Constantin Codreanu sau isteria unionistă linguşitoare ca formă de manifestare a românismului

Autor: Mihai CONŢIU

Ştiu că subiectul pe care vreau să-l încalec şi să-l păruiesc în rîndurile ce urmează va „înfuria patriotic” pe mulţi, mai ales pe cel la care mă voi referi, iar asta din simplul motiv că am dreptate.

Extrem de rari sînt „românii basarabeni” sau „unioniştii moldoveni” (ziceţi-le cum vreţi!) care nu se înscriu în tiparele clasice ale personajelor caraghioase şi penibile din scrierile marelui I. L. Caragiale. Fiind personaje literare vii şi extrem de active, inşii cu pricină nu-s capabili să înţeleagă cît de caricaturali sînt, motiv pentru care devin şi agresivi atunci cînd încerci să le expui adevărata realitate. Ei sînt rrromâni şi punctum! Patriotismul lor de-a dreptul isteric faţă de România trezeşte suspiciuni severe şi chiar îngrijorare, iar asta pentru că, citîndu-l pe filosoful român Andrei Pleşu, este vorba despre un „patriotism ca misiune de camuflaj”.

Indiferent de vîrsta lor, aproape toţi „românii basarabeni unionişti” seamănă cu nişte copii orfani, care vor să fie înfiaţi cu orice preţ de nişte părinţi pe care oricum nu-i iubesc, nu-i înţeleg şi nu le seamănă, dar vor să fie adoptaţi deoarece bănuiesc că sînt bogaţi şi vor să scape de grija zilei de mîine, chiar urîndu-i.

Ca să fie crezuţi că sînt români şi patrioţi autentici, „românii basarabeni unionişti” recurg la cele mai nesăbuite, nebuneşti atitudini, care, de altfel, sînt de-a dreptul comice pentru românul normal, de rînd. În îngustul şi, în acelaşi timp, generosul spaţiu al Republicii Moldova, „românii basarabeni unionişti” acţionează ca la ei acasă, adică în Republica Moldova, iar aici mă refer la imaginea României proiectată de ei, potrivit căreia asupra ei să nu atenteze nimeni cu absolut nici o critică, oricît de nevinovată ar fi ea. Sigur că din interese strict meschine, pentru că totul se face contra cost aici, „românii basarabeni unionişti” vorbesc despre România ca despre o icoană, „o ţară actuală” de vis, despre care românii, fireşte, nu au habar din cauza chinurilor pe care le îndură! Doamne fereşte să critici ceva oricît de neînsemnat din România, căci eşti pus la stîlpul infamiei, eşti huiduit şi chiar lovit pe stradă de ei!

Pentru astfel de inşi, un mare gînditor şi filosof ca Petre Ţuţea ar fi meritat să fie condamnat la moarte sau să i se fi retras cetăţenia română pentru că a avut „nesimţirea” să spună: "Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”. Tot aşa şi Caragiale! „M-am exilat şi atîta tot. Aerul aici îmi prieşte, sînt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sînt virtuţi, iar munca şi talentul vieţii demne de compătimit", mărturiseşte, lezat, Caragiale, în autoexilul său de la Berlin. La fel şi Emil Cioran, contemporani lucizi ca Andrei Pleşu şi multitudinea de analişti şi jurnalişti români ancoraţi în realităţile existente, care trăiesc din scrisul lor, nu din lozinci politice sau electorale unioniste.

Deputatul Codreanu, un stahanovist unionist

Printre moldovenii care s-au tot pripăşit în Parlamentul României, acum, pe lîngă compromisul fost şef comsomolist Ion Hadîrcă, s-a mai aciuat şi un anume „român basarabean unionist” Constantin Codreanu. El s-a cuibărit acolo sub umbrela clanului politic patronat de „unionistul” ex-preşedinte român Traian Băsescu. Din cîte constat, se vede că Statul român îi oferă acestuia o leafă babană, cu îndemnizaţiile de rigoare, în schimbul „misiunii speciale profesionale” de a pleda şi pentru unirea Republicii Moldova cu România. Sigur că acest „nobil scop” este „ornamentat” cu tot soiul de „lupte” ale lui pentru drepturile românilor de pretutindeni. Suplimentar, „Codreanul lor” este şi cu urechile ciulite asupra „inamicilor României”, mai dihai decît cei din SRI sau SIE. Ca să vedeţi pentru ce fel de „îndatoriri parlamentare” inutile îi plăteşte Statul român pe unii care trăiesc în realităţile anului 1848!

