Hainele ei iradiază şi dau cancer

La peste 10 de ani de la al său deces, petrecut în 1934, toate elementele cu care celebra Marie Curie a intrat în contact continuă să iradieze. Inclusiv manuscrisele sale nu pot fi citite decît pe proprie semnătură şi după obţinerea unei autorizaţii. A descoperit radioactivitatea şi aplicaţiile acesteia în medicină

Atunci cînd vrei să cercetezi viaţa unei personalităţi marcante ce a trăit acum mai bine de o sută de ani, găsirea unor materiale interesante, care să vorbească despre personajul în sine, constituie un adevărat obstacol. Cînd vorbim, însă, de Marie Curie, lucrurile devin mult mai complicate: însemnările sale, hainele, mobila, toate acareturile rămase în casa din suburbia pariziană continuă să iradieze: logic, dacă ne gîndim că Marie Curie, dimpreună cu al ei soţ, au descoperit radiul, poloniul, radioactivitatea şi utilizările acesteia în medicină!

În momentul în care doreşti să accesezi notiţele sale, păstrate în cadrul Bibliotecii Naţionale Franceze, cei de acolo te vor privi cu suspiciune. Toate sînt păstrate în cutii speciale, ermetice. Marie Curie nu cunoştea efectele nocive ale experienţelor sale, pentru că nu cunoştea radioactivitatea. Lucra cu uraniu, plutoniu ori toriu, substanţe extrem de nocive, direct în laboratorul din casa sa, neizolat. ”Luminile emise erau frumoase, şterse, dar frumoase”, obişnuia să spună, în timp ce lucra. Uneori, fără să ştie, căra elementele radioactive cu ea, în poşetă!!! Marie, cît şi soţul ei, Pierre, purtau haine de laborator, halate, nimic care să-i protejeze! 

Pentru a afla mai multe despre ea, coborîm pînă în 1867 şi mergem la Varşovia. Aici se naşte Maria Salomea Sklodowska, într-o familie de profesori, care-i va insufla dragostea pentru învăţătură.

Lovită de destin (îşi pierde sora şi mama din cauza unor probleme de sănătate), Maria se refugiază în lectură. Dar în acei ani, femeile nu aveau acces în universităţi, aşa că studiază, la propriu, pe ascuns, cu profesori polonezi, în miez de noapte, pentru a nu fi prinsă de autorităţi. Este momentul în care jură să schimbe prejudecăţile unei societăţi ce acorda şanse infime femeilor, în orice domeniu. ”Viaţa nu e uşoară pentru niciunul dintre noi. Aşa, şi ce e cu asta?”, avea să fie auzită deseori spunînd. ”Trebuie să gîndim că sîntem sortiţi pentru a face ceva şi, dacă este aşa, indiferent de costuri, trebuie să atingem acel ţel”.

Ajunge la Paris, la Universitatea de la Sorbona. Nu dezarmează, dar simte că, la 24 de ani, este prea bătrînă comparativ cu ai ei colegi. Nu cedează, e ambiţioasă, în 1893 termină magna cum laude şi e licenţiată în fizică. Este prima femeie din istoria unei universităţi frantuzeşti care primeşte titlul de doctor.

Un Nobel pentru soţ şi soţie

Destinul îşi întoarce faţa şi către ea. Are nevoie de un fizician de renume, pentru a aprofunda tema pe care o are, proprietăţile magnetice ale oţetului. Se găseşte cu Pierre Curie, cel ce-i va deveni soţ, fizician renumit, autor al unor tratate privind magnetismul. Se iubesc, se căsătoresc. Devin pionieri în studiul radiaţiei, analizează proprietăţile uraniului. Descoperă poloniul şi radiul. Pentru asta, primesc Premiul Nobel, în 1903. Este prima femeie din istorie care primeşte această distincţie. Povestea spune că nu au mers să-l ridice de teamă să nu piardă din timpul alocat studiului.

Apoi, destinul o loveşte din nou. Pierre traversează o intersecţie aglomerată, este lovit de un atelaj greu şi decedează, la doar 46 de ani. Obţine, la catedra de fizică de la Sorbona, locul soţului. Devine prima femeie din istorie care predă la o universitate din Franţa.În 1911, primeşte, din nou, Premiul Nobel, de această dată pentru chimie. Descoperă radiul şi poloniul. Primul primeşte numele din latinescul pentru ”rază”, al doilea e omagiul adus Poloniei natale. Inutil să mai spunem ca este singura femeie din istorie care a obţinut două premii Nobel.

Razele X portabile: mini-Curies

Lordul Kelvin şi marele Albert Einstein vorbesc elogios despre ea, cu ultimul pleacă în lungi călătorii. După Primul Război Mondial lucrează cu razele X. Argumentează necesitatea utilizării lor în medicină, creează primele dispozitive mobile cu X-Ray, care primesc numele de mini-Curies.

Marie e bolnavă, desele expuneri la radiaţii o afectează. Irina, fiica sa, îi continuă munca. Finalmente, familia Curie adună cinci premii Nobel. Se stinge în 1934.Opera sa e uriaşă. Toate cercetările sale deschid drumuri în ştiinţa modernă şi în medicină. Omenirea îi recunoaşte meritele, elementul chimic cu numărul atomic 96 este numit curiu, în memoria sa.

Intel îi face o reverenţă

Peste ani, celebra companie Intel îi face o reverenţă. Modulul Intel® Curie™ este un produs de mici dimensiuni care se bazează pe SoC-ul (System on Chip) al companiei dedicat dispozitivelor purtabile. Botezat după numele celebrei savante, dispozitivul va transforma în Wearables inele, genţi sau ceasuri inteligente. De asemenea, modulul va putea fi integrat în ochelari de vedere sau chiar peruci, spre a putea transmite zeci de date referitoare la corpul uman.

Antena 1.ro