bărbat a scăpat din Bukhara după ce aceasta a fost cucerită şi a venit în Khurasan. El a fost întrebat despre oraş şi a răspuns: „Au venit, au istovit, au ars, au ucis, au jefuit şi au plecat.”

Ideologia imperială mongolă

Ricoldo da Montecroce: ”Tătarii pretind că ei sînt adevăraţii stăpîni ai pămîntului. Dumnezeu ar fi creat pămîntul numai de dragul lor, pentru ca ei să-l guverneze şi să se bucure de el. Potrivit mongolilor chiar şi păsările din cer spun că ei sînt stăpînii lumii şi că întregul pămînt le plăteşte tribut. Ei susţin chiar că şi păsările din cer şi animalele sălbatice din deşert mănîncă şi beau doar prin graţia împăratului lor.

Odată, cînd un franc a venit la unul dintre marii împăraţi şi a fost întrebat: “Ce cadouri ai adus pentru mine?” El a răspuns: “Nu am adus nici un cadou deoarece nu-ţi cunoaştem puterea.” Prinţul a întrebat: “Nu ţi-au spus păsările din cer despre ea atunci cînd ai intrat în ţara mea?” La acestea el a răspuns: “Se poate să-mi fi spus ele ceva, dar eu nu le-am înţeles limba.” La acestea, prinţul a fost mulţumit şi l-a cruţat.

 Răspunsul Marelui Han Goyuk către papa Inocenţiu al IV-lea

”Aceasta e o poruncă trimisă marelui Papă, fie ca el să o afle şi să o înţeleagă. […] Dacă îţi îndeplineşti cuvintele atunci vino, tu, marele Papă şi regii, toţi în persoană, să depui omagiu în faţa noastră. […] Ai spus că are fi un avantaj pentru mine dacă aş accepta botezul. […] Această chemare a voastră, nu o înţeleg. Mai mult, ai trimis următorul mesaj: “Aţi cucerit toate pămînturile Ungurilor şi ale altor creştini.” […] Nici acest mesaj al vostru nu l-am înţeles. Chinggiz Khan şi Marele Han [Ogadai] au îndeplinit amîndoi porunca lui Dumnezeu. […] Cum ar putea cineva, fără poruncă de la Dumnezeu, şi doar prin propria putere, să ucidă şi să jefuiască. […]

Prin puterea lui Dumnezeu toate Imperiile de la Răsărit la Apus ne-au fost dăruite şi noi le deţinem. Cum ar putea cineva să îndeplinească ceva fără porunca lui Dumnezeu? Aşadar, acum, trebuie să spui cu inima deschisă: Mă voi supune şi vă vom pune puterile noastre la dispoziţie. Tu personal, ca un cap al tuturor Regilor, vei veni şi vei depune omagiu şi mă vei sluji. Atunci, noi vom accepta supunerea voastră. Dacă, totuşi, nu vei accepta porunca lui Dumnezeu şi vei acţiona împotriva poruncii noastre, noi vom şti atunci că eşti duşmanul nostru.”

Administrarea Imperiului

 Marea Yasa – Gregorius Bar Hebraeus, Chronicon Syriacum: ”Deoarece Mongolii nu au o scriere a lor, Genghis Han a pus ca un copil tătar să fie instruit în scrierea Uigură [un trib turc din Asia Centrală]. […] El a consemnat următoarele legi pe care le-a proclamat:

Dacă este necesar să se scrie rebelilor sau să fie trimişi mesageri la ei, aceştia să nu fie intimidaţi de etalarea excesivă a încrederii noastre sau de mărimea armatei noastre, ci trebuie doar să li se spună: dacă vă veţi supune, veţi găsi pace şi înţelegere. Dacă însă continuaţi să rezistaţi – atucni noi ce putem face? Numai Dumnezeu ştie ce se va alege din voi. Prin aceasta Mongolii îţi arată încrederea sprijinită pe Dumnezeu; prin aceasta ei au fost şi vor fi întotdeauna învingători.

Cel pur, cel inocent, cel drept, cel învăţat şi cel înţelept din rîndul poporului trebuie să fie respectaţi şi onoraţi. Cel rău şi cel nedrept trebuie dispreţuit. Deoarece Mongolii au remarcat printre Creştini sinceritatea şi caritatea ei i-au ţinut pe Creştini, la începutul guvernării lor, la mare preţ. Dar, ulterior, afecţiunea lor s-a transformat în ură; ei nu mai puteau aproba purtarea creştinilor cînd mulţi dintre ei au trecut la credinţa musulmană.

Conducătorii şi membrii clasei conducătoare nu trebuie să aibă nume grandioase, aşa cum este obiceiul cu alte popoare, în special cu Musulmanii. Cel care ocupă tronul merită doar un titlu: Han sau Qa’an. Fratele său şi celelalte rude vor fi purta simplu propriile nume.

Atunci cînd nu este război, va fi vînătoare; cel tînăr va fi învăţat să ucidă animale sălbatice, astfel încît să fie obişnuit cu lupta, şi să capete putere şi rezistenţă. Soldaţii nu vor fi mai mici de 20 de ani. Ei vor fi organizaţi în grupuri de 10, 100, 1000 şi 10000 de bărbaţi. Fiecare trib mongol trebuie să contribuie la întreţinerea Hanului din surplusurile anuale şi de aceea îi vor da acestuia cai, lapte, lînă, berbeci. Nimeni nu va părăsi unitatea de 1000, de 100 sau de 10 în care este înscris. În caz contrar el şi conducătorul acelei unităţi care l-a acceptat, vor fi executaţi. La fiecare 2 mile va fi o staţie de poştă cu cai pentru mesagerii în tranzit.

Hanul nu trebuie să ia nimic din bunurile unui om care moare fără moştenitori. Bunurile acestui om trebuie să treacă asupra persoanei care l-a îngrijit.

Pentru a rămîne concişi, celelalte legi ale Mongolilor nu vor fi menţionate aici.”

Andreea LUPŞOR