Rrromânismul găunos al acestora este trădat şi de faptul că el, Codreanu, şi colegul lui de partid Eugen Tomac (ucraineano-român) au drept prioritate „românii” din Republica Moldova, cînd, de fapt, aceasta ar trebui să fie ultima lor preocupare, iar în alte detalii nu intru pentru că am mai făcut-o. Dacă ar fi fost viteji cu adevărat şi preocupaţi de soarta românilor de pretutindeni, aceşti deputaţi de rînd, ca să intre în conştiinţa publică, ar fi trebuit să-şi asume sacrificiul întregii vieţi şi al propriilor bani, nu doar a salariului şi îndemnizaţiilor de deputaţi, măcar în numele românilor din Ucraina, Serbia şi Ungaria. Doar atît!

Nici vorbă de aşa ceva! Un exemplu de infantilism politic ni-l oferă deputatul Codreanu atunci cînd „a avut o idee” pe care vrea ca s-o propună ca amendament la Legea Cetățeniei României. Prin această „idee”, acest „salariat privilegiat” al Parlamentului României „vrea să apere onoarea României” în faţa celor care fac declaraţii insultătoare la adresa acestei ţări, subiecţii vizaţi de el fiind unii membri ai PSRM care ar avea cetăţenie română. „Domnilor, o „idee” genial de imbecilă”, am putea zice!

Din cîte citesc, această „idee genial de stupidă” a fost emisă de Codreanu la emisiunea „Punctul pe AZi” de la TVR Moldova. Aşadar, în opinia sa, o declarație insultătoare la adresa României ar putea fi o premisă pentru retragerea cetățeniei acestui Stat. Habar nu am cît românism sau patriotism i-or fi inoculat părinţii şi facultatea de la Bălţi acestui moldovean Codreanu, dar „ideea” lui ne cam bagă în ceaţă! Cînd spune că „declaraţiile insultătoare la adresa României” trebuie să fie motiv legal de retragere a cetăţeniei române, atunci avem dreptul să-l somăm să facă un dosar întreg prin care să definească exact ce înseamnă şi ce poate fi interpretat drept „declaraţii insultătoare la adresa României”. Codreanu, deşi nu-i român nativ, dar pentru că are o astfel de „idee”, trebuie să ne explice:

Ce dicţionar de termeni şi formulări a întocmit în baza cărora pot fi încadrate „declaraţiile insultătoare la adresa României”? Care sînt punctele sensibile şi abuzive în care „declaraţiile insultătoare” la adresa instituţiilor Statului român nu pot fi confundate cu „declaraţii insultătoare la adresa României”? În „ideea” sa, a ţinut cont că trebuie să fie înfiinţate comisii de monitorizare a tuturor românilor de pe toate continentele pentru a amenda toate „declaraţiile insultătoare” la adresa instituţiilor Statului român? În acest context, trebuie să facem diferenţierile de rigoare dintre „declaraţiile insultătoare” făcute de către cei care deţin cetăţenia română în RM, care pot părea nişte simple bancuri fără urmări grave la adresa securităţii naţionale a României, şi cele făcute de către românii rezidenţi la Washington, Paris, Londra sau Berlin.

În „Schimbarea la faţă a României”, Emil Cioran scrie: „România e geografie, nu e istorie. Trecutul României nu mă flatează deloc şi nici nu sînt prea mîndru de strămoşii mei lipsiţi de orgoliu că au putut dormi atîta timp, în aşteptarea libertăţii.” Mai apoi, în „Ispita de a exista”, acelaşi Cioran nota: „Cum poţi să fii român? - Era o întrebare la care nu puteam să răspund decât printr-o durere de fiece clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi ţara şi ţăranii ei atemporali, îndrăgostiţi de toropeală şi crăpând de stupizenie, mă ruşinam că mă trag din ei, îi renegam, refuzam să accept subeternitatea lor, certitudinile lor de larve osificate, visarea lor geologică. În zadar le căutam pe chip freamătul sau semnele revoltei: în ei, vai! murea încet maimuţa. La drept vorbind, nu aparţineau oare regnului mineral? Neştiind cum să-i scutur, cum să-i însufleţesc, îmi trecu prin minte să-i extermin. Dar nu poţi masacra pietrele...”

Ce facem, îl declarăm antiromân pe Cioran pentru că „insultă” România? Dar de ce să nu se retragă cetăţenia română întregului Parlament antiromânesc de la Bucureşti, care prin tot ceea ce face nu doar că insultă cumplit România şi naţia română, ci o şi nimiceşte? Este deputatul accidental Codreanu român cum sînt eu musulman!

P. S. Cînd îi spun lui Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu „ba pe a mă-tii!”, profer „declaraţii insultătoare la adresa României” sau doar lor, pur şi simplu, ca unor bipezi care-mi insultă şi batjocoresc poporul? Cînd, binevoitor, i-aşi spune lui Codreanu să meargă la mama sa şi să o roage să-l mai nască o dată, profer „declaraţii insultătoare la adresa României” sau îi fac un îndemn amical, vizionar? Oameni de Stat Degeaba!