Romînii: «uniţi înainte de apariţia lor pe lume»!

Chiar din primele pagini ale cărţii sale În jurul marii uniri de la 1918 (2017) L.Boia ne aminteşte: «În bună măsură Romînia s-a făcut prin apelul la istorie», condensat de ideologia naţionalistă (Pag. 6). «Peste tot în discursul naţionalist impresionează abuzul de istorie» (L.Boia. Două secole de mitologie naţională. 2012. P. 43). Se pare că romînii continuă să rămînă năuciţi de iluzia că erau «unitari chiar şi atunci cînd nu apăruseră pe lume» (În jurul marii uniri... P. 6).

«Înainte de conştiinţa naţională, – afirma istoricul romînesc I.Lupaş, – a existat unitatea fundamentală a spaţiului romînesc, delimitat de Dunăre, Marea Neagră, Nistru şi Tisa..., adaugîndu-se apoi factorul etnic unitar...» (Istoria unirii romînilor. 1937. P. 43).

«În lipsa unei unităţi medievale de tip naţional au fost puşi în evidenţă factori de unitate» istorici, etnici, culturali, geografici... (Vezi L.Boia. Istorie şi mit în conştiinţa romînească. 2011. P. 225).

Aşadar, reţinem, deocamdată:

-        menţinerea iluziei «unităţii romînilor înainte de apariţia lor»,

-        constatarea «lipsei unităţii naţionale medievale a romînilor»,

-        strădania de a compensa «lipsa unităţii naţionale la romîni» prin «factori unitari» indirecţi: geografici, etnici, culturali...

Astfel, în încercările de a justifica cumva premisele înglobării «Basarabiei» şi a Bucovinei în «Romînia mare», istoricii romîni fac referire la «dreptul etnic» (închipuirea că Basarabia ar fi populată, cică, majoritar de «romîni») în îmbinare cu «dreptul istoric» (basna cum că «Basarabia» ar fi aparţinut vreodată Romîniei), îmflînd minciuna despre «configuraţia actuală a unui incontestabil (!?) spaţiu majoritar (!?) romînesc» (Două secole de mitologie... P. 42).

Premise ale «marii uniri de la 1918» s-au găsit şi în antichitate... În perioada cînd «numele «Romînia» încă nu exista, simbolul acoperitor al viitorului ei spaţiu era Dacia. «Remarcăm absenţa pînă în plin secol al XIX-lea a unui termen generic care să definească ansamblul teritoriilor romîneşti» (Istorie şi mit în conştiinţa romînească. P. 64).

Notăm un exemplu de logică «ştiinţifică» curat romînească: «pînă în plin secol al XIX-lea, pînă în 1900, «termenul generic («Romînia») încă nu exista», dar «teritoriile erau de acum rromîneşti»... Tot aşa mai departe... «Spre mijlocul veacului (al XIX-lea) termenul Dacia numeşte întregul teritoriu (care?!) locuit de «romîni»... Chiar şi mai tîrziu cînd termenul «Romînia» s-a încetăţenit – după 1862 – desemnînd «Romînia mică» (Valahia + Moldova Apuseană fără Bucovina) Dacia acoperă întreg spaţiul naţional (?) rromînesc(??)». (Vezi Istorie şi mit în conştiinţa romînească. P. 295 – 296). Pentru confirmare vezi titlul Istoria romînilor din Dacia Traiană (1888) de A.D.Xenopol. Chiar şi preaproslăvitul istoric N.Bălcescu la 1844 nu ştia că va fi mare romîn din Romînia... Vezi lucrarea lui Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei pînă acum. 1844.

Aşadar, la mijlocul veacului XIX numele generic de ţară «Romînia» încă nu era încetăţenit, oficializat.

Numele Moldova, ţară, stat era încetăţenit, oficializat, răspîndit în Europa din veacul XIV!

Despre ce fel de «istoria comună» poate fi vorba?!

Cu toate că:

-        «Recursul la istorie poate avea efect de bumerang» (poate fi invocat de toţi vecinii). – L.Boia. Istorie şi mit... P. 213.

