Ordinea, disciplina şi curăţenia sunt cîteva dintre calităţile care îi caracterizează pe nemţi. Istoria consemnează însă că acestea nu au fost înnăscute, ci mai degrabă impuse, la un moment dat. Mult timp, germanii au aruncat gunoiul, cenuşa, resturile alimentare sau chiar animalele moarte peste gard sau le lăsau în jurul propriei case. Rezultatul – condiţii neigienice de trai, apă şi aer poluate şi, de aici, o mulţime de maladii. În secolul al XV-lea, graful de Württemberg a emis un ordin prin care a îndemnat oamenii să ducă gunoiul la periferia satelor şi a oraşelor. La început, nemţii nu au luat în serios acest lucru şi nu s-au conformat, mai ales că era imposibil să fie verificaţi.

Mai tîrziu, graful a emis un nou ordin, care a dat rezultate uimitoare. Acest document prevedea: „dacă aţi observat că vecinul vostru nu a dus gunoiul de lîngă casă cîteva săptămîni şi nu aţi informat autorităţile, veţi fi amendaţi ambii. Dacă, însă, veţi denunţa vecinii, veţi primi o parte din pămînturile acestora”. Drept urmare, în fiecare Sîmbătă, toţi localnicii îşi duceau deşeurile în locuri special amenajate, ferindu-se cu atenţie să nu fie pîrîţi de vecini. Pe de o parte, astfel de metode pot fi considerate acte de constrîngere şi violenţă împotriva persoanei, dar, pe de altă parte, şvabii s-au acomodat destul de repede cu aceste impuneri şi au curăţat oraşele şi satele de gunoi. Sursa: calatorul.net