Rămîi (ne)sănătoasă doctrină, averea-mi este mai scumpă decît orice!

Autor: Mihai CONŢIU

Demonstraţiile comuniştilor din ziua de 23 noiembrie au arătat cu prisosinţă două tipuri de iluzii – cea a comuniştilor, care-şi imaginează că ar reprezenta cu adevărat o forţă imbatabilă, credibilă şi reprezentativă pentru un segment al populaţiei, şi iluzia simpatizanţilor PCRM, care chiar îşi imaginează că acest partid se gîndeşte la ei şi la binele acestui popor.

În toată perioada de 8 ani ai guvernării comuniste, Vladimir Voronin a hrănit acest popor cu virtualităţi. Totul a fost o minciună de proporţii ridicată la rang de politică de stat. A hipnotizat aproape cu forţa acest popor ba cu iluzia europeană, ba cu renaşterea satului moldovenesc cu 15 miliarde de lei, ba cu Proiectul moldovenesc al celor peste 30 de oraşe construite ca în Rai, ba cu reîntoarcerea la valorile profunde ale ortodoxiei prin reconstrucţia sau ridicarea de noi biserici şi tot aşa. Că totul a fost o iluzie – s-a văzut prea bine după 2009, cînd oamenii au avut curajul să spună adevărul cu glas tare, de la tribuna publică. PCRM s-a întors împotriva Europei civilizate pentru că nu a fost niciodată proeuropean.

Voronin a simulat Iluzia pan-europenismului doar pentru a-şi cîştiga un nou mandat prezidenţial spre a-şi imuniza camarila, familia şi averile. Satul moldovenesc l-a pustiit de feciorii lui care au emigrat în cele patru zări în căutarea unei bucăţi de pîine. Biserica a transformat-o într-o secţiune laico-ecumenică de propagandă a PCRM, iar economia ţării a fost distrusă în favoarea prosperităţii individuale a clanului comunist.

Farsa doctrinară a lui Tkaciuk şi a PCRM

La modul cel mai real cu putinţă, PCRM este un partid fără doctrină, fascinaţia pe care a exercitat-o asupra unui segment din populaţia ţării a fost şi chiar mai este într-o oarecare măsură o consecinţă a exploatării emoţionale colective a indivizilor nostalgici după vremurile sovietice apuse.

Mark Tkaciuk, despre care se afirmă că ar fi ideologul mai proeminent al PCRM, a trişat cu abilitate în privinţa sonorizării unei aşa-zise doctrine a PCRM. I-a fost uşor deoarece cam toţi ştabii din clanul comunist de la conducerea PCRM sunt ignoranţi în materie de doctrine şi cultură politice, dar la fel de ignoranţi sunt şi masa de oameni manipulaţi, cărora le sunt suficiente doar cîteva sloganuri mobilizatoare simple, cu impact emoţional, crearea iluziei că ar reprezenta ceva, inventarea şi demonizarea unui presupus inamic împotriva căruia trebuie să lupte fără să raţioneze ş.a.m.d.

Ca o relevanţă, Mark Tkaciuk şi, mă rog, Voronin au născocit paradoxul doctrinar numit liberalismul comunist. Este o farsă de-a dreptul satanică. Mizînd pe ignoranţa invocată mai sus, probabil că Mark Tkaciuk s-a inspirat din liberalismul social european, trecînd sub tăcere faptul că acest curent s-a contrapus social-democraţiei de tip occidental, nu comunismului totalitar. Se consideră că liberalismul social este cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta ori cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga, crezînd în posibilitatea îmbunătăţirii permanente a condiţiei umane cu ajutorul gîndirii critice.

Se poate că această confuzie indusă doctrinar de Tkaciuk mai are la bază inspiraţia din faptul că social-liberalismul european este universalist întrucît crede în unitatea morală a speciei umane, pentru că este individualist, iar asta pentru că vrea să instaureze primatul omului în contextul societăţii, dar şi din cauză că este egalitarist, vrînd să înzestreze tuturor oamenilor acelaşi statut moral fundamental.