-        «Valahia şi Moldova n-au împărţit aceeaşi istorie...». – În jurul marii uniri... P. 8.

-        «Le zic (ţărilor aceste la 1716): şi mai mare şi mai mică, cea de sus, adicăte şi mai mare – Moldova; cea de jos şi mai mică, ţara această Muntenească numeind...». – C.Cantacuzino. Cronicari munteni. 1988. P. 16.

-        «Pînă spre sfîrşitul secolului al XIX-lea moldovenii au avut statul lor şi istoria lor distinctă...». – Romînia ţară de frontieră a Europei. 2002. P. 25.

-        «Fapt explicabil prin istorie: cele două principate Moldova şi Valahia şi-au păstrat de-a lungul secolelor individualitatea distinctă...». – În jurul marii uniri... P. 51.

-        «În adevăr, totul este deosebit între cele două ţări – Moldova şi Valahia/Muntenia, care la început nici nu se ating: dregătoriile, formele de drept, stilul limbii slavone în documente şi, înainte de toate, sistemul militar al cetăţilor şi ţinuturilor...». – N.Iorga. Istoria romînilor, III.

-        «... În secolele XIV şi XV – şi mai tîrziu! – Valahia şi Moldova nu numai că nu au mers împreună, ci s-au aflat integrate în sisteme politice divergente. Nu numai că nu poate fi vorba de unitate, dar nici măcar de vreo formă de coordonare politică» sau «de legături permanente, neîntrerupte şi multilaterale», cum se trîmbiţează halucinant în introducerea la DRH D. Relaţii... (Vezi L.Boia. Istorie şi mit... P. 232; DRH D. Relaţii între ţările romîne, vol. I. 1977. P.V).

-        «Cele două ţări Moldova şi Valahia, fiecare dintre ele îşi avea propria identitate istorică». – L.Boia. Cum s-a romînizat Romînia. 2015. P. 8.

-        «Romînia a fost făcută din bucăţi distincte prin istoria, profilul lor cultural şi dozajul etnic». – L.Boia. Două secole de mitologie naţională. 2012. P. 82.

Cu toate acestea, «dreptul istoric», chiar dacă nu este sigur şi univoc, a fost adus în prim-plan» (Istoria şi mit... P. 212) în strădania de a îndreptăţi cumva cotropirea «Basarabiei»   şi a Bucovinei, înglobarea lor în Romînia mare. Dar se dovedeşte că sforţările de motivare a îngrămădirii «Romîniei mari» sînt lipsite de orice temei!

Despre care şi ce fel de «drept istoric» al «inexistentei "Romînii"» asupra multisecularei Moldove poate fi vorba?!

Aşa-numitele «cronici slavo-romîne din secolele XV – XVI nu ştiau şi nici nu aveau cum să ştie că ar exista o «Romînie» sau un spaţiu menit a fi cîndva «Romînia». Din banalul motiv că în secolele XV – XVI nu existau nici un fel de «romînie», nici un fel de «romîni». Dacă nu existau o astfel de comunitate, un astfel de nume de ţară, nu există nici texte despre ele.

Textele istorice pomenite «Sînt cronici distincte»: numai şi numai ale Moldovei! Nu ale unor misterioase «state romîneşti», cum băsnuieşte L.Boia (Două secole de mitologie naţională. P. 35).

«Fiecare naţiune (conştientizată) şi-a alcătuit o istorie...» (L.Boia. Op. cit. P. 37). Istoria Ungrovlahiei/Valahiei/Munteniei din veacurile XV – XVI în limba slavonă, cum a demonstrat P.Panaitescu, «a fost acefală», adică n-a existat (Istoria literaturii romîne. 1964. Vol. I.).

Letopiseţele moldo-slavone – aceasta este denumirea ştiinţifică, corectă a primelor istorii ale Moldovei, scrise în limba slavonă în veacurile XV – XVI (15 la număr!) – ştiau de Ţara Moldovei/Земля Молдавская şi de fondatorii ei, moldoveni.

