Cu cît mai des oamenii inteligenţi socializează cu prietenii lor, cu atît mai nemulţumiţi de viaţă devin, este concluzia unui nou studiu. La această concluzie au ajuns doi psihologi, care au pus în discuţie viziunea modernă conform căreia un amplu contact social ne face mai fericiţi.

Satoshi Kanazawa, de la Şcoala Londoneză de Economie, împreună cu Norman Li, de la Universitate de Management din Singapore, au propus ideea conform căreia abilităţile sociale de bază, dezvoltate în trecutul nostru antic, influenţează şi astăzi fericirea oamenilor. Ei consideră că "teoria savanei" stă la rădăcina fericirii moderne. Potrivit acestei teorii, factorii care le creau senzaţia de satisfacţie primilor oameni funcţionează încă şi la oamenii moderni. În studiu au fost cercetaţi adulţi cu vîrste cuprinse între 18 şi 28 de ani, iar psihologii au aplicat teoria lor pentru a explica rezultatele nivelurilor de satisfacţie a propriilor vieţi.

Cei doi psihologi s-au axat doar pe doi factori care, conform părerii lor, fac diferenţele de bază între viaţa modernă şi modul în care strămoşii noştri au trăit, şi anume: densitatea populaţiei şi cît de des individul interacţionează cu prietenii lui. Ei au observat că oamenii care trăiesc în zone mai dens populate au raportat niveluri mai mici de satisfacţie. Socializarea mai frecventă cu prietenii a fost mai mult asociată pozitiv cu nivelurile de satisfacţie a vieţii. Aceşti doi factori interacţionează, însă, puternic cu inteligenţa.

Autorii studiului au explicat că "în rîndurile celor extrem de inteligenţi" interacţiunea socială mai frecventă are ca urmare o satisfacţie mai redusă. Totodată, fericirea auto-raportată este mai mare în oraşele mici decît în ​​oraşele mari. Observaţia a fost numită de cercetători "variaţia fericirii urban-rurale". Potrivit abordării lui Kanazawa şi Li, creierul strămoşilor noştri, care au fost vînători şi culegători, s-a adaptat perfect la viaţa din savana africană, unde oamenii trăiau în grupuri a cîte aproximativ 150 de persoane.

Interacţiunea socială ar fi fost crucială pentru supravieţuire, în ceea ce priveşte cooperarea şi găsirea unui partener de viaţă, dar în acelaşi timp şi spaţiul era la fel de important. Cercetătorii consideră că indivizii mai inteligenţi se pot adapta mai uşor la provocările vieţii moderne şi pot mai uşor să părăsească rădăcinile sociale ancestrale. Pentru cei mai inteligenţi, ar putea apărea un risc între aspiraţiile spre obiective mai mari şi cele legate de trecutul nostru evolutiv.

Sursa: Mail Online