MODIFICAREA CODULUI ELECTORAL, IN AVANTAJUL CANDIDATULUI PUTERII

Reguli şi nereguli

Autor: Mihai CONŢIU

Pe data de 22.06, Comisia juridică a Parlamentului a dat aviz pozitiv, pentru cea de-a doua lectură, proiectului de lege privind modificarea Codului Electoral, în perspectiva organizării alegerilor prezidenţiale din 30 Octombrie 2016. Demn de reţinut este faptul că iniţiatorii proiectului şi cei care l-au avizat nu au respectat întocmai toate recomandările făcute de către Comisia de la Veneţia şi cele ale societăţii civile.

Potrivit proiectului în cauză, campania electorală se va desfăşura pe parcursul a doar 30 de zile, adică întreaga lună Octombrie. Iniţiatorii s-au inspirat probabil din modelul electoral românesc, în care campania electorală durează tot atît. Dar de ce iniţiatorii legii cu pricină nu s-au inspirat după modelul electoral permisiv şi transparent din Franţa, o ţară cu o democraţie model, infinit mai avansată decît cea din România?

Modelul electoral francez pus în slujba intereselor cetăţeanului

Spre a se înţelege mai bine modelul electoral francez îndelung exersat şi perfecţionat, venim cu exemplul ultimelor alegeri prezidenţial din 2012. Mai întîi, viitorii candidaţi la scrutinul prezidenţial trec proba alegerilor primare, în care îşi dispută întîietatea cu un contracandidat din acelaşi bloc electoral sau partid. Pentru alegerile prezidenţiale din 22 Aprilie 2012, primul tur de scrutin al alegerilor primare, a fost stabilit un termen limită de depunere a candidaturilor pe 13 Iulie 2011. Pe 9 Octombrie 2011 a fost primul tur de scrutin. Întrucît, de exemplu în cazul lui Francois Hollande, nici un candidat nu a obţinut 50% din voturi, primii doi clasaţi au intrat în cursă pentru al doilea scrutin din 16 Octombrie, care a fost cîştigat de Hollande.

După acest exerciţiu electoral, ca un alt exemplu, Nicolas Sarkozy, contracandidatul lui Hollande, şi-a lansat oficial campania electorală pe 16 Februarie 2012, iar primul tur al alegerilor prezidenţiale finale a avut loc pe 22 Aprilie 2012. Observaţi că doar pentru campania electorală finală candidaţii au la dispoziţie o perioadă de campanie electorală de peste două luni, acestei perioade adăugîndu-i-se şi cele peste 7 luni electorale anterioare! O perioadă extrem de lungă şi necesară francezilor de rînd să-i cunoască bine pe cai care doresc să le conducă destinele!

Încă un amănunt extrem de interesant este acela că viitorii candidaţi, cei care se înscriu pentru alegerile primare spre a fi desemnaţi, trebui ca fiecare în parte să colecteze cel puţin 500 de semnături ale unor reprezentanţi aleşi, dintr-un număr de 47.000. Susţinătorii semnatari pot fi primari, consilieri generali şi regionali, deputaţi, senatori şi membri ai Parlamentului European aleşi în Franţa.

În RM, conform noului proiect de lege pentru modificarea Codului Electoral, toţi candidaţii pentru funcţia de preşedinte vor trebui să colecteze 15.000 de semnături din cel puţin jumătate dintre raioane, numărul minim de semnături colectate dintr-o unitate administrativ-teritorială urmînd să fie de 600. Franţa trebuie să înveţe de la Moldova, nu invers, nu-i aşa?

Valenţa charismatică a personalităţilor politice

Psihologul politic francez Alexandre Dorna, referindu-se la charisma adevăratului lider politic, scrie următoarele în cartea sa „Liderul charismatic”: „Charisma este percepută în lumina unor atribute superlative, uneori absolut contradictorii, precum prestanţa, prezenţa, aura, farmecul, siguranţa, inteligenţa, afectivitatea, energia, magnetismul, forţa persuasivă, talentul oratoric, simpatia, puterea, atracţia, seducţia.”

