Timp de secole viţa de vie a fost mîndria poporului moldav. După cum afirmă specialiştii în geobotanică, viţa de vie pe acest teritoriu a fost cunoscută mai bine de 6 milenii în urmă. Nu întîmplător aici au apărut un şir de soiuri autohtone, precum ar fi: Sghigarda, Rara neagră, Babiasco, Coarna neagră şi albă, Plăvoi, Căuşanca, Fetească neagră şi albă, etc.

Apogeul dezvoltării sale, această cultură, ca una din cele mai rentabile ramuri ale economoei naţionale, l-a atins în jumătatea a doua a anilor 80, ai secolului trecut. Suprafaţa totală a plantaţiilor viticole a ajuns la 220 mii hectare, dintre care pe rod-170 mii hectare. În aceşti ani, producţia totală de struguri a ajuns la 1 mln 200 mii tone. Veniturile băneşti în economia republicii depăşeau 25%.

Aceşti parametri au fost atinşi, datorită faptului că viticultura se dezvolta pe o bază ştiinţifică avansată, flagmanul căreia era Institutul de Viticultură şi Pomicultură la început, iar mai tîrziu - Institutul Viţei de Vie şi Vinului. Însă cercetările în domeniul viţei de vie s-au început încă din 1910, odată cu emiterea unui ucaz, de către Ţarul Nicolai al II-lea, conform căruia la Chişinău a fost creată o instituţie de cercetări ştiinţifice, cu alocare de terenuri pentru selecţia soiurilor noi de struguri, cu aplicarea procedeelor şi metodelor progresiste de cultivare a viţei de vie, precum şi producţia vinului.

Acest Institut era printre primele din fosta URSS. De numele ISVV este legată trecerea viticulturii de la soiurile de hibrizi producători direct, care predominau în anii de după război, la cele europene, de calitate superioară, la tehnologia nouă de conducere a butucilor pe tulpină înaltă, la zonarea republicii în vederea producerii diferitor tipuri de vin de calitate înaltă(sub conducerea renumitului savant oenolog P.N. Ungureanu). A fost pusă baza unei tehnologii noi de producere a butaşilor altoiţi de viţă de vie, de către L.M. Maltabar, selecţia soiurilor noi de viţă de vie rezistente la boli şi temperaturi joase, sub conducerea lui N.I. Guzun, creat un fond genetic al viilor, din care face parte o colecţie de peste 3 mii de genotipuri, una dintre cele mai mari în lume; cu succes activa secţia de mecanizare a plantaţiilor viticole, unde au fost create diferite dispozitive de prelucrare a solului, instalarea stîlpilor de şpalieră, combinei de recoltare a strugurilor soiurilor tehnice, mijloace de transport ale acestora la fabricile de prelucrare, etc.

Selecţionerii au creat peste 80 soiuri de struguri, dintre care 20 de soiuri de masă sînt incluse în raionare, la fel sînt incluse şi 11 soiuri tehnice.

Moldova pe vremuri producea 120 mln de butaşi altoiţi, cu care aprovizionau nu numai plantaţiile proprii, dar şi pe cele din Ucraina şi RSFSR.

Realizările savanţilor moldoveni au fost recunoscute pe plan mondial. Trei soiuri moldoveneşti de struguri au fost incluse în Registrul soiurilor de plante al Uniunii Europene. Alte 7 soiuri de selecţie moldovenească sînt în proces de testare în Italia, pentru a fi introduse în producţie, după care vor fi introduse în acest registru. Savanţii italieni propun formarea unui grup comun pentru crearea soiurilor noi de struguri.

Nici o fabrică de vinuri din Moldova nu există unde nu ar fi utilizate inovaţiile savanţilor acestui Institut. Baza normativă cu care activează ramura, de asemenea a fost creată de savanţii acestui Institut. De către ei a fost creată o colecţie de drojdii pentru vinificaţie-peste 200 de tipuri. Continuă lucrul asupra selecţiei drojdiilor ce corespund vinurilor dintr-o anumită localitate, adică specifice anume acestei zone.

Pentru implementarea în practică a recomandărilor ştiinţifice ale savanţilor viticultori, în 1968 a fost organizat un institut specializat în proiectarea plantaţiilor multianuale ”MoldvinSandproiect”. Pe baza proiectelor acestui Insitut, au fost create majoritatea plantaţiilor viticole şi pomicole. Activitatea colaboratorilor acestui Institut era cunoscută din RFG pînă în Tajichistan, prin proiectele întocmite de ei. Această organizaţie a fost lichidată de către Ministerul Agriculturii în 1992.

Astăzi în Moldova este un haos în crearea plantaţiilor viticole. Viile sînt sădite la întimplare, iar terenurile preţioase pentru cultivarea lor sînt ocupate de alte culturi.

În prezent, proiectele pentru plantarea viilor sînt întocmite de unele grupuleţe răzleţe din foştii colaboratori ai Institutului de proiectare, pe baza unor materiale învechite, depăşite de timp, fără hărţi pedologice înnoite, fără expertiza corectitudinii deciziilor incluse în proiect, ceea ce ridică multe semne de întrebare referitor la calitatea acestora. Pe proiecte îndoielnice pot oare fi create plantaţii corespunzătoare cerinţelor timpului? La sigur că nu.

Degradarea viticulturii ca ramură s-a început anume prin lichidarea instituţiilor specializate, dar s-a agravat după 2001, cînd s-au pus în practică diferite tipuri de reformare a Institutului de Viticultură.

Astăzi, viticulture şi vinificaţia Moldovei păşeşte într-o nouă etapă de dezvoltare. Domnilor guvernanţi, permiteţi-mi să vă întreb cum v-a evolua ea fără o bază ştiinţifică solidă? Nu de acolo aţi început reformele, odată ce noi ne egalăm după numărul de ministere cu SUA! Cum poate fi transformat un Institut de cercetări ştiinţifice cu renume mondial, într-un Colegiu de învăţămînt de categorie mult mai joasă? Nu ar fi mai rezonabil de restructurat Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare din punct de vedere numeric şi calitativ al angajaţilor? Ar avea de cîştigat şi bugetul statului, şi ştiinţa.

Domnilor! Temperati-vă spiritul destructiv al Viticulturii şi Vinificaţiei-mîndria de altă dată a acestui popor, şi nu pereclitaţi activitatea cercetărilor ştiinţifice ale Institutului în domeniul respectiv!

I. TULBURE, dr. în biologie