Prima istorie a Moldovei şi a moldovenilor a fost scrisă pe la 1475: Letopiseţ de cînd cu voia lui Dumnezeu începutu-s-a Ţara Moldovei la 1359.

Numele «Rumúnia» a fost născocit de un grec, D. Philippide şi tipărit într-o carte apărută la Leipzig în limba greacă veche la 1816! Romînii au aflat despre această născocire la 1873 (L.Boia. Istorie şi mit... 2011. P. 64; Dicţionar enciclopedic ilustrat. 1999. P. 1602). (De neînchipuit, dar această informaţie principială – născocirea numelui «Romînia», fundamentală pentru istoria ţării, este ignorată de istoriografia romînească. Cartea Istoria Rumúniei,a cărei «cea mai mare importanţă stă în titlul ei» (E.Stănescu), a apărut la Bucureşti abia în 2006).

«Romînia este un stat nou. Nu a existat înainte de 1862». – L.Boia. Două secole de mitologie naţională... P. 35.

Moldova, Ţara Moldovei (Земля Молдавская, Terra Moldaviae) se documentează din 1359! «Chiar mai înainte». – V.Spinei. Moldova în secolele XI – XIV. 1991.

«Ungrovlahia şi Transilvania ţări ungureşti»

Ultima sinteză istorică a Moldovei Mari, întregi a fost elaborată şi tipărită cu 5 ani înainte de apariţia «Romîniei»: Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani. Două tomuri. Iaşi, 1857 de Manolachi Drăghici. Un ultim ecou al Istoriei Moldovei întregi este Moldova 1359 – 1859. Spicuiri din istoria statului de sine-stătător. Bucureşti, 1998 elaborată de C.Mihăescu-Gruiu.

Reamintim, precizînd: «Fiecare naţiune, inclusiv «naţiunea romînă inventată după 1800», şi-a alcătuit o istorie...» (L.Boia. Istorie şi mit în conştiinţa romînească. 2011. P. 36; Două secole de mitologie naţională... 2012. P. 37).

-        Prima sinteză a istoriei ungrovlahilor/valahilor/muntenilor apare ABIA LA 1888: Istoria romînilor din Dacia Traiană de A.D.Xenopol.

Cu toate acestea. Cu toată uriaşa diferenţă dintre numărul uimitor de mare şi diversitatea tematică a lucrărilor şi documentelor privind istoria Moldovei şi a moldovenilor (începînd cu 1407!) şi sărăcia istoriografică, de fapt absenţa textelor istorice de valoare valaho/munteneşti pînă în 1888, culegerile Istoria Romîniei în date (1973), Istoria Romîniei. Enciclopedie (1997) de C.Scorpan, istoricul L.Boia şi ceilalţi nu pomenesc operele fundamentale ale autorilor moldoveni, de neocolit pentru studierea istoriei Moldovei şi a moldovenilor, a relaţiilor internaţionale din epocile respective.

«S-a procedat – şi se procedează! – ca şi cum nici cea mai mică diferenţă n-ar fi existat între Moldova şi Ungrovlahia/Valahia/Muntenia...» (L.Boia. Cum s-a romînizat Romînia. P. 8). De parcă Al.Philippide, D.Onciul, N.Iorga ş.a. n-ar fi demonstrat că «totul este deosebit între cele două ţări – Moldova şi Valahia – care la început nici nu se ating...». De parcă acelaşi L.Boia de atîtea ori n-ar fi menţionat că Moldova şi Valahia «au istorii distincte», «îşi păstrează fiecare individualitatea...». Parcă nu L.Boia a afimat cu tărie:

-        «Cert este că Valahia/Muntenia şi Moldova au fost ţări diferite... În Evul Mediu Ungrovlahia e Ungrovlahia şi Moldova e Moldova, atîta tot... Cele două ţări – Moldova şi Ungrovlahia/Muntenia – merg cînd împreună, cînd împotriva celeilalte; ele se războiesc nu numai cu ungurii, cu polonii şi cu turcii, ci şi între ele». (L.Boia, ca şi toată romînimea istoricească, întrebuinţează născocirea tîrzie «ţară romînească»).

