MOARTEA UNUI TAR

Cum a fost asasinat Pavel I?

În 1762, ţarul Petru al III-lea al Rusiei era asasinat în urma unui complot pus la cale de nimeni altcineva decît soţia sa, cea cunoscută astăzi drept Împărăteasa Ecaterina cea Mare. Patru decenii mai tîrziu, fiul său, Pavel, avea să sfîrşească într-o manieră similară.

Născut în 1754, Pavel I nu a avut o copilărie fericită. Ecaterina cea Mare, preocupată mai mult de problemele de stat, nu a avut timp să se ocupe de fiul său, pe care l-a căsătorit în 1776 cu o prinţesă germană şi l-a trimis departe de Petersburg. Aici, tînărul ţarevici, mare admirator al armatei prusace şi pasionat de paradele militare, se ocupa de antrenarea unei mici brigăzi de soldaţi. Primul fiu al cuplului, Alexandru, s-a născut în 1777 şi a fost crescut la curtea împărătesei, căci Ecaterina se gîndea la posibilitatea numirii nepotului drept succesor la tron. Însă în 1796, Ecaterina cea Mare moare la vîrsta de 67 de ani în urma unui atac cerebral, Pavel îi urmează la tronul imperiului.

La 42 de ani, noul ţar avea planuri pentru Rusia: intenţiona să anuleze multe din politicile introduse de mama sa şi să slăbească puterea aristocraţiei, pe care o considera coruptă. A încercat, de asemenea, să uşureze poverile ţăranilor şerbi, în defavoarea proprietarilor de pămînt, şi a pus conducerea guvernului central şi a guvernelor locale în sarcina unor birocraţi. Venind la tron în anii Revoluţiei Franceze, pentru a preveni „contaminarea” populaţiei cu ideile „periculoase” ale Revoluţiei, Pavel a interzis subiecţilor săi să călătorească în străinătate, precum şi importul sau publicarea de cărţi străine. Aceste caracteristici ale politicii interne, combinate cu o politică externă percepută drept dezastruoasă şi cu un caracter capricios şi accese de furie, i-au făcut pe opozanţii ţarului, dar şi pe cei din anturajul apropiat, să se îndoiască de sănătatea lui mintală.

În politica externă, Pavel I a ales o direcţie complet opusă faţă de cea propusă de mama sa. Astfel, dacă Ecaterina cea Mare dusese numeroase războaie de expansiune, noul ţar prefera calea diplomaţiei şi a politicii externe defensive. Cu toate acestea, obligat de rapida expansiune franceză, Pavel s-a aliat cu Austria, Marea Britanie şi Imperiul Otoman.

S-a ajuns, aşadar, la un complot cu două posibile scenarii: abdicarea forţată sau asasinarea. În seara de 23 martie 1801, Pavel I a găzduit o cină la palat, la care era prezent şi fiul său, Marele Duce Alexandru. După cină, Țarul s-a retras în apartamentul său privat. Istoricii nu cunosc exact detaliile privind ce s-a întîmplat după aceea, dar ştim că un grup de complotişti, conduşi de Generalul Leo Bennigsen şi Contele von Pahlen, comandantul militar al capitalei, au pătruns în palat. Bennigsen s-a îndreptat spre camera ţarului împreună cu un grup de ofiţeri, iar contele spre camera ducelui Alexandru. Bennigsen l-a pus pe ţar în faţa unei alegeri clare: să semneze actul de abdicare pe care îl adusese sau să-şi piardă viaţa. Pavel a încercat să reziste, iar unul din asasini l-a rănit cu o sabie, după care ţarul a fost bătut şi strangulat. Imediat după aceea, generalul Zubov, unul din complotişti, s-a dus la Alexandru să-l informeze de ce se întîmplase. Nu se ştie în ce măsură el a fost implicat în acest complot. Cea mai răspîndită teorie este că Alexandru ar fi ştiut de complot şi că era dispus să preia tronul, dar că ar fi insistat ca tatăl său să nu fie ucis.

Sursa: Historia.ro