A fost suficient ca Tkaciuk să aibă doar nişte cărţi citite, oricum mai mult decît ceilalţi lideri comunişti, ca să treacă drept un ideolog invincibil. Acesta-i şi argumentul care i-a permis să supraliciteze, să scoată, ca şi Mihai Ghimpu, un As din mînecă, numai că este vorba despre cartea proastă sau mîna moartă numită liberalismul comunist.

După această doctrină ar fi putut fi posibilă, aplicabilă, dacă nu ar fi fost doar o formă fără fond menită să protejeze interesele de clan ale oligarhilor comunişti, atunci Voronin n-ar mai fi existat ca politician la dimensiunile relativ paranoice de acum, dar nici n-ar mai fi avut impertinenţa agresivă de a-i văicări pe pensionari, emigranţi şi alte categorii sociale defavorizate.

Paradoxul doctrinar în care Tkaciuk l-a tîrît pe Voronin, liberalismul comunist, l-a dus pînă la limitele demenţei sociale. El i-a asimilat acestuia noţiunea de „revoluţie”, dar pe care a încadrat-o în parametri care o definesc şi o motorizează prin nihilism, anarhie, anti-constituţionalitate şi aservirea ţării unor interese străine şi adverse interesului naţional. Într-o definiţie concretă, impusă de realităţile ideologice şi practice asumate de către comunişti, liberalism-comunismul lui Tkaciuk este un balaur înspăimântător cu multiple capete, din gîtul căruia cresc nazismul, legionarismul, fascismul, şovinismul, obscurantismul, excluvismul de castă conducătoare prospere ş.a.m.d. Dar în primul rînd dispreţul şi ura faţă de moldoveni

Situaţia ridicolă în care îi pune Tkaciuk pe Voronin şi ceilalţi lideri ai PCRM

Poate şi pentru că vrea să-şi apere cu înverşunare averea sa şi a familiei, poate şi din cauză că se crede unic şi vrea să fie un conducător etern, Voronin refuză cu încăpăţînare să ia loc pe „scaunul înţelepţilor”, al observatorilor imparţiali, meditativi şi liniştiţi, alături de Snegur şi Lucinschi. Tocmai această aviditate îl pune şi în cele mai penibile situaţii, aşa cum a fost şi pe tribuna mitingului de sîmbătă. Din respect faţă de acest popor care îşi doreşte alt destin decît cel decis de el şi Tkaciuk, Voronin ar fi trebuit să înţeleagă că nu are dreptul moral să vorbească despre viaţa grea a moldovenilor. Înainte de a vorbi despre asta, dar pentru că tot are acest curaj, ar trebui să le spună cetăţenilor acestei ţări mai multe despre viaţa sa de huzur, cum a fost posibilă şi tot ceea ce decurge din aceasta.

Dacă în cei 8 ani de guvernare absolută ar fi făcut ceva pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor acestui popor, atunci efectele acelei bunăstări s-ar fi simţit şi astăzi.

Dacă în cei 8 ani de guvernare s-ar fi dedicat poporului, atunci, începînd cu 2009, noii guvernanţi ar fi fost obligaţi efectiv de realizările lui ca să ridice permanent standardele de viaţă ale moldovenilor.

Dacă în cei 8 ani de guvernare ar fi dus la îndeplinire promisiunile făcute în toate campaniile electorale ale lor şi la mitingul de sîmbătă, atunci probabil că populaţia fericită i-ar fi ales în proporţie de sută la sută.

Voronin devine tot mai izolat nu numai faţă de acest popor (de fapt el a fost izolat permanent, dar a ştiut cum să joace teatrul grijii faţă de oameni), ci şi faţă de majoritatea subordonaţilor lui din PCRM, cu excepţia unor fanatici, a unor exaltaţi. El nu are alternativă la conducerea acestui partid, pentru că aşa s-a şi dorit. Cheile partidului sunt la el, la fel ca şi în cazul lui Mihai Ghimpu. PCRM va dispare doar împreună cu Voronin.