-        «Sintagma «ţări romîne», pe care o folosesc şi eu, Lucian Boia, din comoditate (sic!) este maniera modernă de a le numi».

-        «Ţări romîne», încă o dată, este prea mult spus»... «Din comoditate!» – Romînia ţară de frontieră a Europei. 2002. P. 64, 65...

Cu toate acestea, L.Boia foloseşte («din comoditate», adicătelea!) în stînga şi în dreapta, de-a lungul şi de-a curmezişul în toate cărţile sale numai sintagmele «ţări romîne», «spaţiu romînesc»... Dacă li se îngăduie romînilor astfel de potlogării ideologice («din comoditate», adică!), cu atît mai mult sînt îndreptăţiţi moldovenii să folosească, căci au argumente!: «ţări ungureşti», «spaţiu unguresc» pentru Valahia şi Transilvania. Iată dovezile incontestabile: ţara de la Dunăre pînă în munţii Făgăraş «cu vîrful Moldovanul, cel mai înalt din ţară», s-a numit oficial în actele sale, sute de ani în şir, «Ungrovlahia» = Valahia Ungurească... Din acelaşi motiv întinderea de la Giurgiu pînă la Pesta este «spaţiu unguresc». În realitate! Nu «din comoditate»!

Aşadar, totul a fost şi este deosebit între aceste două ţări Moldova şi Ungrovlahia/Valahia/Muntenia, care de la început şi pînă mult mai tîrziu «nici nu se ating» (N.Iorga), fiind despărţite de tătari («părţile tătăreşti»), apoi de «culoarul unguresc»...

Această realitate istorică, geografică, politică exclude orice trăncăneală despre niscaiva premise de «unire istorică» a oricărei părţi a Moldovei cu o închipuită «romînie»...

Cu toate acestea, «îmbătată de sentimentul naţional» (L.Boia), clasa politică romînească şi pătura ei intelectuală ţin una: «Asupra Basarabiei romînii au un drept incontestabil...» (L.Boia. Romînia ţară de frontieră a Europei. 2002. P. 86).

Să «consultăm dovezile trecutului» (N.Iorga):

-        «"Romînii" intrau în secolul XIX într-o situaţie jalnică. La 1800 nu exista încă nici cuvîntul "Romînia"!». – Romînia ţară de frontieră... P. 64.

-        «Naţiunea romînă a fost inventată în jurul anului 1800...». – L.Boia. Două secole de mitologie naţională... 2012. P. 77, 82; Istorie şi mit... 2011. P. 36, 46.

-        Încă o dată: «Romînia este un stat nou. Nu a existat înainte de 1862». – L.Boia. Două secole de mitologie naţională. 2012. P. 35.

-        «Termenul generic «romîn» cunoaşte o afirmare progresivă în prima jumătate a secolului al XIX-lea» (De fapt, după 1862!). – L.Boia. Istorie şi mit în conştiinţa romînească. 2011. P. 215.

            Prezentăm un alt exemplu de «logică» anapoda, dictată de politica romînomare:

-        «"Romînia" n-a existat pînă în 1862»,

-        «naţiunea romînă a fost inventată după 1800»,

-        «termenul «romîn» se răspîndeşte după 1862»... Urmează concluzia curat romînomare, tare «savantă»:

Inexistenţii «romîni» din «Romînia» inexistentă la 1859 vociferează despre un niscaiva drept istoric («chiar incontestabil!») asupra Moldovei existente de 500 de ani, întemeiată de moldoveni la 1359!

«Trebuie spus cu sinceritate», – recunoaşte L.Boia:

«Viziunea istorică naţionalistă îi ajută pe romîni să uite că Romînia există doar de la 1862». – L.Boia. Romînia ţară de frontieră a Europei. 2002. P. 212.

(va urma)

Vasile STATI