În zona politică, Dorna descoperă o nuanţă aparent frivolă a liderului charismatic, o anumită „obsesie de a plăcea”. Un adevărat seducător, liderul poate deveni un „Don Juan politic”. „Omul a cărui popularitate şi notorietate se sprijină pe „har” stabileşte o uimitoare relaţie de seducţie cu aproapele său. E ca un Don Juan politic: nu-i scapă nimeni. În mod curios, liderul charismatic posedă luciditatea şi pragmatismul urmăririi mizelor. Chiar dacă afectivitatea în relaţii reprezintă principalul său atu, el nu se lasă orbit de narcisism”, aşa cum sînt politicienii moldoveni Mihai Ghimpu, preşedintele Nicolae Timofti, Marian Lupu, Andrian Candu, Dorin Chirtoacă sau narcisistul Alexandru Tănase de la Curtea Constituţională.

Tot Dorna mai scrie că „liderul charismatic posedă capacitatea de a face bogatul şi săracul să se simtă bine pe acelaşi temei. El stabileşte cu toţi un contact liniştitor într-un timp foarte scurt. Acesta este efectul fermecător al liderului, care constă, dincolo de jocul actoricesc, în spontaneitatea unei fiinţe orientate spre ceilalţi”.

Care va fi liderul charismatic pe care şi-l va desemna Puterea ca să candideze şi să cîştige fotoliul de preşedinte al RM, dar care să şi convingă electoratul că are toate aceste calităţi în doar 30 de zile? Oare s-a născut vreun astfel de candidat în ograda Puterii?

Va avea RM un preşedinte impus sau un interpus?

Dintre neregulile transformate în reguli prin proiectului de lege privind modificarea Codului Electoral, vom mai zăbovi asupra cîtorva ce ni se par a fi bizare, abuzive, lipsite de transparenţă, toate în defavoarea alegătorului moldovean, care are nevoia constituţionale elementară de a vota în deplină cunoştinţă de cauză.

Pe lîngă „modelul Românesc” de campanie electorală de doar 30 de zile, deloc recomandabil şi RM, se mai stipulează că în buletinul de vot vor fi notate doar numele candidatului şi apartenenţa politică, fără date biografice. Faptul că viitorul candidat va trebui să renunţe la calitatea de membru de partid este cît se poate de justificabil.

Totuşi, printre recomandările Comisiei de la Veneţia pe care actualul proiect de lege le-a ignorat se mai numără: reducerea vîrstei candidaţilor la 35 de ani; revizuirea pragului de prezenţă la vot a cel puţin o treime dintre alegătorii înregistraţi; eliminarea lacunelor legislative cu privire la transparenţa procesului de finanţare a partidelor. Mai aflăm că una dintre condiţiile pe care trebui să le îndeplinească viitorii candidaţi este şi obligativitatea de a cunoaşte limba română. Ce ne facem cu acei candidaţi care, constituţional, vor declara că sînt vorbitori şi cunoscători ai limbii moldoveneşti?

Reamintim că acest proiect legislativ a fost votat într-o primă lectură în urmă cu două luni, iar faptul că el va fi votat şi în a doua lectură nu poate fi pus la îndoială.

Avînd acest întreg tablou în faţă, este clar că proiectul de lege cu pricină a fost întocmit tocmai spre a favoriza candidatul pus sau interpus al Puterii. Vor scoate de la naftalină un candidat pe care moldovenii să-l voteze pe nevăzute-necunoscute, iar noua-veche Comisie Electorală îl va valida cu exact atîtea voturi de care este nevoie.

Perioada de 30 de zile pentru campania electorală conţine şi ea vicleşugurile ei: – electoratul trebuie luat prin surprindere, zorit, fraierit şi cumpărat fără să aibă timp să gîndească; există şi raţiuni economice – două luni de campanie electorală costă dublu, Puterea are toate resursele administrative şi crede că nu se va băga de seamă „un fleac de cheltuială” pentru o lună de campanie; avem motive să credem că totul va fi organizat de aşa manieră încît candidatul Puterii să cîştige din primul tur de scrutin.

Sînt extrem de multe de spus, dar ne vom opri deocamdată aici, căci vom avea timp berechet să revenim!

Socialmai mult
26.07.17 - 17:27
26.07.17 - 16:23
26.07.17 - 16:09
26.07.17 - 16:04
26.07.17 - 16:01
26.07.17 - 14:28
25.07.17 - 16:57
25.07.17 - 16:53
25.07.17 - 16:49
25.07.17 - 14:01
25.07.17 - 13:58
25.07.17 - 13:55
24.07.17 - 17:18
24.07.17 - 17:01
24.07.17 - 16:57
23.07.17 - 17:21
21.07.17 - 17:00
21.07.17 - 16:51
21.07.17 - 16:23
21.07.17 - 14:08