Marşul şi mitingul de sîmbătă au avut caracterul unui marş funebru al sataniştilor, din care n-a lipsit înconjurarea ritualică a Guvernului în chip de biserică, binecuvîntarea laică, ecumenică şi propagandistică a episcopului Marchel, închinăciunea la „icoana Voronin”, precum şi hula faţă de cele sfinte.

Gata, atît au putut, mai mult nu se poate! Oare, a doua zi, Voronin, Tkaciuk, Reidman, Reşetnikov, Muşuk, Munteanu, Petrenko şi alţi cîţiva s-au întrunit la sediul PCRM ca să se întrebe: Ce-am obţinut cu marşul şi mitingul, cui i-au folosit, de ce le-am iniţiat, cîţi bani s-au cheltuit şi s-au spălat, ce le-am spus oamenilor, ce au înţeles şi ce speranţe realizabile le-am oferit? Într-un cuvînt, ca să înţeleagă şi ei, ar fi trebuit să se întrebe: Так что имеем в сухом остатке?

Provocările din faţa guvernanţilor

Acum, după ce comuniştii au demonstrat că pot fi dinamitaţi în acest fel, după ce s-a văzut care-i potenţialul lor mobilizator, actualii guvernanţi nu trebuie să uite că, începînd cu 2009, nu au cîştigat solitar nici una din cele două alegeri parlamentare. Acest lucru trebuie să le dea de gîndit. După Vilnius, partidele din coaliţia de guvernare vor trebuie să intre într-un dialog permanent, direct şi transparent cu populaţia. Moldovenii au nevoie să înţeleagă clar la ce trebuie să se aştepte.

Propaganda defetistă a comuniştilor funcţionează încă extrem de eficient, de o aşa manieră încît binefacerile europene devin capital electoral pentru PCRM. Practic, în toate raioanele se derulează proiecte finanţate de UE, iar acestea vor creşte în intensitate şi în dimensiunea finanţărilor. Cu toate acestea, comuniştii ştiu a naibii de bine să exploateze naivitatea şi buna credinţă a moldovenilor. Astfel, se ajunge la situaţii paradoxale, aiuritoare în care beneficiari ai fondurilor europene ajung să-i susţină pe comunişti, iar asta pentru că partidele noastre europene cred că totul decurge de la sine. Nu-i deloc adevărat! Oamenii trebuie să ştie, să simtă, să li se ofere termeni, date şi obiective concrete, căci numai aşa vor vedea contrastul dintre minciunile propagandistice ale comuniştilor şi şansa unui viitor prosper şi relativ palpabil.

Dacă-i spui omului că îi vei săpa o fîntînă, apoi el trebuie să te vadă cu cazmaua în mînă. Responsabilităţile vor fi mari, iar europenii vor aştepta îndeplinirea lor cu o şi mai mare intransigenţă. Dincolo de aceste asumări obligatorii, Centrala, adică Puterea, are obligaţia să le arate oamenilor că şi ea însăşi vrea să se cureţe de păcatele care-i stau în cîrcă, iar acest lucru va fi cerut cu o şi mai mare insistenţă de către Bruxelles. Lupta cu corupţia nu mai trebuie să fie o demagogie electorală gen „generalul Alexei”, ci o religie şi o a doua natură de comportament asumat al Puterii. Partidele proeuropene trebuie să înţeleagă că doar aceste lucruri pot suplini din belşug singurul mesaj electoral favorabil pentru viitoarele alegeri – regimul liberalizat de vize! Asta aşteaptă Europa de la noi! Numai astfel pot fi zdrobiţi comuniştii! Numai astfel bătaia tobelor roşii va amuţi! Pentru că tobele roşii sunt goale, aşa cum a fost şi guvernarea lui Voronin! Doar o virtualitate, doar o promisiune, doar o înjurătură la adresa moldovenilor!